477 matches
-
În epoca bizantina locul a fost identificat corect de către Eusebiu din Cezareea, iar numele Arad a fost prezervat ulterior de către beduinii arabi. Arad a devenit o episcopie creștină. Unul din episcopii săi, Ștefan, a semnat în anul 518 o scrisoare sinodala a patriarhului Ioan al III-lea al Ierusalimului împotriva lui Sever din Antiohia și a participat la sinodul din 536 al provinciilor române „Palaestina Prima”, „Palaestina Secundă” și „Palestina Salutaris” (de care ținea Aradul) organizat împotriva patriarhului Constantinopolului, Antim I.
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
episcop eparhial în Catedrala Schimbarea la Față din Cluj, în prezența arhiepiscopului Bartolomeu Anania. În anul 2005 a primit titlul de "doctor în teologie" la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma după susținerea tezei "Focul Spiritului Sfânt". Din 2006 este președinte al comisiei sinodale liturgice din cadrul Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma.
Florentin Crihălmeanu () [Corola-website/Science/300723_a_302052]
-
o serie de întruniri ecumenice peste hotare: de pildă, a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992). Deține numeroase funcții pe plan bisericesc și ecumenic: Reprezentant al Comisiei Sinodale Naționale pentru Educația Religioasă (București); Președinte al Comisiei Teologice și Liturgice a Sf. Sinod al BOR (fostă comisie pentru învățământ); Membru fondator și membru de onoare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (București); Membru al Comitetului Executiv și Central al
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
sau în Tungea, dincolo de Adrianopol. Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat această nedreaptă caterisire și a fost reabilitat. Antim Ivireanul a fost proslăvit ca sfânt (canonizat) de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992 (prin actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este prăznuit în fiecare an la 27 septembrie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 ca „an omagial al Sfântului Antim Ivireanul, tipograf și
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
Yah". "Biblia" "Cornilescu," ediția nerevizuită: Numele divin apare la notele de subsol de la Geneza 22:14 și Exodul 17:15, iar "BC" menționează la nota introductivă următoarele: „Cuvântul DOMNUL arată cazurile când acest nume corespunde în original cu (Iehova)“. "Biblia" "Sinodală:" În Facerea (Geneza) 22:14 și în Ieșirea (Exodul) 17:15, numele divin apare în text sub forma „Iahvé“. "Biblia" "Galaction:" În Facerea 22:14, numele divin este redat sub forma „Iahveh“. "Sănta" "Scriptură" 1874: Numele divin este redat peste
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
istorică, progresivă (dinamică) și universală a Bisericii. Aceste articole de credință sunt în același timp doctrine pentru cateheză și, prin urmare, acceptarea lor ca principiu și trăire este condiție de admitere la botez. Articolele de credință nu sunt dogme (decizii sinodale nechimbătoare), ci expuneri confesionale pe care candidații și membrii le pot verifica și confrunta cu ajutorul Bibliei, care este singurul Crez. Oridecâteori s-a descoperit o nouă învățătură importantă în Biblie și, după ce aceasta a fost publicată, studiată de întregul corp
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Sinod pentru a fi cercetat canonic și pentru trecerea arbitrară fără aprobare din partea Eparhiei de care aparținea în jurisdicția altei Biserici Ortodoxe . La 24 decembrie 1992, Patriarhul Moscovei a trimis o scrisoare Patriarhului BOR, cerându-i să revină asupra actului sinodal din 1992 . La 17 noiembrie 1993, prin Hotărârea nr. 719, Guvernul Republicii Moldova, condus de Andrei Sangheli, a recunoscut existența legală doar a Mitropoliei Moldovei, declarată "parte inseparabilă a trupului bisericesc rus". La data de 14 septembrie 1992, are loc Adunarea
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
