776 matches
-
șansă. ― Dumnezeule mare! exclamă Lambert holbându-se la capul de pe masă. Tu admiri mizeria aia! ― Cum să nu admiri simpla simetrie pe care o prezintă? Un parazit interspecii, capabil să devore orice formă de viață care respiră, fără să se sinchisească de compoziția atmosferică. Capabilă să hiberneze un timp nedeterminat în condițiile cele mai inospitaliere. Singurul ei scop era reproducerea propriei specii, o sarcină de care se achită cu cea mai mare eficacitate! Nu se compară cu nimic din experiența umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
procedeze împotriva acesteia. Distrugându-mă, riscați să duceți pe Pământ un flagel teribil. Se lăsă o liniște adâncă după aceste cuvinte funebre. În fine, Parker, primul, se încumetă să o întrerupă. ― Genul uman, în persoana Companiei, nu prea s-a sinchisit de noi. Noi ne vom încerca norocul împotriva entității. Noi știm cel puțin de ce parte este ea. (Se uită la Ripley.) Nici o nenorocire nu mă sperie dacă nu văd cu ochii mei. Zic: deconectează-l! ― Sunt de acord, interveni Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la o adică! ― Bravo! Să nu uităm să încărcăm și câteva pachete de alimente sintetice și să ne luăm tălpășița. Deodată, un gând îi trecu prin minte, stopându-i pornirea.) Jones! Unde e Jones? ― Cine știe? Parker, evident, nu se sinchisea de soarta mascotei. ― Ultima oară când l-am văzut era în popotă, dădea târcoale capului lui Ash, zise Lambert. ― Du-te și vezi. N-o să-l lăsăm aici. Ne mai rămâne destulă omenire. ― Nici vorbă! răspunse Lambert, întunecându-se. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că-ți pare rău, dar de fapt te gândești că sunt un ratat, un nimeni, un tip vrednic de dispreț. — Asta-i ce gândești tu, nu ce gândesc eu. Aș putea să te ucid pentru vorbele astea. — Tu nu te sinchisești decât de prestanța ta, nu-ți pasă cât rău faci altora, nu-ți pasă de nimic important. Adică de tine. — Adică de a te purta omenește cu mine. — Tu te porți omenește cu mine? — Încerc. Te iubesc. — Ăsta-i lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de sticlărie romană, care se petrecuse cu mai bine de un an înainte soldându-se cu pierderea slujbei lui George - deși nu imediat, din cauza întârzierilor birocratice - atrăsese în mai mică măsură atenția publică, în parte pentru că foarte puțini ennistonieni se sinchiseau de sticlăria romană, dar și pentru că pe atunci climatul psihologic era mai puțin încărcat. Ulterior, însă, întâmplarea a fost apreciată ca extrem de semnificativă și a adăugat o nouă dimensiune la considerabila reputație sau, mai bine zis, la „mitul“ lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse Gabriel. Ce naiba putem face? întrebă Alex. George era un subiect care-i răvășea pe toți. — Lumea vorbește multe, interveni Brian. — Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de ce vorbește lumea, spuse Alex, și mă mir că voi vă sinchisiți. — Nu-i vorba de asta... începu Gabriel. Desigur, întări Brian. Mie îmi pasă de el, îmi pasă dacă e afectat sau îndurerat de ceea ce se vorbește... — Ție îți pasă de tine, îl întrerupse Alex. — Desigur că mă gândesc și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l interesa, pe el nu-l preocupă decât filozofia lui. — Și ăsta-i omul care vă închipuiți voi că l-ar putea ajuta pe George? — Mă rog, e fostul lui profesor, spuse Gabriel. — Nu-l prea văd eu pe George sinchisindu-se de el, răspunse Brian. — Lăsa-ți-l pe George în pace, repetă Alex. În tăcerea care urmă, Gabriel se îndreptă spre bovindou, trecând pe lângă scaune și canapele ticsite de perne brodate de Alex. Și această mișcare făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
