828 matches
-
cercetătorului multă imaginație. A CONTRASTA LUMILE Care sunt posibilele și imposibilele caracteristice omului modern, cele care ne fac să fim ceea ce suntem în istoria umanității? E suficient să formulăm întrebarea ca să ne dăm seama de dificultatea unei astfel de abordări. Singularitatea unei lumi este creată tocmai de evidența pe care o împărtășesc cei care o locuiesc și o alcătuiesc. Din moment ce este vorba despre punctul nostru orb, cum putem să percepem posibilele și imposibilele care ne fundamentează lumea? Cum să vedem ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să vedem ceea ce este cel mai greu de văzut, pentru că suntem orbi în fața evidenței, a transparenței? J.-Y. Leloup o spune cel mai bine: "Înțelepciunea noastră/ n-a fost niciodată/ să rezolvăm enigme/ ci să mîngîiem/ evidențe 45." Neputînd percepe singularitatea unei lumi din interiorul ei, e nevoie să practicăm "un ocol antropologic". Cum doar principiul diferenței ne apropie de propria lume, demersul constă în a o contrasta cu alte lumi. Astfel, perceperea imposibilului navajo înseamnă să ne dăm seama, să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imposibil să nu gîndim în termeni de artă, să nu distingem ceea ce alte lumi nu pot distinge, spre exemplu, arta de medicină. A ne îndepărta de lumea noastră pentru a o vedea mai bine și a face să-i apară singularitățile prin studiul posibilelor și imposibilelor altor lumi, iată pariul pe care se bazează a doua noastră serie de studii. LUMILE ȘI SPAIMELE LOR Neputînd percepe lumea o configurare de posibile și de imposibile în totalitatea ei, care este calea potrivită
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
viitor. Nu plecăm la drum cu convingerea că lumea noastră e mai civilizată, mai bună, superioară. Nu există grupuri umane necivilizate, există civilizații diferite. Ca orice altă lume, a noastră e pur și simplu diferită. Plecăm în căutarea propriei noastre singularități. Călătoria la care purcedem ne va duce cît mai departe posibil în istoria umanității, pentru a reveni apoi, în cîteva etape, la lumea noastră. Fiecare dintre lumile acestui larg ocol va fi studiată prin prisma temerilor, spaimelor, scandalurilor proprii. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un ansamblu uman organizat care nu este condus (fără șefi) reprezintă un asemenea imposibil, încît nu avem cuvintele și expresiile adecvate pentru a vorbi despre asta. Limbajul nostru conține posibilele și imposibilele noastre. Limbajul este cel care face să transpară singularitatea lumii noastre. Suntem atenți, ascultăm noi ce ne spune limbajul? LUMI FĂRĂ CULTUL MUNCII Pentru faptul că lucrările etnologilor denunță multe dintre clișeele care se aplică societăților "primitive", omul modern nu le privește cu ochi buni. Guayakii muncesc foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
căreia îi corespund forme determinate ale conștiinței sociale. Modul de producție a vieții materiale domină în general dezvoltarea vieții sociale, politice și intelectuale 67." Locul rezervat economiei în raport cu politica pare inversat în primele societăți, dacă le comparăm cu lumea modernă. Singularitatea lor politică (imperativul "nedivizării") pare să explice singularitatea lor economică (limitarea muncii și a producției, reflexul antisurplus, refuzul egoismului). Ipoteza singularității economice a primelor societăți e susținută în special de Karl Polanyi 68 ale cărui lucrări sunt un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Modul de producție a vieții materiale domină în general dezvoltarea vieții sociale, politice și intelectuale 67." Locul rezervat economiei în raport cu politica pare inversat în primele societăți, dacă le comparăm cu lumea modernă. Singularitatea lor politică (imperativul "nedivizării") pare să explice singularitatea lor economică (limitarea muncii și a producției, reflexul antisurplus, refuzul egoismului). Ipoteza singularității economice a primelor societăți e susținută în special de Karl Polanyi 68 ale cărui lucrări sunt un punct de referință obligatoriu în această dezbatere. Cum motivațiile "primitivilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și intelectuale 67." Locul rezervat economiei în raport cu politica pare inversat în primele societăți, dacă le comparăm cu lumea modernă. Singularitatea lor politică (imperativul "nedivizării") pare să explice singularitatea lor economică (limitarea muncii și a producției, reflexul antisurplus, refuzul egoismului). Ipoteza singularității economice a primelor societăți e susținută în special de Karl Polanyi 68 ale cărui lucrări sunt un punct de referință obligatoriu în această dezbatere. Cum motivațiile "primitivilor" nu au nimic de a face cu homo oeconomicus al economiștilor, teoriile economice
