5,099 matches
-
sigla și acronimul. Trunchierea este explicată prin influența unor împrumuturi din limba franceză. Exemple de trunchieri: "disco"←discotecă, "porno"←pornografie, "hi-fi"←high fidelity, "retro"←retrograd, "bac"←bacalaureat, "prof"←profesor etc. Acronimele și siglele reprezintă compuse realizate prin abreviere din grupuri sintactice mai mult sau mai puțin stabile. În primul caz sunt reținute silabe inițiale ale cuvintelor care compun o sintagmă; în cel de-al doilea sunt selectate numai inițialele fiecărui termen din formația sintactică de bază. În afara acestor tipuri principale, există
Abrevierile în limba română () [Corola-website/Science/319625_a_320954]
-
reprezintă compuse realizate prin abreviere din grupuri sintactice mai mult sau mai puțin stabile. În primul caz sunt reținute silabe inițiale ale cuvintelor care compun o sintagmă; în cel de-al doilea sunt selectate numai inițialele fiecărui termen din formația sintactică de bază. În afara acestor tipuri principale, există și compuse prin abreviere care combină cele două procedee, asociind inițialele cu fragmente de cuvinte și cuvinte întregi. Exemple de acronime: Publirom, Romlux, Alro, Mefin, Asirom, Optimed, Aprozar etc. Exemple de sigle: CDR
Abrevierile în limba română () [Corola-website/Science/319625_a_320954]
-
multilingvă folosesc sisteme cu memorie de traducere. Într-un sondaj din 2006, 82.5 % din 874 de respondenți au confirmat utilizarea memoriilor de traducere. Aceste memorii sunt folosite în speță pentru documentele caracterizate prin prezența de termeni tehnici și structuri sintactice simple (domeniul tehnic, mai puțin domeniile financiar și publicistic) și repetitivitatea conținutului. Conceptul de la baza memoriilor de traducere nu este recent — cercetarea universitară a început la sfârșitul anilor 1970, iar cele mai timpurii sisteme comerciale au apărut la începutul anilor
Memorie de traducere () [Corola-website/Science/316384_a_317713]
-
poate fi format prin derivare cu un sufix lexical ("járkál „umblă de colo-colo”) sau/și să aibă un prefix (kirohan" „se năpustește afară”). Verbul factitiv exprimă faptul că subiectul persoană pune altă persoană să efectueze acțiunea. Din punct de vedere sintactic, agentul efectiv poate fi exrpimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel", care are sensul primordial „cu” ("Jolánnal fésültette a haját" „O punea pe Jolán să-i pieptene părul”) sau obiect: "Jolánt olvastatta egész órán" „A pus-o pe Jolán
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
pauză în vorbire. Amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale. Virgula se folosește în următoarele cazuri. Atunci când o parte de propoziție este multiplă, adică exprimată printr-o enumerație de cuvinte cu aceeași funcție sintactică, separarea acestora se face ori cu o conjuncție („"și"“, „"sau"“), ori prin virgulă, atunci când conjuncția este clară din context sau neimportantă: Cuvintele din cadrul enumerației pot fi la rândul lor însoțite de determinanți: Apoziția simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
neuronale cu șase straturi, asemănătoare cu cea a creierului. Erika Domokos a scris un program de traducere automată din limba engleză în limba română. Datorită memoriei foarte mici a MECIPT-1 dicționarul cuprindea doar 60-70 de cuvinte și foarte puține reguli sintactice. La 17 mai 1962 s-a realizat prima traducere făcută de o mașină a unei fraze cerute pe loc. Dintre cele propuse, prima frază tradusă corect a fost ”You explain the development of science and we help describe the examples
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
și ca atare slujind la realizarea comunicării, fie aceasta lingvistică sau non-lingvistică. Limbajul operează în cadrul unui registru de elemente perceptibile și/sau inteligibile - de natură sonoră, gestuală, plastică, obiectuală, noțională, simbolică - asupra cărora se aplică algoritmi de supraordonare morfologică și sintactică, în acord cu principiile unei logici implicite și de natură specifică, rezultatul fiind edificarea unei forme finite a comunicării. Fie și la un mod extrem de simplist, putem privi prin această prismă a limbajului utilizat cele mai diverse item-uri ale
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
doi din Bihor la o coregrafie de Béjart. Lăsând la o parte de acum considerațiile referitoare la domeniul comun sau la cel științific, ne vom orienta în continuare sper problematica limbajelor artistice. Atât materialitatea lor cât și algoritmii morfologici și sintactici ce se aplică acestora implică prezența unor tehnologii de elaborare, tehnologii ce sunt desigur specifice fiecărui domeniu artistic în parte. Studiul și deprinderea de folosire a acestor tehnologii specifice constituie de fapt principala preocupare în procesul de învățare aferent domeniilor