Mitropoliei Basarabiei la sediul Patriarhiei Române din București, pentru a cere jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române asupra Bisericii din Basarabia. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a răspuns acestei cereri la 19 decembrie 1992, printr-un „Act Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi, cu reședința în Chișinău”, în care declară următoarele: ""Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârșește un act sfânt de adevăr și dreptate, care reîntregește plinătatea comuniunii de credință
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
a primit numele de Anatolie, în cinstea Sfântului Mucenic Anatolie (prăznuit în ziua de 23 aprilie/6 mai). Două zile mai tâziu, la 30 august, în cea dea 12 duminică după Cincizecime, în cadrul Sfintei Liturghii a fost ridicat, conform deciziei sinodale, la treapta de arhimandrit de către IPS Vladimir. La data de 11 septembrie 1998, arhimandritul mitrofor Anatolie Botnari a fost ales Episcop de Cahul și Căușeni în Catedrala „Sfânta Treime” a Mănăstirii „Sf. Daniil” din Moscova. A fost hirotonit la 12
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
creată în Eparhia de Ungheni și Nisporeni și a decis ca până la ședința următoare a sinodului, arhiereii BOM să prezinte date mai amănunțite despre acest caz, iar PS Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, să prezinte o lămurire . La ședința sinodală din 27 martie 2007, au participat IPS Mitropolit Vladimir, PS Anatolie Botnari și PS Petru Musteață, care au prezentat situația din Eparhia de Ungheni și Nisporeni. Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis delegarea unei comisii de cercetare a
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Gavriil este primul mitropolit al Proilaviei atest cert la anul 1580, cănd printre membrii Sinodului patriarhal din Constantinopol apare și „"smeritul mitropolit al Proilavului, Gavriil"“. Nectarie I-ul este menționat într-un act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde printre cele 108 semnături de ierarhi se găsește și „"Nectarie fost al Proilaviei"” Până la descoperirea tomosului patriarhal din 1580 care îl menționează pe mitropolitul Gavriil, Nectarie
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
pe mitropolitul Gavriil, Nectarie era considerat că primul mitropolit Proilav, după cum arată istoricul Demostene Russo că „"mitropolia există și înainte de 1590 și probabil Nectarie n-a fost primul mitropolit al acestei eparhii"”. Antim I-ul este menționat în același act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde este menționat că „"Antim al Proilaviei"” Grigorie I-ul apare menționat pe la 1621, fără a exista totuși o certitudine asupra păstoririi sale, în acea vreme Mitropolia
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
vicar al Eparhiei de Rostov). La data de 4 aprilie 1990, către ziua Sfintelor Paști, a fost ridicat de către patriarhul Pimen al Moscovei și al întregii Rusii la rangul de arhiepiscop. Începând din anul 1990 este membru al Comisiei Biblice Sinodale. În perioada de după destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova s-a manifestat ideea ca Biserica Ortodoxă din Moldova să devină o biserică națională și să scape de imixtiunile Patriarhiei Moscovei în problemele sale interne. La data de 15 martie 1992
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Basarabia. Un sinod desfășurat la Chișinău la 15 decembrie 1992 condus de IPS Vladimir a aprobat rămânerea Mitropoliei sub jurisdicția rusă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a răspuns acestei cereri la 19 decembrie 1992, printr-un „Act Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi, cu reședința în Chișinău”, în care declară următoarele: "„Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârșește un act sfânt de adevăr și dreptate, care reîntregește plinătatea comuniunii de credință
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
sopran erau susținute de copii. Biserica încă nu acceptase ca femeile să cânte în cor la sfintele slujbe. Acest fel de cor cu voci de copii la alto și sopran va persista până la 1895 când G. Musicescu rupe „zăgazurile” instituției sinodale bisericești și introduce femeile la vocile de alto și sopran. Considerăm aceasta un lucru benefic pentru că vocile în schimbare ale copiilor făceau ca dirijorii să muncească enorm cu aceștia pentru însușirea unui repertoriu, ca apoi, la scurt timp, să se
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
