528 matches
-
Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a ieși din provincialism și pentru a se europeniza, nu de o simplistă sincronizare, ci de o racordare la tradiții ignorate. Mai bine se vede acest program cerchist într-un alt articol al lui I.
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
nedeclarate ca pe niște inconsecvențe. Cerchiștii îl admiră pe E. Lovinescu, prețuiesc cenaclul "Sburătorul" și pe scriitorii moderni promovați de critic, aprobă în principiu modernismul ca pe o soluție de înnoire, dar nu îl adoptă în practica propriei creații. Despre sincronism I. Negoițescu nu suflă o vorbă în cele trei texte programatice pe care le-am citat și prin care se recomandă Cercul Literar de la Sibiu. Cred că este o omisiune semnificativă sau elocventă. În prefața la Un roman epistolar I.
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
gînditori români dinainte de cel de-al doilea război mondial sînt insuficient ancorate în peisajul european al momentului respectiv - ascensiunea fascismului, ideile rasiste ale lui Gobineau etc. -; ecuația profesorului timișorean nu ia în considerare contribuțiile unor gînditori progresiști ai epocii, teoria sincronismului a lui Eugen Lovinescu, de exemplu), totul lasă impresia unei răfuieli cu o singură etnie din conglomeratul transilvano-bănățean. Categoric, românii nu sînt mai buni, dar nici mai răi decît celelalte etnii care populează acest colț al continentului. Victor Neumann are
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
mai mult statistic? De ce acest hazard profetic în certitudinea virtuală că nu vom mai avea mari poeți? Din nou, imprudență de critic și somn al istoricului literar? Criticul care scrie despre proză și mizează pe acest gen nu crede că sincronismul și diferențierea în cadrul epicii s-au rezolvat. " Avem nevoie de o proză mai umblată, mai deschisă, mai dinamică, așa cum sunt analiștii noștri politici." (299) Comparația apare surprinzătoare. Politologia, disciplină nouă la noi, rămâne ea însăși într-un stadiu confuz, între
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
acceptarea sau neacceptarea Occidentului. Orientalismul, se situează printr-un soi de încăpățânata "logică himenală", cum ar spune Derrida, mereu la mijloc, mereu că un prag incert între contradicții: spiritul oriental pare "în termenii disocierilor lovinesciene (...), mai degrabă, un fel de sincronism autohtonizat prin vechimea influentelor". Fără îndoială cele mai interesante analize apar în cazul lui Mihail Sadoveanu, autorul aducând la lumină nuvele, povestiri uitate de vreme. Cosmopolitismul târgului balcanic (evrei, turci, armeni, chinezi chiar) apare la Sadoveanu cu o notă extrem de
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
cînd în altele are un caracter de reculegere și de fixare a imitaților introduse pe cale revoluțonară." Fragmentul citat aparțne celui de-al treilea volum al Istoriei civilizaței române moderne, operă în care E. Lovinescu își formulează celebra sa teorie a sincronismului, aplicabilă atît fenomenelor socio-economice, cît și celor literar-artistice. Dincolo de punctul de pornire, reprezentat de scrierea Les lois de l’imitation, a sociologului francez Gabriel Tarde, precum și de intența mai mult sau mai puțn polemică față de consacrata teorie maioresciană a "formelor
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
Gasset, precum și expansiunea fără precedent a tehnologiei au determinat, în pofida aparențelor, nu o democratizare a ponderii culturii "înalte", ci o contaminare neverosimilă a sferei sociale și mentale, deopotrivă, cu produse și servicii kitsch. E. Lovinescu distingea între un moment al "sincronismului" și unul al "diferențerii". Dacă în primul caz se manifestă fenomenul imitaței, în al doilea intervenea adaptarea elementului împrumutat la specificul local. Globalizarea, în schimb, aduce cu sine o standardizare impresionantă. Cu excepța factorului lingvistic, nucleu dur al prezervării identitățlor
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
jocul subtil dintre luciditate și bovarism fiind fascinant în lumea postmodernă în care trăim. Chiar dacă, din punct de vedere teoretic, evaluarea maioresciană din studiul În contra direcței de astăzi în cultura română își mențne valabilitatea, totuși diagnoza lovinesciană, formulată cu ajutorul grilei sincronismului, apare mult mai riguroasă, sub raportul faptelor istorice petrecute. Dihotomia real/ ideal își spune încă o dată cuvîntul. Orientările tradițonaliste, generoase în intențe, și-au vădit falimentul. Crima spirituală cea mai gravă s-a petrecut în regimul comunist, cînd joncțunea catastrofală
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
în urmărirea unui țel comun. Se pare că, dincolo de virtuțle estetice propriu-zise, }iganiada lui I. Budai-Deleanu conțne și unele indicii cu caracter profetic, în legătură cu neputința românească de agregare socială în epoca modernă. Se știe că E. Lovinescu a aplicat principiul sincronismului nu doar la configurața și evoluța societăți noastre, ci și la tendințele manifestate în cîmpul literar. Astfel, Istoria literaturii române contemporane este lucrarea în care autorul propune o teorie a "mutaței valorilor estetice", întemeiată pe observațile sistematice făcute în legătură cu fenomenul
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
conformața socială și de mentalitate. O lume nouă, cu reguli noi se clădește sub ochii noștri. Lamentațile nostalgice ori mizele greșite sunt aspru și fără drept de apel sancțonate. Ritmul viețuirii pare tot mai accelerat. Diferența față de epoca interbelică a sincronismului este aceea că nu mai este nevoie să avem iluzia construcței durabile, care să înfrunte "negura vremurilor", ci trebuie doar să construim, dar într-o manieră eficientă, adecvată prezentului cert, și nu viitorului ipotetic.
