2,018 matches
-
Vino la mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia jugul meu, ca pacea să-ți aducă. Cu tine am pașit prin glod și plâns, Cu tine peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Argatul? Al său împărat? Aplaudă ca niște foci De pe-o banchiză cu escroci Și-apoi se miră că abundă Prostia care îi scufundă. Eu mă amuz ca un circar, Dar înăuntru-mi e mortar, Din toate ce-au fost simțăminte, Se pârjolesc în necuvinte. Le-am dat mai ieri doar un chibrit, Eu, doar copil nedumerit, Dar viclenia de vulpoi, I-a dat vreo trei pași înapoi. Păi una e să pui lumină În întuneric fără vină Și alta e
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Nu știu cine-i mai vinovat,Argatul? Al său împărat?Aplaudă ca niște fociDe pe-o banchiză cu escrociși-apoi se miră că abundăProstia care îi scufundă.Eu mă amuz ca un circar,Dar înăuntru-mi e mortar,Din toate ce-au fost simțăminte,Se pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar copil nedumerit,Dar viclenia de vulpoi,I-a dat vreo trei pași înapoi.Păi una e să pui luminăîn întuneric fără vinăși alta e s-adaugi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
eu nu voi face nici o presiune asupra dumitale, iar discuția aceasta nu va transpira de aici, din acest salon. Nu voi informa autoritățile despre ticăloasa înțelegere dintre dumneata și ceilalți doi complici, vreau doar să trezesc în sufletul tău hainit simțăminte umane, care se pare, că acum sunt adormite. Apropo Florică, îmi dai voie să-ți spun pe nume, sora ta când ți-a încredințat întreaga ei avere, adică propriul copil și lanțul de magazine, era ca și tine pe un
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
Pelerinul a întâlnit un astfel de om: „Am intrat în chilia lui, iar bătrânul mi-a spus: „Rugăciunea lui Iisus lăuntrică și neîncetată este chemarea continuă și neîntreruptă a Numelui lui Iisus, cu buzele, cu inima și cu mintea, având simțământul prezenței Sale, oriunde și oricând, chiar și în timpul somnului. Ea se exprimă prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă. Cel care se obișnuiește cu această chemare dobândește o mare mângâiere și nevoia de a o rosti mereu. După câtva timp
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
la 5 ani, când a început să deseneze și la 7 ani, când a publicat prima caricatură, copilul de atunci, chiar precoce fiind, a făcut asta în deplină conștiență! Că a raționat, a știut ce vrea, s-a dedicat acelui simțământ al nevoii de exprimare cu osârdia celui ce și-a descoperit vocația! Așa încât fiecare izbândă să-i motiveze exercițiul ce valorizează talentul! Dar, ce spun eu de sensibilitate specială, care ar fi motivat copilul să se retragă de la joacă spre
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
centre de învățământ public. Și am să fac o afirmație care va stârni o reacție stranie în mintea cititorilor; dar pentru aceia care au răbdare să ia aminte la bazele de pe care o fac, straniul se va transforma într-un simțământ de pietate. Iată afirmația: cartea aceasta i-a stârnit interesul lui Dumnezeu într-un mod deosebit! Textul original al Sfintei Scripturi Îl arată pe Mântuitorul Iisus Hristos ca orizont al tututor intereselor Dumnezeului Tată. Cuvântul rânduit de la Faptele Apostolilor 10
Îndemn şi stăruinţă/ Ernest E. W. Herman [Corola-blog/BlogPost/92908_a_94200]
-
modalitățile de adorație este Poezia. Poezia-rugăciune, cântecul-adorație. Se spune că, acela care cântă, se roagă de două ori. Și prin Poezie se obține același rezultat. Întâi pentru frumusețea gândului închinat divinității ori sfinților, apoi pentru redarea în cuvinte sacre a simțămintelor și, în cele din urmă, pentru împărtășirea preaplinului sufletesc și celorlalți, prin aceasta, sensibilizându-i și conducându-i la Dumnezeu. Nici o altă specie a literaturii nu contribuie mai mult la edificarea spirituală a omului ca literatura religioasă. De aceea, o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
