4,631 matches
-
pregătește ceva, se duce dracului totul... Ceaușescu nui, iar Elena e o tâmpită. La Iași nu au reușit să facă nimic, dar mi-e frică că o vor face la noi... Tu ce gânduri ai, să punem răul înainte? Te sinucizi? -Tovarășe prim, să nu fim atât de pesimiști, ce, au fost chinezii mai deștepți decât noi? Cu câteva rafale îi liniștim, de fug ca iepurii... În plin și fără milă pentru trădători! Avem noi, oamenii, un instinct al conservării, ca
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și în ce moduri posibile"; "Așa cum omul de rând învață să moară pentru a iubi mai mult viața, actorul moare atunci când se leapădă de sine pentru a cunoaște un nou rol, poetul moare pentru a intra în carte"; "Actorul "se sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în cuvânt. Acestea sunt moartea și învierea lui"; Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment"; " Poezia însăși este o lecție de curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
iubi mai mult viața, actorul moare atunci când se leapădă de sine pentru a cunoaște un nou rol, poetul moare pentru a intra în carte"; "Actorul "se sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în cuvânt. Acestea sunt moartea și învierea lui"; Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment"; " Poezia însăși este o lecție de curaj". S-o credem pe Carmelia Leonte, fie și numai pentru că, înainte, l-am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în altcineva. Pentru ca metamorfoza să fie cât mai spectaculoasă, îl alege pe Hyde drept "mască", "oglindă" sau alter-ego. Transformarea începe să se facă de la sine, până când băutura magică se termină și Jekyll devine Hyde fără putință de revenire. Disperat, se sinucide. Nu întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
alter-ego. Transformarea începe să se facă de la sine, până când băutura magică se termină și Jekyll devine Hyde fără putință de revenire. Disperat, se sinucide. Nu întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Jekyll devine Hyde fără putință de revenire. Disperat, se sinucide. Nu întâmplător imploratorul la ușa metamorfozei este atât de preocupat de această poveste fantastică. Actorul se "sinucide" în personaj. Devine celălalt într-un mod fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
insinuează mereu că noi suntem doar doi copii exaltați și isterici... (Mab) Poetul apără cu îndărătnicie iluzia, atunci când aceasta este amenințată de adevăr: Mă apropii, lipesc buzele de geamul mat: "Vrei să știi motivul, adevărata cauză pentru care s-a sinucis Lore?" "Nu vreau", se salvează bufonul. (Liniștiți și neliniștiți) Iată, deci, rolul fundamental al bufonului, al paiaței: acela de a salva iluzia. "Geamul mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ele ar fi, atât apa, cât și lacrimile, materie a disperării..."62 Râuri, nu vă mai prosternați, câmpii nebuloase, strângeți-vă sul ca un hrisov prăfuit, (...) greierul a uitat să cânte, paserile refuză să zboare și în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic operei lui Emil Botta, întreaga dramă, descoperindu-i latura ludică. În crâng s-a sinucis un pițigoi". De parcă un actor plin de talent și lacrimi joacă rolul vieții lui, își trăiește drama pe viață și pe moarte, dar cu o clipă înainte de lăsarea cortinei se întoarce complice spre public și îi face din ochi, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
etern iar sufletul, chiar dacă este, nu e convingător. Dar nici corpul nu este, în nici un fel, convingător. Capul nu are biruință definitivă; faptul că e muritor îi anulează esențialitatea. Tot ce există în noi și nu ne obligă să ne sinucidem din disperare se cheamă spirit. Renașterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere creștin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul cel mai semnificativ, de fapt singurul care
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
grec, mi se pare, a spus, nu știu dacă la Atena sau aici, în București: Noi nu mai suntem, dar voi, românii, veți fi. Grecii, când își citesc istoria gândirii din spațiul lor, ar trebui, vorba lui Cioran, să se sinucidă. Capătă sentimentul inutilității și al decadenței. Adică nu mai poartă numele de greci decât în mod geografic. Atât! Ceea ce nu e cazul cu noi. Am făcut o mărturisire într-o curte cu șase sute de inși, în închisoarea de la Aiud. Fraților
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Știți de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidența existenței mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reușit să intuiască existența sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide — indiferent de starea mea, sănătate sau boală — findcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidența existenței mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reușit să intuiască existența sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide — indiferent de starea mea, sănătate sau boală — findcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Și nici n-am să plec de voie din ea. Ăsta este jocul fundamental al existenței mele. Am