America numai ca să-l vadă. Nu știu ce anume s-a întâmplat atunci, răspunse Brian, în orice caz călătoria nu a fost un succes. Se poate ca George să-l fi admirat cândva pe Rozanov dar acum cred că nu se mai sinchisește de el nici cât negru sub unghie. Necazul cu George e că scapă întotdeauna basma curată. Se bucură de popularitate pentru că oamenilor le plac monștrii. Hitler, Napoleon... Care a fost cel mai îndrăgit dintre regii noștri? Henric al VIII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un obscur universitar american, Meynell, după care a murit; soțul a murit la rândul lui sau s-a făcut nevăzut, lăsând în urmă-i un copil, fetița neglijată de care vorbise Gabriel și de care, pare-se, Rozanov se sinchisea și mai puțin. John Robert Rozanov s-a reîntors pentru un timp în Anglia și a predat la Universitatea din Londra, unde George McCaffrey i-a fost student. Mai târziu, filozoful s-a reîntors în America, unde l-a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea gândi el, de minciunile pe care i le-ar putea strecura oamenii la ureche. Era conștientă că bărbații o urmăreau din ochi pe stradă, se zgâiau la ea la Băi, dar se prefăcea că nu observă, nici măcar nu se sinchisea să știe dacă privirile lor erau prietenoase sau ostile. Odată, de mult, Gabriel McCaffrey îi zâmbise. Și Tom McCaffrey îi adresase un surâs. De bună seamă, erau informați despre legătura ei cu George, și totuși îi zâmbiseră. Dar Diane nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
albe și cele șase cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu se sinchisea prea mult, nici onorabilii contribuabili englezi care trebuiau să suporte pagubele, și nici măcar protestanții din sudul țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai la Ulster, era chiar o mică plăcere să afli despre ele. Pentru prima oară în viața lui, Emma avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert. Internatul lui Hattie era în Hertfordshire, iar Pearl avea datoria să-i facă vizite la școală pentru a se asigura daca are tot ce-i trebuie. Această idee a lui John Robert care, ținând seama de cât se sinchisea el și de lipsa lui de simț practic, s-ar fi putut solda cu un dezastru, s-a dovedit, dimpotrivă, foarte reușită. Hattie își amintea amuzată și discuta adeseori cu Pearl despre prima apariție a acesteia la Denver. John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în munca noastră, spre noblețea și frumusețea artei. Asemenea sprijin ne stă oricând la îndemână, doar să vrem să-l căutăm. Să ocolim cinismul care afirmă că lumea noastră e atât de îngrozitoare încât am putea înceta să ne mai sinchisim de ea și am putea înceta să mai luptăm pentru mai bine; cinismul ce ne vorbește de o criză cosmică în care îndatoririle obișnuite încetează și principiile morale nu mai au ce căuta. În orice moment, există o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vorbesc despre asta, pentru că nu ești în stare să înțelegi. În viața ta n-ai iubit pe nimeni, nici măcar o singură persoană. Te-ai însurat cu Linda Brent numai ca să-i faci în ciudă mamei mele, pentru că nu se sinchisea de tine. — George, începu John Robert, știu foarte bine că spui toate astea numai ca să mă enervezi, ca... — Turbai de ciudă pentru că nu erai admis în casele bune! — ...să mă provoci, să mă faci să-mi pierd cumpătul și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu le observă. — Trebuie să ieși în oraș, trebuie să te duci să înoți, doar îți place să înoți. Hattie auzise despre Băi. Ideea izvorului fierbinte o tenta. — Dar asta înseamnă să mă vadă lumea. Mă rog, n-o să se sinchisească nimeni de mine pentru că nu se știe cine sunt; și chiar dac-ar ști, de ce să le pese de mine? Dar nu vreau să fiu privită. N-aș putea să port bikini. — De ce nu? Toată lumea poartă aici. — Am să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa mai departe. Hattie își imaginase un loc mult mai distins, mai discret și mai intim; se vedea, în costumul ei negru, ieșind pe nesimțite din cabină și lunecând fără zgomot în apă. Pearl îi spusese: Nimeni n-o sa se sinchisească de tine, nici măcar n-o să te observe cineva, nu-ți închipui că ești buricul pământului. — Nu-mi închipui deloc, vreau numai liniște, îi răspunsese Hattie. Or numai liniște nu era în sala cabinelor, ba chiar era foarte greu să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmată de o cruntă suferință. Când îi deveni clar că George nu se afla acolo, porni în fugă spre Institut, unde ajunse gemând de alergătură și de oboseală, și se instală pe promenadă în apropierea ferestrei panoramice. Pândea fără încetare, nesinchisindu-se de faptul că lumea se holba la ea. În cele din urmă, își