5,479 matches
-
fine la Turku, pregătiți să luăm vasul și să mergem direct la Copenhaga și de acolo, prin R.D.G., Berlin, spre patrie. Ne plimbam amândoi pe străzile orașului de pe coasta de vest, vizavi de a Suediei. Un oraș animat, plăcut, mai simpatic decât Helsinki cel cu "aerul slav". Când, plimbându-ne pe una din străzile centrale - până la plecare, mai aveam vreo cinci ore, se pleca seara, - deodată îmi veni în gând promisiunea traducătorului că ne va trimite ceva mărci la Turku să
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
pentru că i-a deschis liber calea către tot ce a reușit el să fie mai încolo: reporter, scriitor, dramaturg, crainic sportiv, director de editură, conducător de teatru, călător pe continente, scenarist de film, vînător și pescar... Etc Inepuizabil, entuziasmat, controversat, simpatic, înjurat, barfit, îndrăgit, însurat... Ca studenți, ne întîlneam la cenaclul literar și în subredacția revistei „Viața studențeasca". Iacoban era, evident și firesc, șeful. Ca unic medicinist, mă bucurăm de prietenia celorlalți: studenții Marin Sorescu, Roni Caciularu, Cezar Ivanescu, Virgil Cutitaru
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
marilor narațiuni din Epoca Rațiunii. Profesor de "gîndire contemporană" la Cornell, autorul unui ghid feminist în filozofia lui Wittgenstein, pasionat de baseball (are chiar și o șapcă pe care scrie "I Love Deconstruction"), acest personaj ar fi putut fi extrem de simpatic într-o manieră parodică à la Diderot, dacă romancierul englez nu ne-ar avertiza pe toți că nu e nimic de capul lui, că e un simplu impostor. Ciudățenia supremă a romanului este desăvîrșita sa lipsă de ironie. Asta dacă
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
adus cu escortă de onoare germană. Arhimandritul a deschis racla și-a aflat totul cum a fost. A urmat apoi o slujbă de mulțumită până la 10 seara."" * Pour la bonne bouche, am păstrat o anecdotă "academică" notată cu delicii de simpaticul autor al jurnalului. Fiindcă n-a mai rămas loc să reproduc tot pasajul o rezum: La Academie, izbucnește o controversă filologică - de ce să se spună pălăria în cap și nu pe cap, de ce stau în pat și nu pe pat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
se pierde și cheia de lectură a celor mai profunde și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou, dedicată "vizitatorului din viitor" în figura căruia mulți îl identifică pe Isaiah Berlin, se citește tot mai greu. Limbajul esopic, cerneala simpatică și imaginile în oglindă constituie o nouă interdicție în receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face accesibile și a le asigura astfel posteritatea. Poeta răspunde, aparent sfidîndu-și imortalitatea
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
e un amestec din cei doi și e în egală măsură supus greșelii ori răsplătit cu calea cea dreaptă. L.V.: în Flaubert's Parrot, faceți roman polițist dintr-un text aparent de critică literară. Ce tip de critici vă sunt simpatici? între deconstructivism și restul "-ism"-elor (v. cât îi era de nesuferit lui Eliot ceea ce el numea "Leavisitism"), care e calea de urmat? Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor dvs. fără a-l irita pe autor? J.B.: îmi
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
deconstructivism și restul "-ism"-elor (v. cât îi era de nesuferit lui Eliot ceea ce el numea "Leavisitism"), care e calea de urmat? Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor dvs. fără a-l irita pe autor? J.B.: îmi sunt simpatici criticii modești, atenți, copleșiți de îndoieli; aceia care fac ce e mai greu, adică descriu romanul și mecanismele lui - aceia care îi simt pulsul și îi identifică vocea specifică, înțeleg ce nu e evident. Majoritatea criticilor dau rasol în prezentarea
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
Trebuia musai să plătim o amendă, nu era ca la București... Că sînt un străin... Că n-am știut... Că nu mai fac... mă rog. Tălmaciul îmi pusese o pilă. Femeia mă privea ceva mai domolită. Cu traducătorul meu, băiat simpatic, vorbeam deseori între noi în argoul bucureștean. Așa făcuse și în ziua aceia după ce ne reluaserăm mersul și constatase filosofic: Nasol! - ce-i plăcea lui mai mult.