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari și pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lașitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de tot ce le oferiți de acolo? Ei au nevoie să fiți aproape, să-i ascultați, să le dați un sfat. Și, doar atunci, putem să trăim bine căci, dacă plecați, nu va fi mai bine. Câți copii nu se sinucid sau joacă și pierd, se droghează din cauza lipsei de atenție din partea părinților? Ei fac aceasta ca să-i vedeți, iar voi, dragi părinți, închideți ochii și le trimiteți mai departe bani, ca să se distrugă, ca și cum nu sunt suficient de distruși. Știm
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de o iubire târzie. Este o supoziție, poate fiindcă mă gândesc și la alte cazuri, descifrate total sau parțial de istoria literară. Citeam undeva că Al. Odobescu se îndrăgostise de o tânără profesoară. Simțindu-se trădat, admirabilul scriitor s-a sinucis. Sau doar s-a speculat în acest sens. 21 Corespondența dintre Lucian Blaga și o poetă din Brașov ar duce la concluzia unei idile. În cazul lui V. Voiculescu, autor al Ultimelor sonete închipuite ale lui W. Shakespeare, s-au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acoperi tot Pămăntul. Norocul omului este că pictura nu-i nocivă, dar vorbeam de abuz în care numai omul poate fi campion absolut. Aurora: Dar cineva poate întreba: oare rasa omenească este atăt de ticăloasă cu ea însăși ca să se sinucidă? Nu stau lucrurile chiar așa dar cam seamănă. Animație, aplauze. Evelin: Omul nu mai fuge după un iepure, îl împușcă. A devenit slab fizic, sensibil la infecții, la molime, sărăcie și foame. Omul a devenit dependent de puterea creierului său
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Poezia lui Georg Trakl, tragică de la un capăt la altul, ne farmecă prin frumsețea rostirii, prin melodicitate, prin adâncimea gândului, prin strălucirile cromatice, prin infinita melancolie. Se va riposta: dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Trakl să se sinucidă. Este adevărat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat să se arunce în Etna. Dar ce știm noi, pozitiviștii, care credem că avem toate explicațiile, ce bucurie poetică a impulsionat pe filozoful poet din Agrigent sau pe pictorul luminii absolute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în fizionomie nu prezintă ceva deosebit, de aceea nu-l mai descriu, așa cum ar face un autor care se respectă. Prin urmare, nu veți putea ghici de la început, după frunte și ochi, nas sau bărbie, dacă la sfârșit se va sinucide, va muri asasinat sau de moarte bună, dacă se va însura din dragoste și va fi fericit (sau nefericit), cum se întâmplă nu numai în romane, ci și în realitate. Nu mai spun nici cum era îmbrăcat când l-am
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în ochii unui urs? Cum ar suna cântecul de șoapte ale pădurii, amplificat în urechea („ receptorul”!) iepurelui? Cine ar putea ghici ultimul gând al lui Odobescu înainte de a apăsa pe trăgaci? (Nu știu dacă ai aflat în școală, s-a sinucis din dragoste, și încă la ce vârstă!). Ce superioare calcule și magnifice ecuații ar putea încifra, pentru a descifra toate acestea și altele la fel? Cred că ți-am mai spus cum voia Eminescu să pună în ecuație iubireaă Adică
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se vede și se acceptă în genere. Trăim cu nostalgia absolutului, dar ne este și teamă de el - teama de neant. Unii, puțini, o iau înainte mai repede, dar când sunt prea aproape de acel ceva nemaiîntâlnit, însă mereu visat, se sinucid. De fapt, e un fel de a spune sinucidere, în loc de eternizare: deși vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de bucătărie împlântat în inimă sau cu un glonț înfipt în cap. Începu să se descotorosească de obiectele ei cele mai de preț strânse de-a lungul unei vieți, că ea ce să mai facă cu ele dacă tot se sinucide, ceea ce nu o împiedică să ascundă totuși, ca măsură extraordinară, obiectele contondente de prin casă într-o ladă bine pitită în debara. Totul culmină cu șiragul de scoici, dragul de el, pe care i-l cadorisi, ca un gest de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
De fapt e vorba de unul și același personaj și avansez ideea că personajul este Ana Kar(en)ina, acel en adăugat nefiind altceva de cât un ne întors, acesta fiind o marcă a necunoscutei. Și Karina vrea să se sinucidă... Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
gândesc că dacă fetele vor moșteni inteligența tatălui și voința mamei, și dacă va fi sigur ceea ce ne asigură Schopenhauer că bărbații moștenesc inteligența mamei și voința tatălui... Asta a spus-o teribilul umorist Danzig pentru că tatăl său s-a sinucis și mama sa a scris romane, când din întâmplare sinuciderea a fost romanul tatălui și romanele au fost sinuciderea mamei sale. * Când Rosita, care este foarte capricioasă, plânge, tatăl exclamă: Las-o să plângă, femeie, las-o să plângă, că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ca și cum ar vorbi cu sine însuși, monotonia... melancolia... Nu, răspunde Federico, cineva pe care moartea l-a îngrozit. Cum? S-a lăsat în voia ei, fără îndoială, pentru că o ura cum se lasă unii bărbați la femeie.... Paradoxuri! Poate! Se sinucide doar cel care urăște moartea; melancolicii îndrăgostiți de ea trăiesc, bucurându-se s-o aștepte și, cu cât timp mai mult o așteaptă, cu atât mai mult timp se bucură și melancolicul este înainte de toate și peste toate, un senzual
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]