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care se joacă în tensi unile lingvistice, culturale, estetice, chiar politice. În Elveția ro mandă, această "supraconștiință a scriitorului francofon" capătă accente inedite: Se revelează astfel un nou imaginar francofon, care nu mai este cel al generalităților abuzive, ci al singularităților și tensiunilor creatoare de limbaje." (Lise Gauvin, 1997) Este vorba, acolo, de a circumscrie niște particularități ale vorbirii din Vaud sau din Valois, de pildă, în mijlocul schemelor culturale și sociale și al unei structurări a realului care ține de micuțul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totuși, fluxul vorbelor ne acoperă în textele sale. Nu ar fi nici primul nici ultimul paradox în ceea ce-l privește. 2. Francofonia literară sub semnul libertății Noțiunea de litteratură(i) francofonă(e) a făcut să curgă multă cerneală, căci, în ciuda singularității sale, ea corespunde unui vast ansamblu eterogen care rezistă oricărei grile simplificatoare. Este vorba, în mare, de literaturi tinere, iar scriitorii lor se situează la "o bifurcare de limbi" (Lise Gauvin) și în situații de "contacte culturale" (Michel Beniamino, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
există fără teritoriul apartenențelor sale, pe care îl revendică drept al său, care îl confirmă în sentimentul său de identitate. Eul are în mod structural conștiința faptului că Celălalt, prin definiție, nu este ca el, și această conștiință își strigă singularitatea dureros ireductibilă. Dar la Fondane, "teritoriul" de la care se reclamă se traduce prin "drumuri", singularizare spațială extremă, pericol de fractură internă și de necoincidență cu sine. El însuși, în tr-un proiect de antologie, își definise astfel poezia: Universul poetic al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
politic corectă" a panelului de scriitori prin introducerea unei voci feminine, evoluția analizei pune în evidență cu claritate faptul că dimpotrivă, niciun critic literar nu a reușit să o asocieze pe Redonnet cu ceea ce numim îndeobște feminism sau literatură feminină. Singularitatea vocii sale nu are gen. În ce-l privește pe Eric Chevillard, considerat, pe bună dreptate de Lidia Cotea ca autorul cel mai profund și mai interesant din cei trei, revolta sa poetică rimbaldiană ilustrează radicalitatea demersului său literar, scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care fundamentează adesea, implicit, viziunea despre lume a omului modern, incitîndu-ne la descoperirea altor civiziliații, care se sprijină pe posibile și imposibile radical diferite, el ne invită la modestie, smerenie și înțelegere. Dar mai ales, reușește să reabiliteze omul în singularitatea și forța sa creatoare. Ilustrînd la fiecare pagină fragilitatea paradigmelor umane, demersul său transdisciplinar ne conduce pe drumuri neobișnuite, sprijinindu-se pe analiza unor opere de artă, a unor lucrări de etnologie, economie sau neuropsihologie, examinînd această facultate umană prin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acest nou context trebuie să înțelegem o afirmație care poate părea dură la prima vedere: "Tot ceea ce este împotriva culturii, eu sunt pentru...". Chiar dacă este dificil de definit o noțiune de talia culturii, pentru Baudrillard, cultura înseamnă în primul rând singularitate, un tip special de singularitate care își construiește un limbaj propriu și are nevoie de alteritatea altor culturi și limbaje pentru a exista și pentru a se contura ca valoare. Într-o societate dominată de comunicare și de precepte politice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înțelegem o afirmație care poate părea dură la prima vedere: "Tot ceea ce este împotriva culturii, eu sunt pentru...". Chiar dacă este dificil de definit o noțiune de talia culturii, pentru Baudrillard, cultura înseamnă în primul rând singularitate, un tip special de singularitate care își construiește un limbaj propriu și are nevoie de alteritatea altor culturi și limbaje pentru a exista și pentru a se contura ca valoare. Într-o societate dominată de comunicare și de precepte politice de unificare culturală, se ajunge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi în ele profitul său, dar ne aflăm în ordinea valorii și a echivalenței, în deprecierea totală a tuturor singularităților"425. Se pare că tema culturii este una care a necesitat o dezbatere nu doar în contextul teoriei marxiste, în care locul său era unul puțin valorizat, dar și în mai noile alcătuiri de date oferite de societatea contemporană, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsită de profunzime, acesta este "înghețat", deschizând calea nihilismului și a melancoliei, drept trăsături de bază ale omului postmodern. În locul dispărutului "mod de producție", Baudrillard începe să teoretizeze "modul de dispariție" a mai multor instanțe moderne: sensul, socialul, istoria, evenimentul, singularitatea etc. În această nouă configurare, definițiile se dovedesc imposibile, Baudrillard prezentând imaginea unui univers deconstruit, din care au rămas doar fragmente, acest "joc cu fragmentele" fiind însuși postmodernismul. Poate mai bine decât la oricare alt filosof postmodern, caracteristicile universului postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și autenticitatea, în schimb este mai independent față de original, tinzând să se substituie acestuia pentru un public din ce în ce mai larg. Multiplicarea exemplarelor unei opere de artă (la Benjamin) și a obiectelor în serie (la Baudrillard) substituie un "fenomen de masă" evenimentului, singularității, unicității și introduce ceea ce în postmodernism este desemnat drept "democratizarea artei", precum și transformarea unui obiect în actualitate. Obiectul astfel reprodus este desprins de tradiție și lansat într-un raport complex al maselor cu arta, respectiv cu consumul. Așa cum omul contemporan
