139,060 matches
-
acestea. După cum vă spuneam, într-o seară, după ce se întunecase, pentru că nu prea mai era lumină, am închis cartea și am rămas pe gînduri. Dintr-o dată, un sentiment de teamă nedeslușită a pus stăpînire pe mine... Ajuns aici cu istorisirea, simți nevoia să mai facă o pauză. - Un sentiment de teamă nedeslușită pusese stăpînire pe mine și m-am văzut intrînd în încăpere pe mine însumi... - Lăsați, o să-mi istorisiți altădată - i-am spus, văzînd cît de greu îi venea să
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
pînă cînd chiar conștiința mea a început să dispară. Universul se oprise în loc. Înnebunit de groază, mi-am încleștat mîinile de brațele fotoliului, ca și cum aș fi vrut să mă agăț de o lume care fugea de mine, însă nu am simțit atingerea acestor brațe. Am înțeles atunci că era moartea. Își trase din nou răsuflarea. - Cînd mi-am revenit în simțiri, m-am trezit așezat acolo, unde vă aflați dumneavoastră acum, pe scaunul acela, în fața fotoliului în care stăteam cînd m-
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
și a azvîrlirii în fîntînă și nu mă mai interesează nimic altceva. Văzînd că nu era chip să-l scot dintr-ale sale și fiind convins că nimeni nu poate fi scos dintr-ale sale, l-am lăsat în pace. Simt însă nevoia să adaug că, deși mă îndoiam de integritatea facultăților mintale ale prietenului meu, istorisirea lui n-a încetat să mă frămînte, și mă frămîntă și mai mult de cînd eu însumi am trecut printr-o întîmplare misterioasă, pe
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
omul de rînd știe ce se întîmplă în România în materie de mari infracțiuni. Tristețea din spatele acestei premiere ziaristice e că Nistorescu pare a fi constatat că editorialele sale sînt citite de reprezentanții Puterii doar ca niște comentarii strict personale. Simțind probabil că el nu e crezut ca editorialist, Nistorescu își asumă această scrisoare pe care o dă publicității cu un titlu sec: "Confirmare de primire" * O altă premieră, de astă dată în privința dezmințirilor, descoperim în NAȚIONAL. Ziarul a publicat mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
atît de valoros. * Mai înregistrăm, la capitolul demisii, o contribuție din gîndirea ministrului de Interne, Ioan Rus. Admițînd că se pregătește o remaniere de guvern, Ioan Rus a declarat presei că el nu va fi demis niciodată. Motivul? Cînd va simți că l-a nemulțumit pe premier, Ioan Rus va demisiona el singur. Și dacă fluidul simțirii îl va înșela pe sensibilul ministru?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
hotărăsc). Așteptarea indefinitei salvări și starea de coroziune psiho-fizică ("azi omul nu este decât pielea lui") sunt excelent surprinse în, probabil, cel mai reușit poem al volumului: "puțin câte puțin elementele scad în întuneric/ după atâta așteptare nu-mi mai simt sângele zvâcnind în ceafă/ doar mirosul putred al podelei/ urcă în nări odată cu urina care se prelinge din tavan./ cine să fie dincolo - unul ca mine?" (aș putea lăsa câteva urme). Soarele e tot mai jilav ("un soare de sânge
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
aspectul formal și chiar lingvistic al textelor. Comentariile sînt la fel de diverse ca textele. Limbajul lor cuprinde, în mică măsură, jargonul Internetului (a posta); se caracterizează, ceva mai mult, prin dezinvoltura și oralitatea oricăror liste de discuții ("și ce mândră mă simțeam.... gata, s-a dus filingu'..."; "aici este tot șpilul"; "hmmm, bună întrebare"), asociate de multe ori unui ton ironic ("postează ceva, cîte o poezea sau chiar mai multe"); domină totuși, în mod clar, un stil cult, uneori chiar specializat (prin
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
răspuns definitiv asupra existenței unui mod românesc de a vedea lumea. E doar un abil joc de construcție a demonstrației, o strategie care sfîrșește prin a-l convinge pe cititor că întrebarea asupra diferențelor dintre felul în care gîndesc și simt oamenii ce aparțin unor culturi diferite rămîne întotdeauna deschisă. Există o nedeclarată, dar evidentă notă polemică în alegerea subiectului. Despre o viziune românească asupra lumii s-a scris mult și s-a speculat cam tot atît de mult, exaltîn- du
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
