858 matches
-
toamna mă duce acasă, de-o vezi înspre seară, să-i spui.Mi-e dor s-o privesc cum coboară, purtând un penel fermecat... IX. SLĂVITE, MĂ IARTĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015. SLĂVITE, MĂ IARTĂ Slăvite, mă iartă că zile de-a rândul Trăind fără Tine, am fost rătăcit! Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul, De azi, pe vecie la Tine-am venit!. Eu simt, când o mână întins-ai spre mine
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
acasă, de-o vezi înspre seară, să-i spui.Mi-e dor s-o privesc cum coboară, purtând un penel fermecat... IX. SLĂVITE, MĂ IARTĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015. SLĂVITE, MĂ IARTĂ Slăvite, mă iartă că zile de-a rândul Trăind fără Tine, am fost rătăcit! Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul, De azi, pe vecie la Tine-am venit!. Eu simt, când o mână întins-ai spre mine, Prin multe trecut
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
am fost rătăcit! Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul, De azi, pe vecie la Tine-am venit!. Eu simt, când o mână întins-ai spre mine, Prin multe trecut-am ușor! Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine, Slăvite, mă iartă! Tu ești iertător!. Cât viață îmi dai, voi trăi-n rugăciune, Urmașilor mei cer etern legământ, Că nu vor porni spre deșertăciune, Slăvite, mă iartă! Azi, pun în cuvânt Întreaga iubire ce sufletu-mi poartă, Ofrandă în versuri
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
spre mine, Prin multe trecut-am ușor! Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine, Slăvite, mă iartă! Tu ești iertător!. Cât viață îmi dai, voi trăi-n rugăciune, Urmașilor mei cer etern legământ, Că nu vor porni spre deșertăciune, Slăvite, mă iartă! Azi, pun în cuvânt Întreaga iubire ce sufletu-mi poartă, Ofrandă în versuri, azi Ție-ți închin, În cartea Ta sfântă, găsit-am o poartă, Deschisă spre TINE și Haru-ȚI DIVIN!.. - Dragomirna - Bucovina - România - ... Citește mai mult SLĂVITE
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Slăvite, mă iartă! Azi, pun în cuvânt Întreaga iubire ce sufletu-mi poartă, Ofrandă în versuri, azi Ție-ți închin, În cartea Ta sfântă, găsit-am o poartă, Deschisă spre TINE și Haru-ȚI DIVIN!.. - Dragomirna - Bucovina - România - ... Citește mai mult SLĂVITE, MĂ IARTĂSlăvite, mă iartă că zile de-a rândulTrăind fără Tine, am fost rătăcit!Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul,De azi, pe vecie la Tine-am venit!. . .Eu simt, când o mână întins-ai spre mine,Prin multe
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
am fost rătăcit!Greșit-am adesea, cu fapta, cu gândul,De azi, pe vecie la Tine-am venit!. . .Eu simt, când o mână întins-ai spre mine,Prin multe trecut-am ușor!Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine,Slăvite, mă iartă! Tu ești iertător!. . .Cât viață îmi dai, voi trăi-n rugăciune,Urmașilor mei cer etern legământ,Că nu vor porni spre deșertăciune,Slăvite, mă iartă! Azi, pun în cuvântîntreaga iubire ce sufletu-mi poartă,Ofrandă în versuri, azi
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
spre mine,Prin multe trecut-am ușor!Lumina ce-o văd, de la Tine ea vine,Slăvite, mă iartă! Tu ești iertător!. . .Cât viață îmi dai, voi trăi-n rugăciune,Urmașilor mei cer etern legământ,Că nu vor porni spre deșertăciune,Slăvite, mă iartă! Azi, pun în cuvântîntreaga iubire ce sufletu-mi poartă,Ofrandă în versuri, azi Ție-ți închin,În cartea Ta sfântă, găsit-am o poartă,Deschisă spre TINE și Haru-ȚI DIVIN!.. . .- Dragomirna - Bucovina - România -... X. TOATE LUI, I SE
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
brațele Mîntuitorului cel Veșnic care își puse Palidele mădulare-ale Persoanei sale Veșnice 460 Pe Stîncă Veacurilor 38, Veghind asupra lui cu Dragoste și Grijă. Apoi acei din Marea Veșnicie la Sfatul Domnului se adunară Sub chipul unui Om, căci contractîndu-și Slăvitele lor Simțuri Privesc Mulțime, ori Dilatîndu-le privesc că unul, Ca Un Om familia Universală toată; și pe-Acel Om 465 Ei îl numesc Iisus Hristosul, si ei în el și el în ei Trăiesc în Sfîntă armonie-n Răi, tărîmul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rătăcind, din sînul sau fugind departe. Sfîrșitul Nopții Întîi Fiicele lui Beula zăriră Emanația; le era milă, Plîngeau în fața porților Lăuntrice-ale sînului lui Enitharmon, Și ale creierului său cu gingășie măiestrit, și ale miezului din pîntecele sale. 555 Porțile-acestea dinăuntru, Slăvite 51 și strălucitoare, în Beula se deschid Din măruntaiele lui Enitharmon; dar luminoasă femeiasca groază Porțile sale luminoase să le deshidă refuzắ; ea le închise și le ferecắ Pentru că Los în Beula să nu intre prin porțile-i frumoase. Emanația