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
urechea pe melodia cuvintelor și propozițiilor, venite parcă dintr-un trecut îndepărtat și dispuse, cu detașare, pe un portativ imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
ignorat în ortografie, așa cum este cazul în limba engleză, cu excepția distincției între ""o"" și ""o"" (sandhi, cu toate acestea, reflectă sistemul de scriere atât în sanscrită cât și în multe alte limbi indiene, precum și în italiană și în cazul cuvintelor sintactic lexicalizate). În fonologia japoneză, sandhi este expus în primul rând în "rendaku" (mutație a consoanei în unele contexte) și în conversia caracterului つ sau く (TSU, ku), (sokuon っ), ambele sunt reflectate în ortografie - într-adevăr, っ simbolul este derivat
Sandhi () [Corola-website/Science/332725_a_334054]
-
este derivat din つ, și exprimarea este indicată prin adăugarea a două puncte ca か / が (連声) "ka", "ga", ceea ce face relația clară. Efectele sandhi externe pot deveni uneori morfologizate, de exemplu, se aplică numai în anumite medii morfologice și sintactice (de exemplu, Tamil ) și, în timp, se transformă în mutații consonantice. Cele mai multe limbi tonale au un ton sandhi, în care tonurile de cuvinte alterează în conformitate cu regulile prestabilite. Un exemplu este comportamentul celui de-al treilea ton în chineza mandarină. Atunci când
Sandhi () [Corola-website/Science/332725_a_334054]
-
numai pentru a reda vorbirea în același registru. Este influențat de un registru de limbă secundar, cel popular. Lexicul registrului familiar este format din cuvinte curente, putând să includă și cuvinte argotice sau vulgare. Din punct de vedere morfologic și sintactic, registrul familiar folosește mai mult propoziții scurte, uneori eliptice, și mai puțin fraze. De asemenea, își permite abateri de la standardul limbii. Vorbitorul caută să fie expresiv, folosind și perifraze, uneori hiperbole. Modelul acestui registru este unul scris. Acesta se situează
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
cu prepoziție: "S-dusi n Sărună" „Se duse la Salonic”. "Tse / tsi" este în principal pronume interogativ-relativ. Ca atare se folosește mai mult decât "cari/care", atât în funcție de subiect ("ficiorlu tsi vini" „feciorul care vine”), cât și în alte funcții sintactice, dar tot fără prepoziție: Fu dus tu odălu tse era shi feata" „Fu dus în odaia în care era și fata”. Acest cuvânt mai poate îndeplini în frază și funcția de legătură a adverbului relativ ("avea trei anj [...] tsi ira
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cel puțin predicat. Poate fi de mai multe feluri. Dintr-un anumit punct de vedere, poate fi minimală sau dezvoltată. Din alt punct de vedere, propoziția analizabilă poate fi completă sau incompletă. Aceste tipuri de propoziții se caracterizează prin structura sintactică și intonativă, prin anumite tipuri de cuvinte pe care le conțin și prin modul predicatului. Sunt cinci tipuri de propoziții: enunțiative, optative, imperative, interogative și exclamative, fiecare cu subdiviziuni. Propoziția enunțiativă poate fi: Propoziția optativă are două subtipuri, delimitate după
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
să plecăm”, având aceeași structură ca în română: verbul "kell" „trebuie” folosit impersonal + verb la imperativ (cu valoarea conjunctivului din română). Este o construcție din maghiara dialectală din Transilvania, adoptată de limba comună, în care este mai frecvent sinonimul ei sintactic "el kell mennünk", propoziție unde predicatul este "kell", "mennünk" fiind subiectul, exprimat prin infinitiv cu sufix posesiv care se folosește și pentru obiectul posedat. Un exemplu de predicat nominal dublu este în propoziția "Most aztán gyors kell legyél" „Ei, acuma
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
deja în Antichitate orice cuvânt invariabil. Abia în anii 1960 au apărut preocupări în lingvistica rusă și în cea germană legate de acele cuvinte invariabile care nu sunt adverbe ce exprimă părți de propoziție, și nici nu îndeplinesc alte roluri sintactice, adică nu sunt prepoziții sau conjuncții. Înainte de aceste preocupări, astfel de cuvinte, nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, erau socotite dubioase din punct de vedere stilistic și nerecomandate. Cu toate acestea, odată cu o abordare tot mai pragmatică
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
menționează de asemenea sensul larg dat mai sus noțiunii de particulă. În sensul restrâns pe care i-l dă el, particule sunt acele cuvinte care sunt incluse în părțile de vorbire tradiționale, dar care în anumite contexte nu au funcție sintactică la nivelul sintagmei, propoziției sau al frazei, ci doar funcție modală și/sau pragmatică. Pe lângă particulele modale, ia în seamă și alte tipuri de particule care corespund acestui criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