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
pus pe sincronizare și pe progres. Nu doar Istoria civilizației române moderne a lui E. Lovinescu, studiu istoric și sociologic, stă pe principii liberale, dar și istoria lui literară, la urma urmei, axată cum este, si aceasta, pe ideea de sincronism. Mișcările tradiționaliste - grupările de la Sămănătorul, de la Gândirea - au găsit suport în doctrinele dreptei politice, ale acelei drepte care prelua directivele ideologiei conservatoare din veacul al XIX-lea, adăugându-le, în unele cazuri, componența creștină (ortodoxă). Azi, la noi, din motive
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
of Identity: Designs of Modern Europe, European Landscapes: Between Unity and Multiplicity și Constructing Modernity in Literary and/ or Social Practices, eseurile publicate aici vorbesc despre relațiile est-vest, despre geografii identitare, mituri post-imperiale, exportarea modelului națiunilor europene în Africa colonizată, sincronism, literatură și filme care pun în discuție problema identității personale și colective. Așa cum se întîmplă de multe ori însă, marile promisiuni nu se transformă neapărat în oferte de lectură tentante, iar subtitlurile interesante ale prelegerilor din (Multiple) Europe... stau cîteodată
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
literaturii române, începînd sau terminînd, de pildă, cu Mateiu Caragiale, la fel cum o problemă interesantă este și cea legată de "peisajele culturale" ale Dunării (Roxana Verona, în al cărei articol apare o bizarerie - Horia Lovinescu drept autor al teoriei sincronismului). De prea multe ori însă, vîrsta eseurilor acestora e cea a sincronismului lovinescian și nu a globalizării postmoderne.
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
cum o problemă interesantă este și cea legată de "peisajele culturale" ale Dunării (Roxana Verona, în al cărei articol apare o bizarerie - Horia Lovinescu drept autor al teoriei sincronismului). De prea multe ori însă, vîrsta eseurilor acestora e cea a sincronismului lovinescian și nu a globalizării postmoderne.
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
un pozitivism sui generis care alternează îndeobște în diverse domenii ale culturii cu fluxul emoțional și imaginativ. Pe direcția acestui flux energic o cercetătoare extrem de bine informată, cu o impresionantă bibliografie ŕ la page, Maria-Ana Tupan, în volumul intitulat Sensul sincronismului, d-sa își propune a "revizita" această noțiune care poartă, la noi, o amprentă lovinesciană, dar nu doar atît. Considerațiile d-nei Tupan vizează un tablou general al raporturilor dintre prezent și trecut în cîmpul cultural sub semnul achizițiilor epistemologice mai
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Familiarizarea precoce cu muzicile de avangardă îi fusese facilitata tot de către Zeno Vancea (în timpul vizitei la domeniul acestuia din Târgu Mureș în 1933). Interesul manifestat de muzicianul nostru pentru creația lui Janášek și Bartók poate fi dat ca exemplu de sincronism în sens lovinescian. Printre puținele "capodopere ale timpului nostru", conform severei judecați de valoare emise de Silveștri, s-ar număra Cvartetele Nr. 5-6 și Muzica pentru coarde, percuție și celesta de Béla Bartók, Sacre du printemps de Stravinsky, Wozzek de
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
fie. Iar aici, desigur, e de găsit o altă diferență majoră între suprarealiști și aproape oricine altcineva, cu excepția celor bolnavi psihic și a fundamentaliștilor religioși: suprarealiștii trăiesc într-un univers de "corespondențe", după cum le-a numit și Baudelaire, de rezonanțe, sincronisme și coincidențe. Pentru un suprarealist, universul reprezintă o țesătură deasă de înțelesuri adânci și conectate semnificativ cu receptorul, asemenea unei pânze de păianjen care ar ieși și s-ar întinde din mâna lui Spiderman. Ceilalți oameni trăiesc și ei în
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