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea, Si rîsetul ședea pe sub Stejari, si inocentă se juca-mprejur 215 Pe verzile cîmpii, și prietenia dulce se-întîlnea-n palate, Și cărți și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Miazănoapte o-aud. Sculați! Aud un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei din Miazănoapte armurile-și pun; Spre marea de la Răsărit se-ndreaptă far' ocol. Lucirea hamurilor de pe cai a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea Regelui slăvit: dați pinteni, dați pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
eu prin el din sumbră vale-a morții mă trezesc. Se întorc vremurile; vine vremea cînd toate-aceste desfătări Fi-vor re-nnoite, si toate-aceste Elemente care acum se mistuiesc 210 Reînflori-vor. Atunci Ahania cea luminoasă din moarte se trezi-va, Slăvita Viziune pentru-ai săi Ochi, o Viziune ce Se re-nnoiește: În timpul primăverii și al verii va fi-a ta; apoi dormi-va-n zilele de iarnă În straie de matase țesute chiar de-ale ei mîini potrivnice înmormîntării ei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Platon, mitropolitul Moscovei, Iași, 1839; Besericeasca istorie a lui Meletie, I-IV, Iași, 1841-1843; Piatra scandelei, Iași, 1844; Pidalion, Mănăstirea Neamț, 1844; Indeletnicire despre buna murire, Iași, 1845; Tâlcuirea psaltirei, I-II, Iași, 1850-1866; Cele patrusprăzece trimiteri ale sfântului slăvitului și întru tot lăudatul apostol Pavel, I-III, București, 1904-1906. Repere bibliografice: Andrei Vizanti, Veniamin Costaki, Iași, 1881; N. Tănăsescu, Viața și activitatea lui Veniamin Costache, București, 1896; Gheorghe Adamescu, Istoria Seminarului Veniamin din Iași, București, 1904, 3-40; N. Iorga
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
cea ucraineană a edifi- cării bisericii, comentate de noi mai sus ; - neputința lui Solomon de a termina construcția fără să încastreze în ea un „lemn sfânt”, „un lemn ce era însămnat”, un lemn care „foarte făcea ciudesă [= minuni] mari și slăvite” (mss. BAR nr. 469, jumătatea secolului al XVII-lea ; cf. 49). În fond, acest ultim motiv este analog cu cel al năruirii periodice a edificiului. În ambele cazuri, creația nu poate fi săvârșită fără efectuarea unor rituri magice de construcție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
participarea unui personaj feminin la inițierea și ajutarea eroului. A doua zi, Tezeu găsește taurul, se luptă cu acesta fără arme („corp la corp”), îl învinge și îl leagă. Astfel legat, taurul este mânat la Atena, eroul fiind, pe drum, slăvit și felicitat de oameni. (Asemănarea cu colindele românești de „vânare” a leului este izbitoare.) Abia aici, în cetate, Tezeu sacrifică Taurul zeului Apollo (sau lui Poseidon, după alte versiuni) : „Punând mâna pe el, l-a arătat viu locuitorilor, mânându-l
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chip de asasin", gândi Vassur, reprimîndu-și gestul reflex de a-și duce mâna de centură. Rasa simplă, largă, era strânsă în talie cu o sfoară împodobită cu ciucuri aurii, singura podoabă a bătrânului. ― Aduc mesajul de pace al Împăratului nostru, slăvit fie-i numele și neamul! rosti Vassur cea mai radicală dintre formulările acceptate în Imperiu atunci când venea vorba de Bella al VII-lea. ― Fie după cum ți-e spusa, răspunse Abatele, alegîndu-și cuvintele astfel încît să poată însemna orice. Oriunde altundeva
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o întîlnire decisivă. Și, dintr-un motiv pe care nu și-l putea explica, era liniștit fiindcă știa că numai un singur motiv ar fi putut cauționa o asemenea purtare brutală din partea Curții Regale. Mascarada trebuia însă jucată până la capăt. - Slăvit fie Dumnezeul tău, Abate! Sunt Diribal de Carant, consilier regal șef pe probleme științifice... - Știu cine ești, îi tăie Starețul cuvintele. Și mai știu că nu faci decât să încalci vreo trei tratate și, dacă asta mai înseamnă ceva pentru
