2,599 matches
-
pe o insulă a Arhipelagului Galapagos în urmă cu 40 de ani, de un om de știință maghiar, scrie BBC. De atunci, nu a mai fost văzut nici un exemplar din specia sa. Timp de câteva decenii zoologii au așteptat ca Singuraticul George (Lonesome George) să devină tată, însă eforturile lor au fost zadarnice. Devenit un real simbol al insulelor din Galapagos, care atrag anual peste 180.000 de turiști, Singuraticul George făcea parte dintr-o subspecie rară de țestoase (Chelonoidis nigra
Singuraticul George, ultima țestoasă din specia ei, a murit la 100 de ani by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/66501_a_67826]
-
din specia sa. Timp de câteva decenii zoologii au așteptat ca Singuraticul George (Lonesome George) să devină tată, însă eforturile lor au fost zadarnice. Devenit un real simbol al insulelor din Galapagos, care atrag anual peste 180.000 de turiști, Singuraticul George făcea parte dintr-o subspecie rară de țestoase (Chelonoidis nigra abingdoni), care este, începând de acum, oficial dispărută.
Singuraticul George, ultima țestoasă din specia ei, a murit la 100 de ani by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/66501_a_67826]
-
Cel mai rar animal din lume a murit, ieri dimineață, în Insulele Galapagos, la aproape o sută de ani, din cauze necunocute. Broasca țestoasă cunoscută sub porecla Singuraticul George (Lonesome George) era considerată ultima reprezentantă a subspeciei Chelonoidis nigra abingdoni, localizată pe insula Pinta din Galapagos. Singuraticul George, cum a fost denumită broasca țestoasă în onoarea actorului american George Gobel, a fost descoperit în decembrie 1972 în insula
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
a murit, ieri dimineață, în Insulele Galapagos, la aproape o sută de ani, din cauze necunocute. Broasca țestoasă cunoscută sub porecla Singuraticul George (Lonesome George) era considerată ultima reprezentantă a subspeciei Chelonoidis nigra abingdoni, localizată pe insula Pinta din Galapagos. Singuraticul George, cum a fost denumită broasca țestoasă în onoarea actorului american George Gobel, a fost descoperit în decembrie 1972 în insula Pinto din Galapagos, după care a fost transferată la stația de cercetare Charles Darwin din arhipelag, potrivit guardian.co
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
descoperit în decembrie 1972 în insula Pinto din Galapagos, după care a fost transferată la stația de cercetare Charles Darwin din arhipelag, potrivit guardian.co.uk. Încă din 1993, oamenii de știință au încercat să obțină pui în urma uniunii dintre Singuraticul George și broaște țestoase din alte subspecii din Galapagos, dar fără rezultat. Broasca țestoasă cântărea, la momentul decesului, 88 de kilograme, iar lungimea sa se apropia de 180 de centimetri. Oamenii de știință susțin că Singuraticul George nu a murit
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
pui în urma uniunii dintre Singuraticul George și broaște țestoase din alte subspecii din Galapagos, dar fără rezultat. Broasca țestoasă cântărea, la momentul decesului, 88 de kilograme, iar lungimea sa se apropia de 180 de centimetri. Oamenii de știință susțin că Singuraticul George nu a murit de bătrânețe, întrucât reprezentanți ai acestei subspecii își pot păstra capacitatea de reproducere până la vârsta de 200 de ani. Un purtător de cuvânt al Parcului Național Galapagos a declarat că se intenționează efectuarea mai multor teste
Singuraticul George a murit la vârsta de 100 de ani, deși nu era bătrân () [Corola-journal/Journalistic/66502_a_67827]
-
tip „subiect de teză de doctorat". Pentru mine, singurătatea a fost, în primul rând, o formă de supraviețuire morală. O formă de baricadare și defensivă interioară, în împrejurări adesea extrem de dure. Din care cauză, mă declar solidar cu toate spiritele „singuratice" ale culturii române. De altfel, extrem, extrem de puține. Care, toate, s-au salvat - precizare esențială, la ani lumină de poza romantică teatrală pe malul mării -într-o epocă de persecuții și constrângeri totalitare. Dau deci integral dreptate lui M. Sebastian, care
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
luate și plătite, niciodată pe de-a-ntregul, a sentimentelor, descărcări brutale de energie, și atât, a gândurilor care zboară în gol. Firul cu plumb, sondând această atmosferă de aburi sulfuroși, e poezia. Descumpănită și totuși dreaptă, ispășind cu truda ei singuratică și îndelungată pripa lor deolaltă.