1938 apare "Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament". Noua traducere, efectuată de Vasile Radu și Gala Galaction, urmează pentru Vechiul Testament textele originale ebraice. În prezent sunt folosite trei traduceri principale. Bisericile ortodoxe românești folosesc versiunea "Biblia Sinodală" (sau "Biblia Sfântului Sinod"), traducerea standard a Bisericii Ortodoxe Române, publicată cu binecuvântarea Patriarhului, în timp ce denominațiunile protestante folosesc în principal traducerea larg răspândită a diaconului ortodox Dumitru Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921. În 1989 a apărut "Biblia Cornilescu
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
actul este lovit de nulitate dintru început; nemenționarea așa-zisului sinod în nici un document de epocă; nemenționarea așa-zisului sinod nici în plângerile și nici în răspunsurile din corespondența purtată de ortodocși cu autoritățile în anii 1698-1711; nerespectarea normelor procedurale sinodale referitoare la redactarea de documente (totdeauna hotărârile se redactau pe pagini întregi, neîndoite, textul fiind urmat, după un spațiu, de semnătura mitropolitului și alături a secretarului, cu pecețile acestora, urmată de semnăturile protopopilor "în ordinea importanței protopopiei"; niciuna din aceste
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
Transilvania. În conformitate prevederile celei de-a doua Diplome Leopoldine, care prevedeau că sinodul va desemna 3 candidați, dintre care împăratul îl va numi pe episcop, autoritățile imperiale au declarat alegerea din 1713 ca nulă și au solicitat repetarea procedurii. Sinodalii s-au reunit în aprilie 1714 și în pofida recomandării venite "de sus", de a-l alege pe Giurgiu, l-au ales din nou pe Venceslav Frantz, punând de această dată în mod formal încă două nume pe listă. Tărăgănarea răspunsului
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
în aceleași condiții de dependență de biserica calvină ca si predecesorii săi (deciziile sale erau condiționate de acceptarea lor de către superintendentul calvin). După discuții purtate cu iezuitul Ladislau Baranyi, Teofil Seremi a convocat în 1697 sinodul mitropoliei. Printr-un act sinodal datat 21 martie 1697 se decide unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest și ale formării episcopiei greco-catolice de Muncaci. Clerul român urma sa primească aceleași privilegii și imunități ca și clerul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
această mănăstire avea o mare influență în viața socială și culturală a Moldovei, cât și în evenimentele vieții bisericești, dovedită prin faptul că la Sinodul din 1595 de la Iași, numele egumenului se afla la loc de cinste printre semnatarii Actului Sinodal, imediat după cele ale mitropolitului și episcopilor participanți. Cinci ani mai târziu, în anul 1600, Mihai Viteazul, printr-un hrisov domnesc, scris și semnat la Iași, la 5 iunie, confirma Mănăstirii „Sf. Sava” dreptul de proprietate asupra caselor dăruite de
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
o biserică în localitatea Victoria (jud. Botoșani). A îndrumat revistele "Mitropolia Olteniei", "Mitropolia Moldovei și Sucevei" și "Glasul Bisericii" și a încurajat apariția mai multor lucrări teologice. Reprezentant de seamă al ecumenismului românesc, a făcut parte din mai multe delegații sinodale care au vizitat alte Biserici și a condus delegații în vizitele de peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
a condus delegații în vizitele de peste hotare: Biserica Ortodoxă din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxă Siriană a Răsăritului din Malabar-India (1976), Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Bulgară (1983) Biserica Armeană (1983), Arhiepiscopia misionară din America (1978). Ca patriarh, a condus delegații sinodale române care au vizitat Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Bulgară, Austria, Suedia (toate în 1987), Patriarhia Rusă (1988) etc. A participat la Conferința mondială a Comisiei "Credință și Constituție" a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Montreal (1963), vizitând atunci o serie de
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]