1,118 matches
-
Decorațiuni: „Flori”ORIGAMI „Anotimpurile ”, machetă; dimensiunile creativității (II) - sarcină și context situațional Interes și curiozitate să înțeleagă aspectele diverse ale creativității; să identifice factori ai creativității (domeniul și limbajul folosit în formularea sarcinii de lucru); să perceapă factori ai contextului situațional ca stimulatori sau inhibitivi pentru creativitate; joc recreativ - „Ce ai de facut?” exercițiu de stimulare a creativității „Conexiuni” realizarea unei matrice de descoperire (procedee și tehnici de lucru); discuții cu privire la sarcina și contextul situațional de lucru pentru creativitate; exercițiu: „Îmbunătățiri
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
lucru); să perceapă factori ai contextului situațional ca stimulatori sau inhibitivi pentru creativitate; joc recreativ - „Ce ai de facut?” exercițiu de stimulare a creativității „Conexiuni” realizarea unei matrice de descoperire (procedee și tehnici de lucru); discuții cu privire la sarcina și contextul situațional de lucru pentru creativitate; exercițiu: „Îmbunătățiri” - invenții îmbunătățite; Decorațiunitablou „Universul”, „Pădure” colaj /decolaj potențialul creativ Cât de creativ sunt? să identifice caracteristici proprii de creativitate; să conștientizeze existența propriului potențial creativ și a diversității și diferențelor individuale; să exploateze eficient
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
narative, despre relația între literatură și artă în povești, despre studiul problemelor iconografice și despre dezvoltarea istorică a narațiunii. Robert stabilește o tipologie a schemelor narative utilizate de către artiști, referindu-se la kompletive Verfahren sau narațiunea completă, Situationsbilder sau narațiunea situațională și Bildercyklen sau Chroniken-Stil sau narațiunea ciclică . Această categorizare inițiată de Robert este dezvoltată și de Franz Wickhoff , care substituie conceptul de Chroniken-Stil, cu acela de continuirende Darstellungsweise sau narațiunea continuă. Aceleași intenții de categorizare apar și în studiul ilustrației
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
șanse sporite pentru studiul narațiunii în imagine. Sunt sintetizate modurile în care sunt valorificate, în analiza imaginii, parte din conceptele naratologiei. Este notat felul în care Mark Stansbury O’Donnell, Irene J. Winter și Suzanne Lewis valorifică narațiunea complementară, completă, situațională și ciclică și reprezentarea epică și continuă din contribuțiile lui Carl Robert și Franz Wickhoff. Este observat paralelismul abordărilor din Victorian Narrative Paintings de Raymond Lister și Victorian Narrative Painting de Julia Thomas. Este prezentat modul în care Zainab Bahrani
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
utilizarea forței, dezvoltarea unui sistem de justiție global, relația dintre securitatea națională și libertățile civile ș.a. (Koh, 2003:318). Tipurile de optimism / pesimism sunt extrem de diverse, precum și cauzele care le sunt atribuite; întâlnim sintagme precum pesimism / optimism cultural, mundan, social, situațional, dispozițional, cronic, recent ș.a. Wallerstein (1996:7) vorbește de pesimism mundan ca despre un mod de a vedea "lumea socială ca imperfectă" și împământenirea credinței că a rămâne așa și de optimism mundan ca despre o credință în posibilitatea îmbunătățirii
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de dispoziție psihologică sau biologică. Sandu (1999:44-7) diferențiază între pesimism cronic și recent și între optimism de reacție și continuitate definindu-le ca pe o "extensie a stării de satisfacție actuale către viitor". Taylor (1999) distinge între optimism / pesimism situațional și dispozițional, cel din urmă fiind tributar moștenirii genetice. Optimismul situațional se referă la așteptările pe care un individ le proiectează într-un anumit context, vizavi de faptul că se vor petrece lucruri mai degrabă bune decât rele. Optimismul dispozițional
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cronic și recent și între optimism de reacție și continuitate definindu-le ca pe o "extensie a stării de satisfacție actuale către viitor". Taylor (1999) distinge între optimism / pesimism situațional și dispozițional, cel din urmă fiind tributar moștenirii genetice. Optimismul situațional se referă la așteptările pe care un individ le proiectează într-un anumit context, vizavi de faptul că se vor petrece lucruri mai degrabă bune decât rele. Optimismul dispozițional se referă la așteptările generalizate, decontextualizate, că lucrurile vor fi mai
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
variază în raport cu contextul social asupra diferențelor în practici, obiceiuri, credințe. Mai mult decât atât, interpretările determinate social lasă loc definițiilor contradictorii, sensul care predomină fiind de aceea negociat. "Acest mod de a vedea etnicitatea ca un set de semnificații determinate situațional lasă deschisă, bineînțeles, posibilitatea existenței a mai multe definiții contradictorii pentru un set de actori sociali, într-o situație socială, astfel încât sensul care va prevala este necesar să fie negociat de actorii sociali" (Mitchell, 1974:42). Tot în aceeași perioadă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trebuie să se refere la conținut, ci "la tipurile de solidaritate și modul de reproducere" (Calhoun, 1997:28). Identitatea relațională se bazează pe existența unor rețele de relații sociale și pe reproducție prin relații și interacțiuni directe. Identitatea categorială este situațională, membrii categoriilor sunt indivizi mai mult sau mai puțin similari, trăsătura definitorie a identificării ca membru al unei categorii de membrii echivalenți se face prin atribute similare, iar reproducția e mediată prin instituții impersonale, de standardizare culturală la scară mare