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în mare măsură apropiat de al nostru. Ne întrec însă cam de trei ori ca talie, rezistă la temperaturi cuprinse între -100 și +150 de grade Celsius, nu respiră dar pot zbura și, mai ales sunt extrem de rezistente la radiații. - Slăvit fie Domnul și creațiile lui! rosti Abatele împreunîndu-și mâinile cu o grimasă de durere. - Cam așa am zis și noi... Ne gândeam chiar că am făcut rost de lucrători perfecți pentru cel puțin o duzină de noi feluri de Lumi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
97 12’Inna ba”ša rabbika la-šadd 13’inna-hu huwa yubdi’ wa-yu‘d 14wa-huwa al-ghafór al-wadód 15:ó al-‘arš al-mamd (85,12-14): „12Asprimea Domnului tău este mare! 13El este La-iveală-dătătorul și Înapoi-aducătorul. 14El este Iertătorul, Iubitorul, 15Stăpânul slăvit al tronului.” (GG) Este un intensiv și este interpretat că exprimând superioritatea ontologica a lui All"h. Aš‘"r îl asociază cu ‘al, kabr, ‘a:m, mall, raf‘. lubb"’ îl considera sinonim cu ‘azz și apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu cele două nume biblice. Atât mal"l, cât și ka>Ä: sunt cel mai adesea, si pe bună dreptate, traduse în românește cu „slavă”. Iar (al-)Mamd s-ar traduce cel mai corect „Cel plin de slavă” sau „Slăvitul”. Vocabula ebraica are însă - după cum am arătat - conotații speciale, referitoare la transcendență și la prezența, care se pierd la transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
face cuvenita reparație și lui Anatole France. Dar dacă din „cornul de umbră” mai curând sau mai târziu se iese, există și o moarte literară care-l poate lovi pe scriitor chiar înainte de cea fizică. Scriitorii fără valoare, oricât de slăviți au putut avea norocul să fie în timpul vieții, trec irevocabil în definitivă uitare cel târziu odată cu decesul propriu-zis. Dar există și morți literare parțiale. Același Voltaire pe care-l pomeneam adineaori ar fi desigur foarte mirat dacă ar putea să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
MARTIRIUL SÂNTULUI, SLĂVITULUI MARTIR IOAN CEL NOU CARELE S-A MARTIRIZAT ÎN CETATEA ALBĂ, traducere a unei scrieri slavone din prima jumătate a secolului al XV-lea, cunoscută și sub titlurile Viața Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Măcenia svăntului și slăvitului marelui
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
SÂNTULUI, SLĂVITULUI MARTIR IOAN CEL NOU CARELE S-A MARTIRIZAT ÎN CETATEA ALBĂ, traducere a unei scrieri slavone din prima jumătate a secolului al XV-lea, cunoscută și sub titlurile Viața Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Măcenia svăntului și slăvitului marelui măcenic Ioan Novâi de la Soceavă ori Mucenicia sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit la Cetatea Albă. Autorul, „Grigorie monahul și prezviterul de la Marea Biserică a Moldovlahiei”, a fost mult timp identificat cu Grigorie Țamblac
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
CETATEA ALBĂ, traducere a unei scrieri slavone din prima jumătate a secolului al XV-lea, cunoscută și sub titlurile Viața Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Măcenia svăntului și slăvitului marelui măcenic Ioan Novâi de la Soceavă ori Mucenicia sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit la Cetatea Albă. Autorul, „Grigorie monahul și prezviterul de la Marea Biserică a Moldovlahiei”, a fost mult timp identificat cu Grigorie Țamblac, scriitor și orator al culturii ortodoxe, de origine bulgară, ajuns în
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
a traducerii românești a fost refăcută de episcopul Melchisedec și publicată în Viața și scrierile lui Grigorie Țamblac. Este o hagiografie obișnuită în cultura ortodoxă, dar care are unele particularități, începând cu încercarea descrierii Trapezuntului (Cetatea Albă), oraș bogat și slăvit, bine așezat. Traducerea păstrează liniile generale ale genului și ale retoricii bizantine, cu dialoguri de un patetism convențional, dar dincolo de acestea se ghicește o participare afectivă reală, aproape o retrăire a faptelor. Finalul prezintă un deosebit interes istoric și chiar
MARTIRIUL SANTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]