a făcut studiile la doctorat. În anii 1993-1994 a făcut un stagiu de perfecționare la Institutul de Lingvistică „I. Iordan și Al. Rosetti” din București al Academiei Române, lucrând pe atunci în echipa condusă de M. Avram, la proiectul unui "Dicționar sintactic al verbelor limbii române". Colaborare la proiectul "Limba - mijloc de integrare socială" (PNUD), 2002-2004. Activează în calitate de cercetător principal la Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei (din 2000). Lucrează în domeniul gramaticii limbii române. Între anii 2002-2004 a
Elena Constantinovici () [Corola-website/Science/335915_a_337244]
-
precum J.R.R. Tolkien, au creat limbi fantastice, deseori doar cu scop literar. Una din limbile lui Tolkien se numește quenya și include alfabet și pronunție proprie. Stilul unei limbi" reprezintă modul în care sunt utilizate resursele acesteia (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice și topice) și care caracterizează un vorbitor sau o colectivitate. Există două mari categorii ale stilului: "Stilul individual" se caracterizează printr-un mare grad de reflexibilitate, aflat în raport invers proporțional cu tranzitivitatea limbajului. Utilizarea individuală a limbii este marcată
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ba chiar și adjectivelor și adverbelor. Sufixul "-ka/-ke" chiar a devenit marca femininului la numele de etnii: Particularități sintactice: Lexicul ceangău arhaic este cel mai puternic influențat de limba română, prin termeni de specialitate din agricultură, creșterea vitelor, administrație, justiție, industrie, comerț, tehnici, dar și prin adverbe, conjuncții și interjecții. Multe împrumuturi au intrat în lexicul de bază și
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
poate fi numită topică pragmatică. În funcție de limbă, topica gramaticală poate fi mai mult sau mai puțin liberă. Topica liberă nu se supune vreunor reguli, vreunei restricții, fiind la latitudinea vorbitorului sau a scriitorului, schimbarea ei neavând ca urmare modificarea raporturilor sintactice, pe când cea fixă presupune reguli și restricții a căror încălcare duce la schimbarea raporturilor sintactice. Nu există limbi cu topică total liberă, și nici limbi cu topică total fixă la toate nivelurile: și la cel al sintagmei, și la cel
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
puțin liberă. Topica liberă nu se supune vreunor reguli, vreunei restricții, fiind la latitudinea vorbitorului sau a scriitorului, schimbarea ei neavând ca urmare modificarea raporturilor sintactice, pe când cea fixă presupune reguli și restricții a căror încălcare duce la schimbarea raporturilor sintactice. Nu există limbi cu topică total liberă, și nici limbi cu topică total fixă la toate nivelurile: și la cel al sintagmei, și la cel al propoziției și la cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
și la cel al propoziției și la cel al frazei. Altfel spus, în orice limbă sunt cazuri în care topica este total fixă și altele în care este relativ liberă. În general se observă că în limbile în care raporturile sintactice se exprimă în primul rând prin afixe adăugate părților de vorbire nominale, adică cele flexionare și cele aglutinante, topica este mai liberă decât în cele care nu prezintă această caracteristică, exprimând raporturile sintactice în primul rând prin topică. De exemplu
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
observă că în limbile în care raporturile sintactice se exprimă în primul rând prin afixe adăugate părților de vorbire nominale, adică cele flexionare și cele aglutinante, topica este mai liberă decât în cele care nu prezintă această caracteristică, exprimând raporturile sintactice în primul rând prin topică. De exemplu, în limba latină "Agnum est lupus" și "Lupus est agnum" au același sens gramatical, „Lupul mănâncă mielul”, dar în limba franceză numai "Le loup mange l’agneau" are acest sens, nu și "L
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
atributul adjectival nu se acordă cu substantivul determinat, acesta urmează totdeauna atributul, dar în latină, limbă în care între cele două entități există acord în gen, număr și caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a limbilor din mai multe puncte de vedere, dintre care unul este locul subiectului, al predicatului și al complementului direct al predicatului unele față de altele într-o propoziție enunțiativă, independentă sau principală, cu subiectul și complementul direct exprimate prin substantiv
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]