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
oferi o reprezentare geometrica etimologiei conceptului "discurs", derivat din verbul discurrere "a fugi încoace și încolo"3. Acest proces de pendulare nu trebuie înțeles că o fugă haotică într-un spațiu mental nedelimitat. Obiectele (non)verbale folosite în unități contextuale situaționale, sociale și/ sau culturale, aidoma unor bile într-o cutie (Eco [1976] 2003: 140), vor stabili o ordine dincolo de entropia implicită în sistemul guvernat de forțe centripete și centrifuge, chiar dacă au fost agitate. Semele esențiale ale cubului, a cărui formă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a lui Vlad Țepeș se încadrează în procesul de distorsiune prin stereotipie (Vos, Schoemaker 2006: 23) și are drept nod final conceptul de "dreptate"; * spațiul politic românesc. Manipularea cercurilor Borromean are drept finalitate construirea unui nou spațiu mental în contextul situațional al campaniei electorale din 2004, printr-un transfer de semnificații către nodul "Traian Băsescu", prin intermediul "instrumentului de pedeapsă împotriva PSD". Imaginea politicianului se obține prin transferul nodurilor din toate cele trei categorii (primitate spațiul senzorial; secunditate instrument de tortură; terțitate
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
substantivului țeapă sunt "a da" și "a lua". Acestea se pot construi pe o schemă acțională complementară. Ambele verbe sugerează o miscare abstractă care presupune o tranzacție imaginara. În ÎI.4.c. vom analiza aceste reprezentări ale tepei în contextul situațional al alegerilor electorale din 2004. Spațiile mentale idiomatice rezultate ("a da țeapă" și "a lua țeapă", Cmeciu C. 2007b: 528) pot fi analizate pe baza structurii semanticii cognitive, luând în calcul parametri 10 precum participanți (roluri tematice), durata și telicitate
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
o performanță (non)verbală ("le dit") sau, în termenii lui Courtine, o secvență discursiva de referință (sdr) pe care o vom identifica cu o literă, un cuvânt, o frază, un text, un gest sau un obiect. * cercurile concentrice punctate = contexte (situațional, instituțional, social, cultural Chruszczewski 2002: 17). Aceste contexte sunt un prim pas în formarea celui de al doilea plan al corpusului discursiv, deoarece sunt conturate pe cele trei domenii (memoria, actualitatea și anticipația). * liniile (razele) punctate = semnificațiile ascunse; * liniile continue
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ce este cu referențialul ontologic al lui ceea ce ar trebui sau ar putea să fie" (Frigioiu 2004: 14). Această trecere de la realitate la reprezentări posibile înseamnă o continuă și permanentă pendulare pe o axă spațio-temporală între trecut (memorie), prezent (contextul situațional) și viitor (imaginație). Caracterul aproape contradictoriu al acestei etimologii demonstrează natură polisemantica și ambigua a conceptului de imagine. Tipologia imaginilor oferită de W.J.T. Mitchell (1986: 10), realizată în urmă confruntării dintre procesele verbale și vizuale ale semnificației, cuprinde cele
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
că aceasta pesimista imagine de sine poate fi diminuată prin: * factorii tradiționali de control social: familia, școala, biserica; * sintagme precum "popor vechi", "o mare istorie", "o mare cultură", "talent înnăscut". Dar mândria trebuie "hrănita". În caz contrar, în anumite contexte situaționale unde 70% din populație este săracă, fiecare își va găsi metode proprii de supraviețuire (emigrarea sau o anume rezistență la suferință și încăpățânare de a supraviețui). Alină Mungiu-Pippidi (1995: 130) consideră aceste ultime două metode de "a învinge" sărăcia strategii
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
pe echipamentul de protecție, pe tehnologia modernă biosecurizată de procesare a cărnii de pui, toate acestea fiind un semn indice al implicării sociale în ceea ce privește sănătatea populației. Următorul sistem semiotic care trebuie luat în considerație sunt participanții interactivi. Studiul contextului social situațional și importanța cercetării sunt primele semne de relații publice prin care se poate aprecia mediul (Carrell, apud Newsom et al. [2000] 2003: 549). În acest proces de înțelegere a publicurilor-țintă (jurnaliști, autoritățile statului, liderii de opinie, angajați, distribuitori, consumatori cu
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