creatorii, indiferent de modalitățile lor de expresie. De două mii de ani, creatura se adresează Creatorului ei, în fel și chip. Prin desene, icoane, temple sacre, muzică sacră, scrieri religioase, alte genuri de artă. Fiecare dorește să redea cât mai fidel, simțământul de iubire și credință față de Cel Atotputernic. Apariția unei Antologii de poezie religioasă, în vremuri de secetă spirituală, când cei mai mulți sunt robiți celor materiale, este mai mult decât necesară, este benefică și, mi-aș permite să spun, binecuvântată. Alcătuirea aceasta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
au adus și ei ofranda lui Dumnezeu în această Antologie. Astfel sunt: Galina Furdui din Soroca, prezentă cu cinci poeme remarcabile, Mihai Prepeliță, Radmila Popovici, dar și teleormăneanul Florian Saioc - cu un grupaj consistent de 11 poezii care-i oglindesc simțămintele pioase. La fel de consistent este și grupajul liric al profesoarei Elena Trifan, recunoscută pentru râvna cu care scrie versuri cu tematică religioasă. Și acest ciclu de 11 poeme este edificator în acest sens. Aurel Anghel - reputat scriitor, dar și autorul cărții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
orchestrat amplu, poemele sunt adevărate fresce ale vieții religioase din zona Ardealului, oglindind totodată tradițiile și datinile care se mai păstrează la sat. Jianu Liviu Florian - poet de fibră religioasă își aduce darul său liric în această Antologie, exprimându-și simțămintele în sintagme interesante, alese cu grijă, care-i reflectă reverența adusă Creatorului. Autorul are și o frumoasă Litanie închiantă Sfintei Fecioare Maria o adevărată nestemată a literaturii sacre de expresie ortodoxă. Părintele Mihail Milea (Sava Bogasiu) scrie parafraze la Psalmi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
doilea în rang după Decebal, pe toți marii noștri înaintași, generația de la 1918, veteranii din cele două Războaie Mondiale, personalitățile de vârsta a treia și a patra, pe toți cetățenii români . Celebrarea este un moment de Unire în idei, în simțăminte și în fapte bune, azi, a românilor de pretutindeni, pentru coeziunea, solidaritatea, demnitatea și prosperitatea națiunii române. Mihai Eminescu arăta: „/.../ Însă generațiunea ce crește (generația tânără de azi-n.n.) are și ea datorii de împlinit, precum le are fiecare
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
pe judecători sau pe soldații ăștia, care i-au ridicat pe cruce. Execuția ta e o mascaradă: toată viața vei trage foloase din povestea asta. Știi bine că peste trei zile vei învia! Profitorule! Ipocritule!” „Tu n-ai avut niciodată simțământul puterii, femeie!” am strigat cât am putut. „Al nemuririi! Sunt ceea ce sunt prin mine însumi, nu mă susține nimeni, nu mă domină nimic! Drept dovadă, nici nu am să mor! Voi face ca din calendare să dispară Învierea mea. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decis: a fost calcul premeditat. Dar, venindu-mi în minte capul lui bâțâindu-se și mersul lui împleticit, m-am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare mult să-l văd, și această atracție către Burkeviț conținea trei simțăminte: primul era curiozitatea plină de cruzime de a privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nu tresări și nu-și descoperi fața. Doar spinarea i se gârbovi și mai mult. Tot privindu-i spinarea, îmi mutai mâna, cu precauție, de pe umăr pe cap. Imediat ce-i atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș și constatând că pe scară nu este nimeni, îmi trecui mâna mângâietor peste buclele lui aspre, de culoarea ciocolatei. Era ceva plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îndulcești. Este ceea ce simțeam eu cu maximă acuitate și, de aceea, o jignire plină de amărăciune mă îndepărta de Sonia cea vie imediat ce mă încerca gândul că trebuie să-i câștig iubirea. Nu puteam să-mi explic prea bine acest simțământ, dar știam că, dacă fata iubită m-ar fi bănuit de furt pe mine, un om cinstit, exact același simțământ de jignire amară m-ar fi oprit de la o explicație înjositoare în