509 matches
-
Filderman, bancherul Ely Berkowitz care a condus pentru o vreme comunitatea evreiască din București, rabinii dr. Meyr Moritz Beck și dr.Meyer Abraham Halevy. Conceptul fundamental care a călăuzit activitatea sa a fost un „iudaism cultural” (având tradiția, europenizarea, liberalismul, sionismul, ca elemente constitutive), preluat de la prietenul său, filosoful Moritz Lazarus din Germania, desigur, prin adaptarea la condițiile locale, combinând și idei preluate de la Ahad Haam, părintele "sionismului cultural" si de la istoricul Simon Dubnov, ideolog al „națiunii spirituale” evreiești. Modelul antic
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
a călăuzit activitatea sa a fost un „iudaism cultural” (având tradiția, europenizarea, liberalismul, sionismul, ca elemente constitutive), preluat de la prietenul său, filosoful Moritz Lazarus din Germania, desigur, prin adaptarea la condițiile locale, combinând și idei preluate de la Ahad Haam, părintele "sionismului cultural" si de la istoricul Simon Dubnov, ideolog al „națiunii spirituale” evreiești. Modelul antic era, în ochii săi, Iohanan ben Zakai, fondatorul Școlii de la Iavne, după distrugerea Celui de-al Doilea Templu (70 e.a.). Niemirower visa întemeierea unei noi Academii Iavneiste
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
Norvegia a crescut substanțial și a crescut la un număr total de 120.000, ceea ce face ca polonezii să fie cel mai mare grup de imigranți în Norvegia. Înainte de al Doilea Război Mondial, mulți evrei polonezi au devenit adepți ai sionismului și, ulterior, au emigrat în timpul Mandatului Britanic în Palestina. În urma Holocaustului, marea majoritate a evreilor polonezi rămași în viață s-au mutat în Israel. Polonia este locul de unde au emigrat cei mai mulți evrei în Israel. Cultura Poloniei are o istorie de
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
lacul Tiberiada ( în ebraică Kinneret sau Ginossar ). În timpul marii revolte (Intifada) a arabilor din Palestina în anii 1936 - 1939,care pusese in pericol populația evreiască, Igal Allon s-a antrenat în comandourile de noapte instruite de ofițerul bitanic simpatizant al sionismului Orde Wingate. Apoi a devenit membru al comandourilor de asalt Palmah din cadrul organizației de apărare Hagana. În 1943 Igal Allon a devenit adjunctul comandantului Palmahului, Itzhak Sadeh, iar la retragerea acestuia din funcție,in 1945, a fost numit comandant plin
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
Între aprilie - mai 1948 a condus Operația Iftah (numită după judecătorul biblic Iftah = rom. Ieftae sau Iefta, dar și după inițialele numelor Igal Paicovici Tel Hay - numele său la naștere asociat cu cel al localității Tel Hay, vestită în epopeea sionismului și aflată în teatrul luptelor ) în care forțele evreiești au reușit să înfrângă unitățile arabe locale și să obțină controlul asupra Galileei de est și de nord, inclusiv a orașelor Tzfat (Safed) și Tverya (Tiberiada) a căror populație arabă a
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
Palestina unde, la Haifa, a înființat un cămin de bătrâni. În casa familiei Weizmann domnea o atmosferă tradițională evreiască îmbinata cu interesul pentru modernitate, în spiritul mișcării Haskala, si pentru reașezarea poporului evreu în țară strămoșeasca, în Palestina, potrivit cu ideile sionismului practic propagat de mișcarea Hibat Țion. După învățătură religioasă elementară într-un heder din localitatea natală, unde învățătorul, om cu orizonturi mai largi, i-a stârnit curiozitatea pentru științele naturii, Hâim Azriel a urmat, de la 11 ani, studii la o
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
Liceul Real din Pińsk pe care l-a absolvit în anul 1892. Încă la liceu s-a distins prin interesul și inclinarea să pentru chimie. În acelaș timp s-a arătat însuflețit de nouă ideologie de renaștere națională a evreilor - sionismul -, si a fondat la vârsta de 15 ani o asociație cu numele „Safá brurá” (în ebraică „Grâi limpede”) destinată să difuzeze vorbirea limbii ebraice moderne în masele evreiești. La 18 ani, în 1892, fapt ieșit din comun în mediul în
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
Hessen, iar apoi, din 1894, biochimia la prestigioasa Politehnica regală (Königliche Technische Hochschule) din Berlin. În capitala Reichului a făcut parte dintr-un grup de studenți evrei sioniști originari, ca și el, din Rusia țarista, fiind câștigat la început de „sionismul spiritual” al lui Ahad Ha'am care propovăduia întemeierea unui centru evreiesc spiritual, si nu neapărat politic, în Palestina. Nu a reușit, prin forță împrejurărilor, să participe în 1897 la congresul fondator al Organizației Sioniste la Basel, dar a fost
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