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
sale în Academie. Generalul este privit într-o manieră diferită după ce se retrage, neînțeles de contemporani; în toamna lui 1975, Morand scrie: „(...) întotdeauna am îndrăgit cauzele pierdute; ceea ce mă leagă de Pétain și Laval mă leagă astăzi de acest bărbat singuratic care a pierdut bătălia". Impresionează neplăcut tonul resentimentar, răfuielile, acreala, bîrfele meschine despre oameni care nu întotdeauna au fost niște celebrități, nemulțumirea legată de meniul unui restaurant. La capitolul curiozități merită să fie trecută preocuparea pentru condiția fizică; e adevărat
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
Shue în rolul Serei, prostituata caritabilă. Acolo Nicolas Cage juca rolul unui alcoolic abandonat, Ben Sanderson, decis să se sinucidă turnând în el alcool până la ultimul penny. Avem același cuplu rătăcit, sudat prin sentimentul de afecțiune și solidaritate al celor singuratici purtând un stigmat, același vertij al disoluției. Însă partitura se schimbă totuși, Terence nu este un sinucigaș, chiar dacă nu știm cât va rezista în cursa sa psihedelică, dacă există pentru el șansa unei recuperări într-un nou climat: iubita devenită
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
și să ne descoasă cu plăcere, școlari neblazați cum eram, treceau pe lângă noi îngândurate, ne zâmbeau mocnit și se grăbeau spre întunecări care erau numai ale lor". Ani de singurătate, de imensă tristețe, de renunțări de toate felurile: „am crescut singuratici, fără pofte simple și lacome, vitale ale vârstelor dintâi." În facultate, aceleași bucurii negative, la încheierea studiilor Sanda Golopenția fiind doctor „în tăcut". Viața noastă cea de toate zilele este, în același timp, un roman nonfictiv și o carte de
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
care-i mai rămâne e propovăduirea acestei vieți câștigătoare, anchilozată în formele unor pedanți care s-au ajuns, sau liberă, în revoluții: „și când umbrele vor începe să se risipească, voi porni mai departe." (p. 76). E meseria unui trotteur singuratic, prezentându-se doar ca să-și afișeze lipsa de însemnătate. Din care se hrănește, tacticos, burghez, confortul bravilor oameni de rând.
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
a pus-o la pământ. Câteodată se întâmpla ca pe acoperiș să cadă câte un bețiv și după asta ploua în casă zile în șir. Cazurile acestea erau însă rare. Drumul era puțin umblat și rareori puteai întâlni câte un singuratic întorcându-se de la târg, în miezul zilei, și cântând cât îl țineau rărunchii: Pe la șapte, Meri, Și-am bătut la poartă Mi-ai zis: „Sunt bolnavă”. Ah, ce crudă soartă! Pe o oarecare Merieme, căreia se pare că-i plăcea
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
la morgă o săptămână. Este momentul când intră în scenă directorul de resurse umane al fabricii (și el despărțit de soție și neînțeles de mamă), spre a se ocupa de identificarea moartei și de înmormântare. Este un bărbat încă tânăr, singuratic, aparent un birocrat cinic, fost militar, așadar un dur. La început el se dedică preluării străinei moarte în atentat pentru a aplana un scandal iminent cu care presa amenința renumele fabricii și al patronului, pentru a șterge de pe „obrazul” companiei
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
moarte” e demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu scenă. Directețea experienței cere abilități estetice speciale, instrumentele scriitorului sunt obligate la o rafinare mai puțin obișnuită, se lucrează cu precizie chirurgicală și exactitate a proporțiilor alchimică. Din cea mai cutremurătoare și singuratică împrejurare biografică („nimic mai greu decât singurătatea de sânge” - M.C.) este extrasă esența general-umanului, fără a eluda vreun detaliu personal, intim. În spital („aici în orice pat moartea își face-ncercarea“) afli despre „nebănuitele foloase ale nenorocirii”, despre „flirtul fiecăruia
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
2Cf. Viața filozofului Ibn Sina (Avicenna), scrisă de el și continuată de discipolul său Abu ‘Ubayd al-Guzgani, introducere, traducere și comentarii de Grete Tartler, Viața Românească nr. 7-8 , 2012. 3 Cf. Grete Tartler, Ibn Sina, ,Hayy ibn Yaqzăn, în Înțeleptul singuratic, Ed. Humanitas 2006, pp.119-122 4Vădirea facultății active și raționale prin dispariția dorințelor senzuale. 5Uciderea imaginației senzuale, pentru viața spirituală. 6Prin folosirea dualului, pare a fi referire la soare și lună; soarele răsărind, unul din simbolurile des folosite în filozofia
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
filosofului să coboare din contemplație la treburile cetății, Al- Fărăbī pretinde viața întru spirit, „învăluirea în mantia Profetului”: șeful cetății să fie profet. Cf. Traducerea integrală a textului (unde apare și o descriere asemănătoare a Regelui) în Grete Tartler, Înțeleptul singuratic, Ed. cit, pp. 19-119. 10 Aluzie la Coran 26, 228: „Cei nedrepți vor cunoaște în curând pe ce parte s-au întors”.