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
referiți la casa pentru bursierii români construită de Iorga? Da. Această Casă Română fusese dirijată la un moment dat de profesorul meu, al lui Virgil și al Monicăi, Basil Munteanu. Și apoi de Gheorghe Marinescu, un istoric român, nu prea simpatic, dar pregătit, care avea să fie pentru scurt timp și directorul Fundației Regale. Ei bine, studenții români n-aveau unde să doarmă, dormeau la azilul de noapte, dormeau pe stradă, sau în niște hoteluri neîncălzite, iar această Casă stătea aproape
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
douăzeci. Amețiți de propaganda optzeciștilor de la noi, începuserăm să credem că, în afară de ei, nimeni nu mai inventa ceva demn de interes în literatura lumii în acea perioadă. P.S. În același număr de revistă, Liviu Antonesei, care mă numește, fără ironie, "simpaticul critic literar Alex" (ceea ce, tot fără ironie o afirm, mă înduioșează) încearcă să "repereze" onoarea Doinei Ruști, al cărei roman, Omulețul roșu, l-aș fi minimalizat pe nedrept în România literară. Mă bucur că Liviu Antonesei face acest gest de
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
pe Mariana Marin de majoritatea voioasă, ludică a congenerilor este anume gravitatea ei structurală, pe care o regăsim la poeți ca Ileana Mălăncioiu și Dorin Tudoran. Chiar și atunci când stilul colocvial interferează expresiv cu cel înalt, nu avem în fața ochilor simpatice teribilisme, gasconade textuale, dar o infiltrare perceptibilă a dramei în cotidian: "Vrei să treci mai departe/ dar posibila ta moarte îți sare în față cu un pântec greoi./ Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate./ Îți desfaci brațele/ și
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
Caragiale. Iată fragmentul final scris imediat după alegeri: Monsieur Sans-Gęne! ...Unii au zar la table... Eu trei de șase-șase la rând pot să dau ori de câte ori sunt alegeri și trebuie să fie instalată noua căpetenie a statului. Cum a fost cu simpaticul șef de echipaj care, de Anul nou, în Piața Universității, ne-a urat la mulți ani fără fasoane, ducând direct sticla de șampanie la gură. Generațiile mai vechi or fi văzut la București piesa celebră a lui Sacha Guitry, Madame
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
acuma, - încheie Caragiale - ...fost-a vreodată rigla Domnului așa de bățoasă și nasul așa de comic?... Minunea e că demonstrația-i făcută cu cea mai mare simplitate, ca și cum cărbunele s-ar fi aflat în mâna scriitorului. Aceasta-i Arta, juni simpatici, apelpisiți!...
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
în curs de rapidă dispariție în Europa de Vest, cea atît de interesată mai ales în pensionari timpurii și prelungi vacanțe gras plătite, în asigurări sociale comode de la "leagăn la mormînt") este legat de valorile religiei și ale familiei. Cum spunea altminteri simpaticul filozof anarhist german Peter Sloterdijk avem de ales între credința în Dumnezeu și un sistem bun de asigurări. Ar fi de adăugat însă cîteva lucruri. De pildă, că tradiția adînc înrădăcinată a centralizării și "binecuvîntării" guvernamentale de sus în jos
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
norocul orb trimis de Dumnezeu să pocnească prin tragere la sorți vreo ovină rătăcită de turmă ? Cert este că insistența lui Gigi Becali ca Andrei Cristea să facă parte dintre titularii Stelei în meciul cu Valencia, a fost minunea-minunilor, chiar dacă simpaticul Zenga, de nervi, a început să răspundă la întrebările reporterilor tv simultan într-un dialect (d)esperanto româno-italian. L-a acompaniat în fața reporterilor tv, ceva mai pe oltenește, dar bățos, și Victor Pițurcă, uitând că, pe vremea antrenoriatului său la
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
lui Șerban Foarță: e făcută, adică, din suprafețe glisate (și glasate...), pe care poți să te sprijini, dar parcă nu prea tare. Un stil care pe cît convinge, pe-atît înșală, încercînd să ajungă, cu ocoluri largi, erudite, și cu poante simpatice, la sensibilitatea "adevărată", cîtă nu s-a lăsat adormită cu "povești", a iubitorilor de poezie bună. Articolele lui au incipit-uri frumoase, nici abrupte, nici prea diluate, care dau larghețe unor "exerciții" elaborate , deseori, peste nivelul cerut, îndeobște, unor cronici
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
ochi de viermi sorbind ființa de lîngă masa tăcerii; "obeliscuri se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște menhire"; "ferestrele astupate de praful cărnii albind ca un pumn de făină"; "un arbore genealogic cu rădăcinile ciufulite ". I s-ar potrivi poetului nostru formula pe care E. Lovinescu i-a
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
oricui. Există bineînțeles inegalități pe parcursul lui, comicul nu e întotdeauna reușit, numele personajelor sînt obositoare. Dar naratorul, care ne spune în final, cu o poantă luată parcă din Diderot, că nu știe încotro se îndreaptă personajele sale, e un narator simpatic și care știe de fapt foarte bine ce face. Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul, Roman cu îngeri și moldoveni, Editura Compania, 2001, 290p., f.p.