căutat să promoveze și să explice cauza sionista în rândurile unor cercuri influențe din politică și presa britanică. În anul 1906l-a întâlnit pentru prima dată pe lordul Arthur James Balfour și i-a expus pe îndelung punctele de vedere ale sionismului. La al VI-lea Congres sionist din 1903, Weizmann a sprijinit la început planul Uganda, propus de Herzl. Pe parcursul dezbaterilor, însă, și-a schimbat părerea, si a devenit unul din potrivnicii cei mai acerbi ai acestui plan. Totuși, a fost
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
a fost membru în comisia de deliberare asupra anchetei efectuate de delegația trimisă în Africa de est, si care a dezbătut aplicabilitatea planului Uganda.. La al VIII-lea Congres sionist întrunit în 1907 la Haga, Weizmann a chemat la realizarea sionismului sintetic, care era destinat să combine muncă politică cu acțiunile de colonizare evreiască în Palestina. În acel an a și vizitat Palestina pentru întâia dată. Ca cercetător la Universitatea din Manchester Weizmann s-a făcut cunoscut prin descoperiri în domeniul
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
la mișcarea sionistă politică încă de la începuturile ei și a fost vicepreședinte al celui de al doilea, al treilea, al patrulea și al șaptelea Congres Sionist. Gaster a fost fondatorul și președintele Federației Sioniste Engleze ("English Zionist Federation"). Adept al sionismului cultural și neadmițând un compromis teritorialist (crearea unei entități prestatale naționale sau autonome evreiești în alte teritorii decât Palestina), Gaster s-a implicat în negocierile cu autoritățile britanice privind soarta căminului evreiesc din Palestina. Prima versiune a Declarației Balfour s-
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
Benyamin, Alexandru Safran, Iaacov Geller. Sunt tratate pe larg cauzele evenimentelor din 1940 soldate cu victime în sânul minorității evreiești din România. Tematica este tratată pe larg și în cele cinci volume ale lui Shlomo David, “Generații de iudaism și sionism. Dorohoi-Săveni-Mihăileni-Darabani-Herța-Rădăuți-Prut", cu deosebită luare aminte asupra raporturilor dintre populația românească și evreiască. Istoriografia românească nu înregistrează însă realizări sub aspectul abordării raporturilor dintre români și evrei. Posibil că reticența se datorează nu numai dificultăților de acces la fondurile de arhivă
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
Sinagogii Mari din București și al sinagogii Malbim. În decembrie 1947, șef-rabinul dr. Alexandru Șafran, a fost expulzat din România (într-un termen de 2-3 ore), deoarece era antipatizat de regim, fiind considerat un om cu rigiditate morală, simpatizant al sionismului și care a refuzat să colaboreze cu Comitetul Democrat Evreiesc - CDE, instituție creată de regim in scopul de control, infiltrare și îndoctrinare comunistă a minorității evreiești din România. Presimțind ce-l așteaptă, dr. Șafran a candidat în aprilie 1947 la
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
din România l-au ales în unanimitate de voturi, declarate ca secrete, pe Rosen în funcția de Șef-Rabin al Comunității Evreilor din România. Contracandidat a fost rabinul dr. David Șafran, nepotul de frate al fostului șef-rabin Alexandru Șafran, susținător al sionismului și antipatizat și el de regimul comunist. Rabinul Rosen, cu vederi de stânga și preferat de regim a câștigat concursul, cu un exemplu de predică la inaugurarea unei cooperative meșteșugărești. A fost învestit în funcția de Șef Rabin la 20
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
Rothschild). Pineles a înființat la Galați ziarul "Emigrantul", împreună cu Eliezer Rokeach. În același timp, filantropul evreu a colaborat la cele mai importante ziare evreiești (germane, engleze, palestiniene și locale) care dezbăteau problema evreiască la nivel global. Odată cu lansarea programului de sionism politic al lui Theodor Herzl, Pineles a devenit un adept ferm al noii mișcări care promova ideea înființării unui stat evreiesc în Palestina. El a participat la toate Congresele acestei mișcări. La primul Congres sionist internațional desfășurat la Basel în
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
a Negevului în teritoriul statului ebraic ce urma să se înființeze. Ca prim ministru a dus o politică de reconciliere față de adversarii politici, permițând în anul 1964 aducerea din străinătate și reînhumarea în panteonul național din Ierusalim a osemintelor liderului sionismului revizionist Zeev Jabotinski, a cărui dorință înainte de a muri în exil la New York era de a fi înmormântat în viitorul stat evreiesc ce va fi întemeiat în Palestina. În anul 1964 s-a văzut însă în conflict aprig cu fostul
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]
-
mandatului britanic, al organizației evreiești paramilitare de rezistență Etzel (Irgun Tzvai Leumi), apoi lider al mișcării de dreapta „Herut”, prim-ministru al Israelului în perioada 20 iunie 1977 - 10 octombrie 1983. Discipol al lui Zeev Jabotinski, considerat unul din pionierii sionismului, marele merit al său îl constituie reușita acțiunii ""schimburi de teritorii contra pace"", desfășurate între Israel și Egipt. Pentru aceasta, alături de președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, în 1978, a primit Premiul Nobel pentru Pace. s-a născut ca fiul mezin dintre