comandă o ceașcă de ceai și se așeză, toropită de jale. Se deșteptă din amețeală, văzând limpede silueta lui George trecând chiar pe lângă ea (nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că ar fi fost mai bine să se dea totul uitării. Gabriel se smiorcăia ori de câte ori se întorceau din excursii, jelind casa pierdută. Dacă excursia urmărea cumva să le arate uzurpatorilor, adică familiei Blackett, că cei din familia McCaffrey nu se sinchiseau, atunci premisa de la care se pornea era cu totul greșită. Într-un sens mai general, însă, pelerinajul supraviețuise pentru că devenise o deprindere de familie animată și menținută de sentimentalismul femeilor (adică Gabriel, Alex și Ruby): și de nerăbdarea copiilor (adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și la stâncile astea. Cum crezi că le poate înfrunta? Emma nu înotase de dimineață, laolaltă cu ceilalți. Dar acum începu să se dezbrace, așezându-și haina și vesta și ceasul și pantalonii pe un bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment de șovăială își scoaseră rochiile, își zvârliră pantofii din picioare și alergară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l zărească pe George, de a cărui proximitate nu se putea hotărî să se despartă. Sus, în salonul cald, iluminat, din casa Belmont, îndărătul draperiilor împreunate, Alex deschise o nouă sticlă de whisky. Nu mai era speriată, nu se mai sinchisea de cele ce se petreceau în grădină, nu o mai interesa cine erau cei care o invadaseră. Spera să se întâmple o catastrofă, un omor, sau să ia foc Papucul. Când străbătuse camera, cu sticla în mână, își zărise imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l mai vadă niciodată pe domnul Hanway? Da. Nu-și mai putea împărți viața și timpul. Se afla între două absoluturi și știa care dintre ele îl atrăgea cel mai mult. Profesorul lui de istorie, domnul Winstock, care nu se sinchisea de muzică, nu putea înțelege ezitarea lui Emma de a renunța la cântat. Și când se afla cu domnul Winstock, nici Emma nu o putea înțelege. Acum, însă, se afla cu domnul Hanway. Soarele nu strălucea niciodată în apartamentul domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochii: — Vă asigur că de la mine nu au aflat nimic. Probabil că au inventat totul. Desigur, e îngrozitor... dar nimeni n-o să le dea crezare... și mai târziu se va uita totul... în ziua de azi nimeni nu se mai sinchisește de lucruri de felul ăsta. — Vorbești ca un dezmățat. Ar fi trebuit să-mi dau seama că ești întocmai ca și fratele dumitale, un cinic egocentric cu sufletul murdar și un idiot lamentabil. Și ești tovarășul și aghiotantul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
treaba asta! Și când mă gândesc că a intrat acolo, în casă... Dacă dumneata l-ai introdus în casă... Nu eu. N-are importanță. Cred că minți și nu vreau să mai discut cu dumneata. Spui că nimeni nu se sinchisește. Nu, „nimeni nu se sinchisește“ de onoarea sexuală, de decență, de castitate, de o conduită morală. Dar eu mă sinchisesc. Și eu... te-am ales pe dumneata... tocmai pentru că am crezut... că te sinchisești. Ar fi trebuit să mă feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândesc că a intrat acolo, în casă... Dacă dumneata l-ai introdus în casă... Nu eu. N-are importanță. Cred că minți și nu vreau să mai discut cu dumneata. Spui că nimeni nu se sinchisește. Nu, „nimeni nu se sinchisește“ de onoarea sexuală, de decență, de castitate, de o conduită morală. Dar eu mă sinchisesc. Și eu... te-am ales pe dumneata... tocmai pentru că am crezut... că te sinchisești. Ar fi trebuit să mă feresc de clanul vostru viciat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu. N-are importanță. Cred că minți și nu vreau să mai discut cu dumneata. Spui că nimeni nu se sinchisește. Nu, „nimeni nu se sinchisește“ de onoarea sexuală, de decență, de castitate, de o conduită morală. Dar eu mă sinchisesc. Și eu... te-am ales pe dumneata... tocmai pentru că am crezut... că te sinchisești. Ar fi trebuit să mă feresc de clanul vostru viciat, ca de diavol. Tom simți că-i dau lacrimile. Bâigui: — Am vorbit prostește... dar altceva voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]