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
Declarațiile sale sunt aproape întodeauna lipsite de diplomație. Scriitorul renunță pe neașteptate la prieteni vechi, dar nu pentru că i-ar trăda, ci pentru că în cine știe ce împrejurare simte imperios nevoia să le trântească în față ceva neplăcut. El are un mod simpatic de a fi antipatic. Nu urmărește atingerea unui scop perfid, ci voiește, ca Zoe, scandalul cu orice preț. Scandalul literar. Ilustrativ în acest sens este volumul de interviuri Războiul literaturii încă nu s-a încheiat, apărut la sfârșitul anului trecut
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
Simona Tache Bună ziua și bine m-am întors din vacanță. Până mă mai dezmeticesc eu, iată un site simpatic: Pentru vedetele noastre de parte feminină, care fac și desfac logodne, s-ar putea să fie și folositor. Totul e să convingă cât mai mulți fraieri să le ofere inele scumpe. Și modele vandabile, desigur.
Ia inelu’ de logodnă, neamule! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19641_a_20966]
-
Simona Tache O glumă simpatică, pe care mi-a făcut-o cadou amicul Comănescu, ca să așez sub pălăria ei toate textele despre Mircea Badea: “Trăim în România și asta îi ocupă lui Mircea Badea tot timpul”. P.S. Tot pe tema asta, a mai zis una
Trăiesc în mine şi asta îmi ocupă tot timpul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19744_a_21069]
-
Simona Tache (12 octombrie 2010, ora 12,01, dosarul Roberta Anastase) Elena Udrea: Băi, jegoasă mică! Roberta Anastase: Bagaboantă mică și frumoasă, ce p... mea faci, măi, treanță simpatică? E.U.: Uite, sparg pușculița, să fac rost de bani de elicopter, băga-ți-ai p... în ea de pușculiță să-ți bagi. R.A.: Să te f... în gură... ce treabă am eu, nenorocito, cu pușculița ta? E.U.: N-
Stenograma convorbirii dintre Elena Udrea şi Roberta Anastase by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19866_a_21191]
-
Am simți că gata, s-a terminat, între noi s-a rupt totul, definitiv și pentru totdeauna, în vecii vecilor, amin. M-am refugiat furioasă în dormitor și am scris mailul în care anunțam că am de dat o pisică. Simpatic, amuzant (nu trebuia să știe lumea ce nașpa erau lucrurile între noi), zglobiu, cu poze cât mai avantajoase de-ale bestiei. L-am trimis la cât mai multă lume, în speranța că mă va scăpa cineva de coșmar. Din forward
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
Propun ca aceste sporuri să nu fie eliminate, ba chiar să mai fie inventate și altele, ca să știm o treabă. În definitiv, tre’ să se termine cumva cu țara asta, iar varianta sufocării ei cu sporuri mi se pare chiar simpatică spre adorabilă. Ia s-o punem repede de-o furtună în neuroni, să inventariem sporurile fără de care bugetarii nu mai pot trăi și să le servim guvernului pe tavă, ca să-l scutim de o muncă. Eu zic așa: - spor de
Sporul antimiros de usturoi, prima de igienă şi bonusul de tranzit intestinal by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19970_a_21295]
-
Nu, e tipul care spune povești haioase, chiar a scris o carte și a înregistrat trei casete cu povești. Pentru fiica sa, Ana Iarina, care are șase ani acum, le-a scris. Sau, nu cumva Ioan Gyuri Păscu e actorul simpatic care-l joacă pe Gică din filmul „Occident“ sau pe bulgărul din filmul „O vară de neuitat“? Ba da, de fapt, Ioan Gyuri Păscu e toate la un loc. Și nici una pe deplin, luate separat. E un artist. Muzician în
Agenda2003-20-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281029_a_282358]