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
l-a văzut prima dată pe conducătorul acestei mișcări, Zeev Jabotinski, care a rostit o cuvântare la un teatru din localitate și a cărui platformă politică l-a entuziasmat. Ceea ce l-a cucerit, a fost, după cum a mărturisit mai târziu, „sionismul integral, Țara Israelului, aspirația spre un stat evreiesc în curând, în zilele noastre”.La 14 ani Beghin a fost trimis să studieze la un liceu polonez, unde și-a însușit cunoștințe temeinice, între altele în literatura clasică, mai ales latină
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
a mișcării. La 22 ani Beghin s-a antrenat într-o controversă cu Jabotinski. Era într o perioadă în care s-au calmat tensiunile din urma asasinării în 1933 a fruntașului sionist social-democrat din Palestina Haim Arlosoroff, când militanți din sionismul revizionist condus de Jabotinski au fost suspectați că ar fi fost ucigașii. Beghin s-a adresat de la tribună lui Jabotinski, spunând: „Poate domnia sa a uitat că Ben Gurion l-a numit „Vladimir Hitler”, dar memoria noastră este mai bună. ”. Jabotinski
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
Vladimir Hitler”, dar memoria noastră este mai bună. ”. Jabotinski i-a replicat: „Nu voi uita niciodată că oameni ca Ben Gurion, Ben Tzvi, Eliyahu Golomb, au îmbrăcat odată uniforma batalioanelor (evreiești NN), au luptat alături de mine. Sunt sigur ca atunci când sionismul o va cere, ei nu vor șovăi să îmbrace iarăși uniforma și să lupte.” Jabotinski a aplaudat, în ciuda disputei, cuvântarea lui Beghin, și i-a prezis că va ajunge departe. Beghin a continuat să activeze cu însuflețire în cadrul Betar, să
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
în ciuda disputei, cuvântarea lui Beghin, și i-a prezis că va ajunge departe. Beghin a continuat să activeze cu însuflețire în cadrul Betar, să țină discursuri în adunări evreiești și sioniste, și să publice articole în organele de presă ale organizației sionismului revizionist. În anul 1937 a organizat o demonstrație în fața ambasadei britanice la Varșovia, cerând ca autoritățile mandatare britanice să mărească cota de emigrare pentru tinerii din mișcarea Betar spre Palestina. În urma acestui fapt, Beghin a fost arestat și deținut vreme
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
Jabotinski. El reprezenta curentul maximalist-activist din rândurile sioniștilor revizioniști și s-a făcut purtătorul de cuvânt al opiniilor acestora, după care mișcarea revizionistă trebuia să-și schimbe calea și să treacă de la fapte politice la sfera militară și combatantă. „Dupa sionismul politic si cel practic, ne aflăm acum în fața etapei sionismului militar. Trebuie să adunăm forță pentru a nu depinde de favorurile străinilor.” De asemenea Beghin a propus schimbarea formulării „Jurămantului Betaristului”, pe care îl scrisese Jabotinski. Propunerea sa a fost
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
s-a făcut purtătorul de cuvânt al opiniilor acestora, după care mișcarea revizionistă trebuia să-și schimbe calea și să treacă de la fapte politice la sfera militară și combatantă. „Dupa sionismul politic si cel practic, ne aflăm acum în fața etapei sionismului militar. Trebuie să adunăm forță pentru a nu depinde de favorurile străinilor.” De asemenea Beghin a propus schimbarea formulării „Jurămantului Betaristului”, pe care îl scrisese Jabotinski. Propunerea sa a fost adoptată:După rândurile „Brațul îmi va fi gata pentru a
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
a putut recunoaște spiritul lui Beghin. Manifestul purtând titlul "Către poporul evreu din Sion" (El haam haivrí beTzion), guvernământul britanic era acuzat că în ciuda suportului dat de evreii din Palestina efortului de război cu Germania, a trădat națiunea evreiască și sionismul statal, și prin urmare, nu a rămas în fața națiunii altă cale decât să se ridice la lupta directă împotriva lui. După cuvintele proclamației: În cei patru ani în care Beghin a stat in fruntea Irgunului , organizația a executat circa 300
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
la duel pe marchizul de Morès, unul din colaboratorii lui Drumont. Duelul a sfârșit prin moartea lui Mayer. Întâmplarea (încă înaintea afacerii Dreyfus) a avut un impact profund asupra ziaristului și scriitorului evreu din Austro-Ungaria Theodor Herzl, viitorul întemeietor al sionismului. La 5 septembrie 1889, împreună cu marchizul De Morès, Edouard Drumont a întemeiat Liga antisemita franceză care susținu pentru o vreme tabăra generalului Boulanger. În 1890 el a reunit la Paris "Liga antisemita națională a Franței", avându-l ca vicepreședinte pe
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]