ecourile spiritului vienez în opera lui Eminescu, precum și convergențele acestuia cu principalele orientări literar-filosofice din epocă (romantismul Biedermeier, naturalismul, estetismul, darwinismul, vitalismul nietzschean ș.a.). Nu numai că opera eminesciană nu iese prejudiciată dintr-o asemenea confruntare, dar ea relevă un sincronism paradoxal cu climatul cultural al vremii. Polemic în esență, demersul lui Caius Dobrescu nu este nici demitizant, nici apologetic, concepând scrierile eminesciene ca "o Ťsintezăť sau (...) o Ťconstrucție cineticăť, greu de imaginat în alt context cultural, de influențe artistice și
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
sale spre religiozitate, "criticul se cuvine să fie nițel profet" (404). Iar dacă vede viața cărții, viața din carte, el poate să prevadă și durabilitatea de viață prin lectură a acesteia. Cum poate fi criticul profet, altfel decât descoperind metoda sincronismului lecturii, a ceea ce opera menține para-contextual, deopotrivă ca text și subtext? Să convenim că profețiile, fie euforice, fie disforice - sublime ori tragice - sunt oricum glorioase. Critica, se recunoaște, este creatoare, dar creația însăși nu se reduce la arta placată pe
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel sau mai importante. O soartă similară o are romantismul, "unificat" la noi abia după cartea lui Virgil Nemoianu, de care m-am folosit eu insumi în Istoria critică. În fine, iată, Mircea Cărtărescu examinează
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
de ministru al afacerilor externe, apără, așa cum autorul spune în prefață, ”teza nevoii de a reclădi politica externă a României și de a reprezenta țara noastră ca un actor cu contribuții semnificative în Uniunea Europeană și NATO, atașat valorilor euroatlantice și sincronismului. România trebuie eliberată de politica externă de a recurge la ”plăți” și reinstalată printre țările demne ale Europei unite și ale lumii, ce cooperează intens în beneficiul mutual”. În finalul cărții, autorul volumului ”Criza după criză - Schimbarea lumii”, în calitate de ministru
”Criza și după criză - Schimbarea lumii”, un nou volum semnat Andrei Marga () [Corola-journal/Journalistic/80936_a_82261]
-
Ion Simuț Dacă s-ar fi lăsat în voia temperamentului său, E. Lovinescu nu ar fi promovat sincronismul și modernismul și ar fi rămas un critic mediocru. Nu ar fi lipsit mult ca E. Lovinescu să se mențină și să se complacă într-o atmosferă de resemnare și fatalitate. Premisele scepticismului său filosofic acolo ar fi condus. Afirmația
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
ceva explicit lui Nicolae Iorga, pentru că E. Lovinescu era de părere atunci că un critic nu trebuie să inventeze curente literare. Dar mai târziu, când va oficia în cenaclul și revista "Sburătorul", va avea un răspuns clar, în sensul modernismului. Sincronismul, modernismul, liberalismul erau "ideile revoluționare" ale lui E. Lovinescu: revoluționare atât pentru contextul conservator românesc, dominat de junimiști, cât și pentru disponibilitatea psihologică a militantului. În capitolul XXXVI, ultimul din Memorii II, E. Lovinescu se străduiește să explice mecanismul psihologic
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei sărbători a jazzului românesc (altminteri, presa noastră culturală își menține inapetența față de manifestări artistice de maximă creativitate și "sincronism" cu evoluțiile la vârf pe plan mondial: jazzul și coregrafia). Dacă libertatea câștigată după 1989 n-a ameliorat, din păcate, soarta micii noastre comunități jazzistice (afectată de trista hemoragie a talentelor spre țări mai prospere), în schimb atitudinea sărbătoritului de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
literară subterană pare că se desfășoară constant, neabătut, reușind să iasă la suprafață în puținele spații tipografice disponibile. Ov.S. Crohmălniceanu vorbește de pildă, cu prilejul acestei întîlniri, despre necesitatea reevaluării prozei scurte (...) Exemplele pe care le dă, probabil nu întîmplător (...), sincronismul cosmopolit de care dă dovadă menționînd ficțiunile lui Borges, tema strict literară atacată, fără nici o trimitere politică, fac din intervenția lui Crohmălniceanu o oază interesantă de necontaminare politică și dau o idee despre ce se întîmpla în sistemul literar dincolo de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4942_a_6267]