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
radicală instituie incompatibilitatea dintre teorie și realitate, între care nu mai este presupusă nici un fel de tranziție de ordinul naturalului sau al necesarului. Tocmai această "fractură" dintre sistemul lumii și cel al gândirii/teoriei transformă gândirea și teoria radicale în singularități și evenimente, singurele apreciate cu adevărat de către Baudrillard. De asemenea, acest tip de gândire nu izvorăște din îndoiala carteziană sau dintr-un apetit nemăsurat pentru critică 508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizarea "spirituală" a limbajului în scriitură, Baudrillard consideră că principiul enunțat mai devreme trebuie să-și găsească deplina aplicabilitate. Din punctul de vedere susținut de teoria sa, nu obiectivitatea ideilor este aceea care poate justifica actul de a scrie, ci "singularitatea poetică a analizei" și transformarea limbajului în eveniment. Pentru realizarea acestei scriituri, dimensiunea ironică, iluzia sensului, denaturarea obiectului discursului, instituirea paradoxului și a aluziei, a secretului și a enigmei sunt câteva dintre coordonatele posibile: "A cifra, nu a descifra. A
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a dezvoltat propriul său postmodernism, sarcina lucrării a fost și aceea de a extinde acest pointillism al concepțiilor într-un cadru mai amplu, care să poată da seama de noile configurații înfăptuite în discurs și societate, dar fără a minimaliza singularitatea cercetărilor. Necesitatea de a clarifica termenul de postmodernism în sine a fost dublată constant de evidențierea trăsăturilor conceptului și ale curentului pe care le desemnează, știind că deși termenul a fost folosit de unii scriitori destul de devreme și de insistent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de L'extase du socialisme, Denoël/Gonthier, Paris, 1982, pp. 62-63. 432 Jean Baudrillard, L'échange symbolique et la mort, p. 20. 433 Un exemplu în acest sens: "Trebuie să descoperim evenimentul modernității sau postmodernității (puțin contează termenul!) care în singularitatea sa ne obligă nu să corectăm reprezentările existente, ci să inventăm alte maniere de a gândi, alte reguli..." (Jean Baudrillard, D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 62). Se observă indiferența față de denumire, dar ralierea în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stele. Analogia are, după Benjamin, o miză complexă: ea dorește să indice rolul decisiv pe care îl are „diferența“ dintre fenomene în configurația lor ideatică. Fenomenul „participă“ la această configurație nu prin ceea ce are comun, prin genul său, ci prin singularitatea sa, sesizată plecând de la detaliul semnificativ. „Salvarea“ fenomenului, la care face referire Benjamin, constă tocmai în păstrarea singularității lui în lumea ideilor. O critică la Platon este implicită aici, în măsura în care ideea nu mai reprezintă un model al lucrului, ci o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
diferența“ dintre fenomene în configurația lor ideatică. Fenomenul „participă“ la această configurație nu prin ceea ce are comun, prin genul său, ci prin singularitatea sa, sesizată plecând de la detaliul semnificativ. „Salvarea“ fenomenului, la care face referire Benjamin, constă tocmai în păstrarea singularității lui în lumea ideilor. O critică la Platon este implicită aici, în măsura în care ideea nu mai reprezintă un model al lucrului, ci o „configurație a contextului“ (Gestaltung des Zusammenhanges), în care lucrurile se păstrează într-o conexiune tensionată. Rolul con ceptului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acest fel, Israel se constituie ca opoziție față de lume și, arată Taubes, ca posesorul unui sens singular: „Iar faptul că Dum ne zeul lumii rămâne și Dumnezeul lui Israel dă un avânt eschatologic apocalipticii iudaice“. Fapta poporului ales este, în virtutea singularității revelației care i se dă, și ea singulară, având un final absolut, irepetabil. Ea are loc în orizontul unei temporalități inedite, liniare. Acțiunea este asumată deplin, cu responsa bilitatea care decurge din ea și cu raportarea acesteia la porunca dată
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]