spectacol, de o teatralitate specială (teatralitate, adică un amestec de "semne și senzații" independente de orice "text", am spune, dacă ar fi să-l invocăm pe dl Barthes). La Avignon, hălăduind pe străzile invadate de oameni care iubesc teatrul, te simți liber și în dulce fraternitate cu toată lumea. Ai senzația, nu contează cît de înșelătoare, că ai putea să faci orice și să fii oricum, iar micul tău spectacol ar fi privit ca normal. Așa cum pare normal ca, pe străzi tăbăcite
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
21%); 60% din spectatorii Avignon-ului au studii universitare (22% sînt profesori). "Turiștii culturali" ai Avignon-ului sînt comparați cu pelerinii, așa cum festivalul "trimite în egală măsură la Bayreuth și la Fatima. Există aici ceva de ordinul credinței religioase. Spectatorii Avignon-ului se simt investiți cu o misiune; e un public cu rol de leader cultural". Aceiași sociologi propun, ca resort psihologic al spectatorului, "plăcerea de a fi împreună, sau mai degrabă, cum scria Seneca, a fi împreună fiind singur"... Din același studiu aflăm
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
exactitate și de la relațiile existente între Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, dialogul dintre ei pe tema acceptării sau neacceptării unor puncte de vedere personale, amintind de intervențiile imediate ale lui Caragiale pe paginile publicațiilor, pe care le avea sub ochi. " Simt enorm și văd monstruos" este sentimentul preluat de la autorul cunoscutei schițe Grand Hôtel "Victoria Română", după ce, încercând să comentez ediția de față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a surprinde
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
mă puteam decide. Știam prea bine că aceste hotărîri sînt cele mai importante, le vedeam foarte limpede - mari, grele , perfect conturate, ca două pietre enorme la o răscruce - le pipăiam zilnic, mă rezemam de ele ca să-mi trag sufletul, dar simțeam totodată că pe suflet apasă o a treia piatră, la fel de grea și nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici misterioasă. Erau
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
prostituția, nu dă bine deci într-un partid serios cum e PSD-ul. Botezatu a avut o existență mai aventuroasă, parcat vremelnic în pușcăriile patriei, dar om cu resorturi zdravene a știut să-și revină. Mai ajutat de prieteni, mai simțind de unde bate vîntul a redevenit un VIP în felul său și a decis să-și pună talentul, ideile și experiența în slujba partidului de guvernămînt. În treacăt fie spus, la început, partidul de guvernămînt n-a strîmbat din nas. Dacă
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
poate mai atenți la detalii precum cele de mai sus or fi văzut în Cătălin Botezatu un ins de succes care a trecut și prin momente grele. Căci la școala de vară de la Amara, tinerii PSD-iști nu s-au simțit deloc iritați să fie școliți într-ale bunelor maniere de top modelul Dana Săvuică, inimoasă fată de vechi ambasador român, care nu s-a sfiit să pozeze pentru ediția românească a revistei Play Boy. Îmi imaginez după ce tinerii pesediști au
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
în curs de apariție. Da, tot la Cartea Românească; sper să apară într-un viitor foarte apropiat. Cine a tradus-o? De data asta, am decis să o traduc chiar eu. Mi se părea că eram singura care puteam să "simt" echivalentul termenilor din cele două limbi. Pentru că e o carte care se referă la cafenelele de azi, de la Paris. E vorba de ceva mult mai direct și mult mai viu, legat de tonul, de limbajul curent, actual. În plus, mi
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
se întîmplă, asupra mișcării umane din jurul lui. Acest individ se afla puțin "în afară" și avea acea privire foarte intensă, care era, spune Benjamin, aproape aceea a unui detectiv. De multe ori, mi s-a întîmplat și mie să mă simt ca un detectiv. Îmi spuneam că, da, eu notez ce se întîmplă, dar am o privire indiscretă, intru în viața oamenilor. Pentru că una e să te așezi să bei un pahar și să nu te uiți la ceilalți. Dar cînd
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
această a doua carte ca fiind destinată publicului românesc? Nu sînt prima care am spus că scriem în totdeauna aceeași carte. Am descoperit și eu asta. Numai în aparență subiectele sînt diferite. Există un fir curgător, pe care eu îl simt. De exemplu, în prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în care indici, cu precizie, gramajul și în care scrii "mămăliguța se face așa...". Tot ce se întîmplă împrejurul mîncării mă interesează mai mult decît