securitate, nevoi de apartenență și dragoste, nevoi de prețuire și nevoi de realizare de sine), și teoria pulsiunilor, a lui Serge Tchackotine (pulsiunea defensivă, nutritiva, paternala și sexuală). Satisfacerea acestor nevoi și pulsiuni se încadrează în metodologia scop-mijloc41. În contextul situațional al campaniei electorale, considerăm că scopurile și mijloacele au următoarea reprezentare: MIJLOC SCOP INTERMEDIAR ("POLICY") SCOP FINAL ("POLITICS") ETICĂ Promisiuni electorale (socioeconomice) A satisface nevoile și pulsiunile votanților A fi votat elemente de intertextualitate (domeniul memoriei) și intratextualitate (domeniul memoriei
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
H1 = Ion Iliescu și H2 = macro, nivelul societății românești (cetățenii votanți). Alte elemente esențiale ale pactului care se transferă asupra acestei tranzacții discursive sunt: responsabilitățile celor doi semnatari, beneficii, clauze, cadrul juridic și clauze de reziliere. Nu trebuie uitat contextul situațional în care se încheie un pact. În plan discursiv acest context social este dominat de un sentiment de nemulțumire. Totul trimite mai degrabă la domeniul memoriei prin imaginea obiectivă și subiectivă a țarii înainte de încheierea pactului. Dacă adăugăm un prefix
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cele două procese este axată pe o aspectualizare continuativa, începută în trecut (vezi β) și care trece prin axa prezentului (α reprezint). Concluzia firească ar fi că timp de patru ani (1992-1996), Emil Constantinescu a fost președintele României, fapt care situațional este eronat. Vom analiza această strategie discursiva în cadrul celui de-al doilea plan. • schemă analitică finală este guvernată de un eveniment static, care se dorește o perpetuare a unei stări deja existente. SAC 2 = "Guvernul va asigura României x." • schemă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
către țara, atunci am fi tentați să renunțăm la demersul nostru. Totuși, nu vom cădea în această capcană și vom realiza de asemenea procesul discursiv, de această dată a Guvernului (Președintelui)/ partidului care discursiv a fost ales deja. Lipsa contextului situațional (numele celui care a fost președinte între 1992 și 1996) ne poate conduce către un parcurs discursiv greșit. Cel care a fost președintele României pe timpul celor patru ani a fost Ion Iliescu. Antidiscursul lui Emil Constantinescu, după cum singur îl definește
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Kress și van Leuween (1996): a) participanți reprezentați. Povestea politică din anul 2000 are următoarele personaje: alegătorii, tinerii PD-iști, bunicuța și primarul general. Acest act al numirii personajelor principale ne conduce către un nivel al realității care aparține contextului situațional al campaniilor electorale, cu o singură excepție, si anume eticheta fictiva pentru un anumit politician (Ion Iliescu). Radu Enache (apud Teodorescu 2001: 221) a identificat strategia mitologizării în conturarea identității lui Ion Iliescu, al cărui destin a fost asociat cu
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
capitalei. Bunicuța este poziționata la intersecția celor două subcâmpuri, fiind astfel ancorată în momentul prezent al textului politic fictiv din anul 2000. Acest amestec de personaje din poveste în ființă lui Iliescu pare să-l situeze în trecut, în timp ce contextul situațional al alegerilor îl plasează pe o posibilă axa a viitorului. În subcâmpul din dreapta se poate observa o dihotomie, în ceea ce privește câmpul de jos vs câmpul de sus. În timp ce primul aparține liderilor politici (Ion Iliescu și Traian Băsescu), cel de-al doilea
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
obiecte către valoarea socioculturala, iar pe de altă parte, cele două legături motivaționale vor fi într-o relație de interdependenta. L1 Această primă legătură motivaționala, care asociază "a duce cu zăhărelul" (A1) cu "a înșela" (B), se axează, în contextul situațional al alegerilor, pe acțiunea politicienilor-candidați de a promite, verb comisiv/ promisiv pe care se construiește orice relație de legitimare candidat electorat. Datorită conotației sale negative (a abuză de bună-credință a cuiva, folosind vorbe și promisiuni înșelătoare), expresia "a duce cu
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
mai convingătoare, interesantă sau/ și seducătoare. Același rol îl joacă ambalajul unei acadele: cu cât este mai strălucitor și mai viu colorat, cu atât va atrage atenția, vă capta interesul și în cele din urmă va fi cumpărată. Dar contextul situațional prezintă o dihotomie între aparentă și realitate: conținutul care este ascuns în ambalaj nu are gustul dulce al unei promisiuni/ acadele (minciună), ci "doare" din cauza vârfului ascuțit al tepei (realitate). Folosind opoziții binare explicite și implicite, cei doi actori politici
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
ar trebui să fie luată în considerație: în campania electorală din 2004, forma alungita a ardeiului roșu a fost comparată cu celebra șuvița a lui Traian Băsescu. Astfel, elementele concepute și percepute din metaforele vizuale constituie părțile metaforice ale contextului situațional electoral: * elementele concepute sunt conținutul promisiunilor lui Traian Băsescu: școli moderne, străzi sigure, o funcționare adecvată a semafoarelor, locuri de petrecere a timpului liber; * elementul perceput /ardeiul roșu/ stă pentru șuvița de păr, sinecdoca pentru politicianul-candidat. Atât ardeiul roșu, cât
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]