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
de recreere al recruților să vin să le citesc la după-amiaza culturală a săptămânii. „Ceva vesel, vă rog, căci coarda mereu întinsă se rupe.” I-am promis. Lectura mea trebuia să aibă loc într-o asemenea cazarmă care se înălța singuratică în mijlocul câmpului ca o stație spațială. Căpitanul, care avea în mod vădit chef să iasă la pensie, dar deocamdată se mulțumea cu țuică, mi-a turnat în camera lui un păhărel matinal și a anunțat apoi că e timpul să
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
Bobei Raluca James Holmes, presupusul atacator de la cinematograful din Colorado, este un tânăr de 24 de ani, fost student al departamentului de neuroștiințe, la Universitatea din Colorado a cărui reputație de singuratic pornește încă din copilăria petrecută în sudul Californiei, relatează AFP. Mashable.com, un site consacrat rețelelor sociale, îl descrie pe Holmes ca fiind "o fantomă a Internetului" fără prezență aparentă pe rețele precum Facebook sau Twitter. Într-un comunicat, familia
Cine este, de fapt, autorul masacrului din Colorado by Bobei Raluca () [Corola-journal/Journalistic/57822_a_59147]
-
decât depărtarea și adâncimea explorărilor... Peste câteva minute vom ajunge, prin voia întâmplării, în dreptul menajeriei de alături... Seara se lasă înclinând spre legendă. Femeia din gheretă vede ezitarea noastră. Cu flerul ei, casierița a ghicit. Știe că suntem doi clienți singuratici - și siguri! Iese din gheretă și ne invită cu un surâs tandru. E un grenadir de femeie, tânără și frumoasă, Natura însăși... Vom intra, luând cu noi toată speranța. Maimuțele ne privesc triste, melancolice. Una își mănâncă absorbită părul, fir
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
sine, percepută exact așa, pe intervale în care reflecția noastră (și analiza ulterioară) funcționează în gol. Se poate analiza o secvență, precum «togă virilă, tristețea mea aspră/ cu o fibulă de gheață mi-o prind»? E poate sugestia unei bărbății singuratice de general roman înfrânt de propria putere absolută... sau cu totul și cu totul altceva. Pe cât de bine se-nlănțuie cuvintele, pe atât de libere sunt asociațiile pe care le putem face în marginea lor, pentru a aproxima un sens
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
să toarne vinul, Să vândă stele de mare, Măsline și citrice-n coșuri Cară în zarva voioasă. El era departe de ei, De parcă trecuseră veacuri, Ei au așteptat doar o clipă Să-și ia zborul în flăcări. Și cei dispăruți, singuratici, De lume uitați prea curând, Le este străin graiul nostru Ca limba pe altă planetă. Și totul devine legendă. Și-atunci, după mai mulți ani, Pe un nou Campo di Fiori, Pana poetului aprinde mânia. Învățătura Din clipa, când în
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
face excepție de la paradigmă. Metafizicul țâșnește din narațiuni, făcând loc unei istorii decojite, în care universul sovietic este sancționat prin madlene strategice. Eroul din Iepurii nu mor, Sașa Vaculovski, extrăgea esențele inocenței dintr-o viețuire carcerală. Cititorul simpatiza cu naratorul singuratic, pentru care lumea totalitară nu demonizează nicicum magia copilăriei. În cel mai recent roman, Ștefan Baștovoi traduce într-un ecorșeu poematic harta unei convertiri spirituale. Spre deosebire de Audiență la un demon mut (2009), unde procesul convertirii nomenclaturistului Victor Rotaru - un Saul
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
în posesia Societății Ramakrishna-Vivekananda din New York, „căminul spiritual al lui Salinger din perioada misterioșilor Ani Tăcuți”, și donate de curând Bibliotecii Morgan. Parcurgerea acestora îl determină pe Rosenbaum să ceară imperativ urmașilor lui Salinger să scoată la lumină scrierile marelui singuratic din New Hampshire. În paranteză fie zis, o campanie de acum câțiva ani a aceluiași Ron Rosenbaum a dus la publicarea unei cărți neterminate a lui Vladimir Nabokov. Presiunea pusă asupra lui Dmitri Nabokov, fiul scriitorului, s-a soldat cu
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]