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
la fetișizări; presupunem mai mult decât este, în timp ce ignorăm date pe care nici nu le bănuim. Dacă poți, fii misterios în claritate. "Antijurnal"? (cochetărie Blandiană) "Antimemorii"? Orice fenomen are în el propriul său "anti". Chiar și cadavrul, în măsura în care e viu. Simțim mai puternic tragedia ireversibilității timpului atunci când e vorba de viața oamenilor. Ideea de a stăpâni propriul corp (care este atât de folositoare omului, care stă la baza Yoga, care este temelia medicinii ce consideră corpul nostru ca o parte a
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului ca alternativă la inexistența lui. A simți sunetele unei muzici ca străine de piesă... În felul acesta și timbrurile clasice devin un obiect nou. Vezi Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea unuia e moartea tuturora; când nașterea unuia
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
timbrurile clasice devin un obiect nou. Vezi Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea unuia e moartea tuturora; când nașterea unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un neadevăr ; cine simte așa, nu mai poate trăi). Când scrii o compoziție nouă, vrei ceva. Fără să vrei ceva nu poți și nu are rost să scrii. Când vrei, nu știi cum vei fa- ce-o. După ce știi, și ai făcut, nu mai
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
2 iulie 1970 > Nimic mai bun decât să fii tu însuți. - când singura ta salvare ești tu - atunci aceasta este într-adevăr forța ta imensă (când este unică - prin dezamăgire și disperare - ea devine semeție de neînvins). Peste toate valorile, simt Voința - deasupra ei Morala. Morala nu poate fi explicată decât printr-o forță care este deasupra, și de esența religioasă. O, farisei, farisei - duplicitate joasă și susă, rafinată și grosolană, - torent de vorbe, de priviri furișe, la pândă - joc de
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
pagini), bazat pe jurnalele mele originale, dar comentate, adică cu toate aventurile mele, cu idealismul meu, cel de la 15 ani, pe cînd eram ilegalistă comunistă, un jurnal cu tot felul de lucruri care au reverberat și ulterior, dar pe care simțeam nevoia să le explic. La moartea lui Stalin, de exemplu, am scris în jurnalul meu (nu la comanda cuiva) un fel de poem de doliu, iar ziua morții lui am pus-o în chenar negru. Ei, și la o vîrstă
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
explic. La moartea lui Stalin, de exemplu, am scris în jurnalul meu (nu la comanda cuiva) un fel de poem de doliu, iar ziua morții lui am pus-o în chenar negru. Ei, și la o vîrstă mai lucidă, am simțit nevoia să comentez cele însemnate și acest lucru l-am făcut aici în România în perioada lui Ceaușescu. Erau însemnări ceva mai prudente, pentru că oricînd putea să-mi intre cineva în casă, să-mi găsească jurnalul și să trag consecințele
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
de la noi - nici înainte și-napoi, nici trotuar, nici bordură. Doar imensitatea apei. Buuun! Hai să-mi orînduiesc ultimele imagini cu care să plec desenate pe retină. Sinaia! Orașul celor mai frumoase amintiri și întîlniri, un loc binecuvîntat unde am simțit ce înseamnă iubirea, tandrețea, protecția unor părinți formidabili. Clădirile, pietrele, Castelul Peleș poartă și poveștile mele. Foșnetul rochiilor de regine și prințese s-au amestecat cu freamătul pădurii anunțîndu-mi prezența, prieteni și prietenii care au răsărit din trecut, din pămînt
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
contrast stilistic voit: "Se acceptă bacșiș la livrare?"; "Trimite bacșiș virtual" (www.megamarket.ro). Ciubucul (care are în parte aceeași sferă semantică), termen încă destul de popular în urmă cu mai bine de un deceniu, se folosește tot mai puțin, fiind simțit ca învechit - și a rămas definitiv asociat unei limite cantitative. îl găsim totuși uneori în concurență cu șpaga - "vameșul care ia șpagă pentru un transport de țigări - să zicem că ia cam 1000 de dolari" (privirea.ro/ arhiva/ oct. 2001
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]