fața ei. În schimb, mi-ar fi fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cea vie imediat ce mă încerca gândul că trebuie să-i câștig iubirea. Nu puteam să-mi explic prea bine acest simțământ, dar știam că, dacă fata iubită m-ar fi bănuit de furt pe mine, un om cinstit, exact același simțământ de jignire amară m-ar fi oprit de la o explicație înjositoare în fața ei. În schimb, mi-ar fi fost foarte ușor să fac acest lucru în fața oricărei altei femei care-mi este indiferentă. Cu acest prilej, am înțeles clar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îi făcea semn cu mâna, îndemnându-l să își continue drumul. Îl cuprindea teama din nou. Frica se prăvălea peste el în valuri. Nu avea nici un motiv să fie speriat, nimic nu-l amenința însă, nu reușea să-și controleze simțămintele. Se clătină pe picioare și își dori din tot sufletul ca Ileana să fie acolo să-l sprijine. Îi spusese ceva, oare ce îi spusese? Chiar înainte să plece singur spre vârf îi șoptise la ureche. Simțea încă răsuflarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, avînd o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci cînd traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atîta Împătimire, dată fiind existența-mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stilul lor atât de bine lucrat; dar în pofida producției copioase (vocabularul lor sugerează că au umblat încă din leagăn cu dicționarul de sinonime numit Tezaurul lui Roget) mie nu-mi spun nimic. După părerea mea ei știu prea multe și simțămintele lor sunt prea evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant cu care mă bat ei pe umăr sau emoția cu care se năpustesc la pieptul meu; pasiunea lor mi se pare puțin anemică, iar veselia lor puțin cam banală. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ofertele pe care le obținuseră pentru noi; despre redactorii-șefi ai unor reviste și despre genul de colaborări pe care le acceptau, cât dădeau pe pagină și dacă plăteau prompt sau nu. Pentru mine toate acestea erau foarte romantice. Îmi dădeau simțământul intim că fac parte dintr-o confrerie mistică. IV În vremea aceea nimeni nu s-a purtat mai frumos cu mine decât Rose Waterford. Ea îmbina o inteligență masculină cu un fel de perversitate feminină, și romanele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă așeza la aceeași masă cu un om având un asemenea individ. Însă teama de a nu izbuti să-mi îndeplinesc misiunea mi-a dat întotdeauna sfiala de a adopta o atitudine moralizatoare. Iar în cazul de față siguranța că simțămintele mele n-ar avea absolut nici un efect asupra lui Strickland m-a încurcat groaznic, împiedicându-mă să le rostesc. Numai un poet sau un sfânt e în stare să ude asfaltul străzii crezând cu convingere că efortul lui va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu nerușinare bani de la el. Era foarte emotiv și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de recunoștință. A lua bani de la el era ca și cum ai fi jefuit un copil, și toți îl disprețuiau pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
licărit un zâmbet în ochi și a continuat să-și amestece în tăcere absintul. — Ai vrea să facem un șah? l-am întrebat. — N-am nimic împotrivă. Ne-am așezat piesele și le-am privit mulțumit. Există într-adevăr un simțământ de satisfacție pe care ți-l dau piesele pregătite de luptă. — Chiar ai crezut că am să-ți împrumut bani? l-am întrebat. — Nu văd de ce n-ai fi făcut-o. — Mă uimești. — De ce? — E o adevărată dezamăgire să constat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
povestea. Nu-mi puteam închipui ca el să nu fi bănuit nimic până atunci. Mi-am amintit de privirea ciudată pe care am surprins-o în ochii lui Blanche Stroeve. Poate explicația era că ea devenea vag conștientă de un simțământ din inima ei care o mira și o alarma. — Dar până azi n-ai suspectat că ar fi ceva între ei? O vreme nu mi-a răspuns. Pe masă era un creion și fără să-și dea seama a desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]