434 matches
-
un uriaș impact asupra artei secolului al XX-lea, incluzând și arta abstractă. Chiar din timpul vieții sale, contemporanii încearcă să-i fructifice experiența. Mult îi datorează Van Gogh și Gauguin. Acesta din urmă îi cumpără de altfel numeroase lucrări. simboliștii, prin Maurice Denis, văd și ei în Cézanne pe unul din maeștrii lor. Matisse spune următoarele: "Cézanne este maestrul nostru, al tuturor". Picasso, știe cât îi datorează înaintașului său, al cărui moștenitor credincios este fără îndoială. După moartea lui Cézanne
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
de la București. Studiile sale se remarcă prin bogăția documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea științifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepției neogramatice căreia i-a fost atașat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuși publicând poezii sub pseudonimul "Ervin".
Ovid Densușianu () [Corola-website/Science/298751_a_300080]
-
Marcel Iancu revista "Simbol" 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului. În anii 1914 - 1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
i-au făcut pe artiștii Nabis să împărtășească o idee dominantă specifică de asemenea unei alte grupări artistice paralele temporar, mișcarea artistică Art Nouveau. O altă caracteristică comună ambelor grupări, Leș Nabis și Art Nouveau, era legătură lor strânsă cu simboliștii francezi. Folosirea cuvântului "Nabi" din ebraică, desemnând profet, nu este întâmplătoare întrucât "Leș Nabis" se considerau ei înșiși inițiați și deci deschizători de noi drumuri (ceea ce au și fost, într-un fel). Fiind inițiați, foloseau un anumit vocabular inițiatic. Spre
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
și câteva caricaturi politice asemănătoare ca manieră și ilustrând stilul umorului ireverent al prietenului său, Oscar Wilde. Opera lui Beardsley, reflectând limpede o specifică unui anumit grup de artiști și al unui anumit timp, a avut un impact enorm asupra simboliștilor francezi, asupra mișcării a anilor 1890, asupra artiștilor târzii ai Art Nouveau, Pape, , Clarke, și chiar și asupra unor artiști ai perioadei Art Deco. Beardsley a fost unul dintre acei artiști care a trăit public viața sa, fiind privit ca
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste "Revista celorlați" și "Insula". A debutat cu versuri în revista "Povestirea vorbii". S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice. Cultivând motive lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre un absolut indefinisabil, stările sufletești enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică și moarte
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
fiind atras în special de aceia, pe tablourile cărora figurile predomină față de peisaje, Édouard Manet, Auguste Renoir. Admiră pe Edgar Degas, în special metoda prin care acesta vizualizează lumina. La începutul anilor nouăzeci, se află în apropierea "nabiștilor" și a simboliștilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonică a culorilor. Litografiile lui Lautrec devin mai decorative, începe epoca lor de strălucire. Nu se rupe de temele aflate aproape de naturalism, în același timp utilizând în activitatea sa formele sintetice aflate
Henri de Toulouse-Lautrec () [Corola-website/Science/297972_a_299301]
-
Intră în atenția colecționarului Anastase Simu, care îi achiziționează acuarela Artistul Lucrările sale din perioada de maturitate au adus influența simbolismului european în România, așa cum Alexandru Macedonski a explorat idei similare în poezie. Dorința de evadare în spiritul favorit al simboliștilor, arăta o varietate de căi în arta sa. Sentimentul evaziunii, specific simboliștilor, îl reîntâlnim și în creația acuarelistului, sub diferite fațete. Proiecția realității pe plan simbolic, în lumea miturilor, mai fusese abordată. Dar pe lângă personajele acestea care populează o altă
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
sale din perioada de maturitate au adus influența simbolismului european în România, așa cum Alexandru Macedonski a explorat idei similare în poezie. Dorința de evadare în spiritul favorit al simboliștilor, arăta o varietate de căi în arta sa. Sentimentul evaziunii, specific simboliștilor, îl reîntâlnim și în creația acuarelistului, sub diferite fațete. Proiecția realității pe plan simbolic, în lumea miturilor, mai fusese abordată. Dar pe lângă personajele acestea care populează o altă lume, Faunul și nimfa (1915), asistăm la o independență a celor două
