4,151 matches
-
expresia pe care a folosit-o și Dora? Am stat și m-am gândit. Într-adevăr. Când ne-am Întâlnit la Apollo, mi-a zis că i-ar plăcea să n Întâlnim din nou și după o pauză adăugă: „cu sinele tău adevărat“. Dacă mă Înșelam de tot? Brusc mi s-a părut foarte important să mă agăț de ideea asta. Lumina vag, e drept, ca o rază palidă de sub ușă. Cu toate acestea știam că mă apropii de adevăr. Zăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cumva făceam chiar parte din Frăție. Slavă Domnului, Else rezolvase lucrurile. Și imediat ce a aflat că exista și un alt Anton, care era chiar concurentul lui Hauptstein, Dora a decis să mă invite la ea. Sau, mai bine zis, pe sinele meu adevărat: pe Sascha. Încă nu-mi dădeam seama cum a reușit să afle Lakritz că Dora avea ceva cu care Îl putea șantaja pe Hauptstein. Din câte-mi aminteam, nu-i povestisem niciodată despre ea. Și totuși, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceea prețioasă nu mai era În apartamentul Dorei? Întins În patul prietenului meu, mi-am dat seama că dacă n-aș fi insistat atât să devin fratele la care credeam că s-a gândit Dora când s-a referit la „sinele meu adevărat“, mi-ar fi putut povesti despre adevăratul Anton. Și dacă n-aș fi rămas mut și aproape paralizat În șifonierul ei, nu i s-ar fi Înâmplat nimic. Eșecul meu de a face ceva concret era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mult pierdute - nu simțea nimic. Nu avea nici cea mai mică poftă de alcool. Se încredințase unei puteri mai presus de el. Conform crezului Alcoolicilor Anonimi, această putere nu trebuia să fie neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță superioară sinelui, cu condiția să fie una benefică și transcendentală, nu fenomenală și temporară. Din păcate, deși încercase din greu să nu personifice această putere superioară, Dan avea uneori de-a face cu un zeu răzbunător, care, în mintea sa, lua forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
activase un sentiment de vinovăție față de Naomi și Cecile. Preț de câteva clipe, ele încetară să mai fie niște date statistice, recenzii ironice ale teatrului său public și ale cinematografului privat. Deveniseră, în schimb, niște centre distincte și acuzatoare ale sinelui propriu. Care aveau sentimente. Sentimente meschine, plictisitoare, sentimente pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl pot dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cei mai mulți o puneau pe seama spiritului de gașcă, mai ales că-și pierduse postul de la Get Out!. Numai că adevărul, după cum știm, era mai ciudat. După propria părere, Bull atinsese un nou nivel de echilibru, un nou nivel de acceptare a sinelui. De cum ajunsese acasă înțelesese de ce urlase Ramona la vederea vaginului său. Înțelesese și care erau cauzele stării de tensiune fără nume și anxietății care îl cuprinseseră în ziua aceea. Era la ciclu. Nici nu e de mirare că luase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sînt genul de ființă care să fie țicnită și să nu fie conștientă de asta. Există mulți oameni care sînt mult mai rău decît mine. Dețin această informație de la o adevărată autoritate În domeniu, și anume Peter Erdman, autorul cărții Sinele ca altul. În această carte, doctorul Erdman relatează povești adevărate cu oameni incredibil de grași care sînt În stare să stea În fața oglinzii și să se vadă la fel de slabi precum un manechin din Paris și alții, numai os și piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
profesioniștilor puterii îi repugnă acestui îndrăgostit de absolut. [...] Constrâns să vegheze între cei patru pereți ai unei celule înghețate (nu i s-a dat căldură), izolat vreme de zece ani de semenii săi, Djilas descoperă tâlcul ideii de identitate a sinelui. Îndărătul neputinței aparente se află colosala forță a gândului, destinul autonom al ideilor pe care nimeni nu le poate îngrădi în cămașa de forță. [...] Pentru el sistemele marxiste sunt întemeiate pe banalul exercițiu al puterii de către oligarhi monopoliști sprijiniți de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de bere din frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară, dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să mă mișc de-acolo, chiar dacă stăteam cu ochii în ecran de pomană. Așteptam, deși știam că nu voi primi nici un mesaj. De ce să-mi scrie? Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decât năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decât bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, când Domnul Încă nu despreunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cutia cu becul. Silueta întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-am încercat să pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba doar de zgomote. Din cea de-a doua zi petrecută în lume îmi imaginasem că încăperea în care mă aflam acum conținea toate informațiile, elementele și imaginile sinelui meu pierdut, o dâră de hârtii care să reconstituie viața Primului Eric Sanderson și fotografii - cu el, cu Clio Aames și cu toți oamenii apropiați lui. Dosare complete, care să demonstreze că acele vieți existaseră, că acele persoane, vremuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poate s-o urmărească și să se hrănească din ea de-a lungul anilor, până când memoria și identitatea victimei sunt consumate în întregime. Uneori, corpul țintei supraviețuiește acestui chin și poate continua să trăiască o a doua viață crepusculară după ce sinele original și amintirile i-au fost furate. Cu timpul, o asemenea persoană își poate crea o identitate „de legătură“, dar ludovicianul îi va prinde în cele din urmă mirosul și se va întoarce pentru a-și duce opera la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sigur, lucrurile cele mai rele nu izvorăsc întotdeauna din intențiile cele mai rele. Purtând cicatricele războiului, în pofida îngâmfării și bravadei sale, Mycroft Ward a dezvoltat o obsesie pentru singura mare scăpare a stratagemei sale; căci, cu toată nemurirea pe care sinele lui o putea atinge cu ajutorul folosirii repetate a „aranjamentului“, tot putea fi - ca oricine altcineva - împușcat de moarte pe un viitor câmp de luptă și astfel șters complet de pe fața pământului. Îmboldit de această nouă temere, Ward puse la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu putem să dedicăm mai mult timp acestei descoperiri. — Doctore, dacă aici se mai ascunde un text, trebuie neapărat să știu ce spune. Mă tem că evenimentele ne prind deja din urmă. Scout a stabilizat o conexiune între laptop și sinele on-line al lui Mycroft Ward. Trebuie să purcedem la drum. Am încercat să spun să purcedem la drum încotro?, dar n-am apucat. — Ei, cum te-ai descurcat azi-noapte, cu apa și pensula? — Cu pensula am terminat, am zis, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vărzoaice știa că-mi plac -, pe urmă mi-a țesut șosetele la călcîie, le-a împăturit și s-a dus. Buna mea, îi spun morții, buna mea moarte, buna mea prietenă, buna mea bunică. Gap "Am să te dezvălui, spune sinele, Am să mă ascund, spune sinea. Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele. Caută-mă și mai departe, am să mă ascund de tine, spune sinea". Noica, Rostirea filozofică românească luni, 20 august, 2001 Cine știe dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
împăturit și s-a dus. Buna mea, îi spun morții, buna mea moarte, buna mea prietenă, buna mea bunică. Gap "Am să te dezvălui, spune sinele, Am să mă ascund, spune sinea. Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele. Caută-mă și mai departe, am să mă ascund de tine, spune sinea". Noica, Rostirea filozofică românească luni, 20 august, 2001 Cine știe dacă nu gustul amar, de sînge amar venit dinspre inimă nu m-a trezit cu noaptea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu generația Bumbești-Livezeni, în frunte cu prorectorul, votat "ca bun stăpîn și altul nu ne trebuie" (cum zicea Anonimul Brâncovenesc despre Brâncoveanu) și cu Alexandru Andru. Carp, vechiul decan, e mort, dar Alandru se bîțîie pe Copou, abia încăpînd de sinele lui cosmic, pe care lumea nici nu-l merită. Lui Herr Professor, generația bumbesc-livezenilor i-a pus ștampila (să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum foștii tovarăși de brigadă, de șantier comunist se susțineau la o adică: generalissimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Trag ba înainte, ba înapoi, încercând să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar ca să pot fi deosebit de ceilalți colocatari ai acestui încăpător și confortabil pulover. Sinele Mic: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mic" din aceleași motive. Masca: Mă numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar ca să pot fi deosebit de ceilalți colocatari ai acestui încăpător și confortabil pulover. Sinele Mic: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mic" din aceleași motive. Masca: Mă numesc Philip și mi se spune "Masca". Așa cum nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar ca să pot fi deosebit de ceilalți colocatari ai acestui încăpător și confortabil pulover. Sinele Mic: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mic" din aceleași motive. Masca: Mă numesc Philip și mi se spune "Masca". Așa cum nu-mi puteți vedea chipul, nu-mi veți cunoaște niciodată gândurile. Eu adesea gândesc ca Sinele Mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar ca să pot fi deosebit de ceilalți colocatari ai acestui încăpător și confortabil pulover. Sinele Mic: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mic" din aceleași motive. Masca: Mă numesc Philip și mi se spune "Masca". Așa cum nu-mi puteți vedea chipul, nu-mi veți cunoaște niciodată gândurile. Eu adesea gândesc ca Sinele Mic și vorbesc ca Sinele Mare sau viceversa. Cândva eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]