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
create de Bednarik pentru Basmele românilor (1925/26), culese de Petre Ispirescu. Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920), „Scrisoarea” (1921), cât și în Portretul Doamnei M. Tomescu -(1923). Misterul, ca domeniu frecventat de simboliști apare în compoziții filosofice precum „Spre Styx, 1916”, „Enigma vieții, 1919”, Himera, sau lucrarea din 1922 intitulată „A fi sau a nu fi !” ș.a. O altă expresie a evazionismului simbolist este lumea senzațiilor rafinate, a „corespondențelor” În opera lui Bednarik
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
mai mult decât atâta:o întreagă dramă sufletească, o întreagă dramă socială”. Eugenia de Reuss Ianculescu Ignat Bednarik a participat activ la viața artistică românească din anii 1913-1933, revenindu-i un rol de prim plan ca acuarelist și desenator/.../ Ca simbolist, cu inerente înclinații romantice, Ignat Bednarik a participat la frământările umane, comentând cu emoție sensul vieții, cunoașterea, ambiția, moartea, iar ca observator critic și cetățean conștiincios și pasionat a luat atitudine față de actualitățile sociale, elaborând, - pentru a omagia sau pentru
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
această calitate. Alții au acceptat-o cel puțin parțial, influențați poate de Macedonski însuși, care s-a proclamat singur și cu ostentație simbolistă pentru o perioadă scurtă. Desigur, în structura cea mai intimă a spiritului său, poetul nu este un simbolist. El rămâne în mod fundamental un romantic de formație pașoptistă, euforic, exuberant, vitalist. Deși în poezia lui apar unele simboluri, poetul are grijă ca, aproape de fiecare dată, să le explice, să le împrăștie întreaga aură enigmatică, să le distrugă inefabilul
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
îndepărtează de temele sociale în favoarea înnoirii formei. Teme preferate sunt ocultismul, teozofia, antropozofia. - Andrei Belîi, pseudonimul literar al lui Boris Nikolaevich Bugaev, este unul din fondatorii școlii simboliste ruse și autorul romanului "Petersburg". - Valeri Iakovlevici Briusov scrie poeme inspirate de simbolistul francez Stéphane Mallarmé. - Dmitri Sergheievici Merejkovski, autor de scrieri cu conținut mistic și filozofic. - Aleksandr Blok, autor de poezii lirice pline de muzicalitate. - Fiodor Sologub, autor de romane cu descrieri macabre, fantasic-demoniace (romanul trilogie "Vrăjitorul morților", 1908-1913; romanul "Mai dulce
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară a manuscriselor literare îl are profesorul băcăuan și literatul Grigore Tăbăcaru, primul său biograf (în 1924). 20 ianuarie 1877 - se naște primul simbolist autentic din România, Ștefan Petică, poet, jurnalist, dramaturg - fiul Catincăi și al lui Ianache (Gr. Tăbăcaru: „Tatăl său, pe lângă ocupațiile de agricultor, a avut și servicii comunale: notar, picher, scriitor la primărie”)- în localitatea Bucești, județul Galați. 1888 - urmează studiile
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
II, Ediție și studiu introductiv de Eufrosina Molcuț, București, Editura Minerva, 1974. PETICĂ 1994"': Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Cuvânt înainte, selecție și redactare de Ștefan Andronache, cu ilustrații de Dan Spătaru, Biblioteca Municipală Tecuci, 1994. PETICĂ 1999:Versuri,în vol. „Simboliștii. II”, "("în tripleta Macedonski, Petică, Pillat), Editura Cartier, Chișinău, 1999. PETICĂ 2002: Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Iași, Editura Do-minoR, 2002. PETICĂ 2004: Ștefan Petică, "Poeme în proză", în „Bucovina”, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică: Biobibliografie", Tecuci, Biblioteca Municipală „Ștefan Petică”, 1997. ANDRONACHE 2001: Ștefan Andronache, "Ștefan Petică. Tecuciul depărtat", în „Amintiri dintr-un oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan Petică", în „Ateneu”, III, nr. 1, ianuarie 1966, p. 13. BABEȘ 1934: G. Mihai Babeș, "Ștefan Petică, omul. Valoarea operei
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1934. BĂDĂUȚĂ 1929: Al. Bădăuță, " Rânduri pentru o comemorare de sfert de veac", în Viața literară, IV, nr. 115, 26 octombrie 1929. BĂLU, IANCU 2005: Ion Bălu, Marin Iancu, "Simbolismul românesc"., Erc Press, 2005 BEICĂ 2010: Lavinia Daniela Beică, "Monografia simboliștilor români (Bacovia George 1881-1957, Macedonski Alexandru 1854-1920, Petică Ștefan 1891-1904", "Minulescu Ion 1881-1944"), Craiova, 2010. BINDER 1924: Doctor Binder, Ștefan Petică - Mici contribuțiuni la biografia lui, în „Adevărul”, XXXII, nr. 12896, 10 octombrie 1924, p.1. BLANDIANA 1970: Ana Blandiana
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în Aurora, IV, nr. 942, 25 decembrie 1924, pp. 1-2. BOLDEA 2011: Iulian Boldea, "De la Modernism la Postmodernism", cap. Ștefan Petică, Colecția STUDII, Editura Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2011, pp.16-19. BOLDEA 2012: Iulian Boldea, "Teme și variațiuni", cap. „Un simbolist aproape uitat: Ștefan Petică”, Colecția Istorie & Teorie & Critică Literară, Editura EuroPress Group, București 2012, pp. 49-53. BOTE 1966: Lidia Bote, "Simbolismul românesc", E.P.L., București, 1966, p. 31, 39, 43-44, 46, 49, 56, 58, 59, 61, 63, 68, 72, 86-88, 200
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Fulgurații filosofice și literare", Editura Biblioteca pentru toți, nr. 1543-1546, Ateliere grafice, Socec & Co., pp. 309-310. PILLAT 1999: Cornelia Pillat, "Voluptatea lecturii, "în „România literară”, nr. 35, 1999 PIRU 1981: Alexandru Piru," Istoria literaturii române de la început pînă azi", (Cap. „Simboliștii. Ștefan Petică”), Editura Univers, București, 1981. PIRU 1994: Alexandru Piru," Istoria literaturii române", în Grai și suflet - Cultura Națională, 1994, pp. 168-169. POP 2007: Ion Pop, G. Antonescu, L. Baconsky, I. Bot, Șt. Borbély, C. Braga, "Dicționar analitic de opere
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
of Loneliness", in „Annales Universitatis Apulensis Series Philologica”, 7, Tom 1, Alba Iulia, 2006. TRANDAFIR 1969: Constantin Trandafir, "Ștefan Petică - un destin tragic, "în „Dunărea. Supliment al ziarului "Viața nouă"”, Galați, decembrie 1969, p. 12. TRANDAFIR 1972: Constantin Trandafir, "Întâiul simbolist declarat și veritabil", în „Convorbiri literare”, 3,nr. 17, 15 sept. 1972, pp. 4-5. TRANDAFIR 1984: Constantin Trandafir, "Introducere în opera lui Ștefan Petică", București, Editura Minerva, 1984. TRANDAFIR 1984: Constantin Trandafir, "Ștefan Petică. Alianțe și originalitate, 22 I 1877
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
X 1904," în „România literară”, an 17, nr. 44, 1 nov. 1984, p. 8. TRANDAFIR 1990: Constantin Trandafir, Iarăși despre locul lui Ștefan Petică, în „Porto-franco”, Galați, V, nr. 1, 1990, p. 22. TRANDAFIR 2002: Constantin Trandafir, "Ștefan Petică - întâiul simbolist declarat și veritabil." În: Constantin Trandafir. "Recunoașterea valorii: scriitori români". București, Libra, 2002, pp. 55-67. TRANDAFIR 2004: Constantin Trandafir,"Ștefan Petică - deschizător de drumuri noi în literatura română," în „Porto-franco”, Galați, nr. 4-5-6/iulie-septembrie 2004, pp.3-4. TUDORANCEA 2013: Titi
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
artistice au fost continuate în secolul al XIX-lea de așa numita "Școală de la Haga" (în care au fost activi pictori de seamă, precum Isaac Israẽls și Anton Mauve), precum și de Haagsche Kunstkring, un mediu artistic al neoimpresioniștilor și al simboliștilor. Două dintre principalele monumente ale comunei se ridică unul lângă altul :"Muzeul Mauritshuis" și clădirea parlamentului, Binnenhof
Haga () [Corola-website/Science/296835_a_298164]
-
Rosetti și Constantin Erbiceanu. La 23 decembrie începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viața bucureșteană". "Literatorul" reapare din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică versuri studențimii, publicate în "Românul". Între 15 iunie și 15 decembrie apar alte șapte numere ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
romanul său din 1884, "À Rebours". Ciclul ilustrațiilor "Fabulelor" este desăvârșit în 1886, cuprinzând între timp șaizeci și cinci de acuarele. În același an termină polipticul "Istoria umanității". În 1888 este ales membru al "Academiei de Arte Frumoase". Apare des în cercurile simboliștilor și predă începând cu anul 1891 pictura la "Școala de arte frumoase". Moartea tovarășei de viață îi inspiră în 1890 tabloul cu tema tragică "Orfeu la mormântul Euridicei" (Musée Gustave-Moreau). Și "Jupiter cu Semele", operă definitivată în 1895, tratează o
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]