906 matches
-
reluăm lupta pentru atingerea acestui scop; să vă ridicați odată cu noi să năpădim asupra turcilor „fiindcă fiecare este dator a-și pune viața pentru a lui lege și pentru a lui patrie” (subl. ns.); popoarele să pornească război „ca să rămâie slobozi și nesupuși, după cum au fost dintru începutul lor”; biruința armatei noastre „nu va lipsi de a întări ale noroadelor scopuri”; popoarele vor simți tot prețul „ce li se dă ca să ridice patria lor la vrednicia la care mai înainte a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot prețul „ce li se dă ca să ridice patria lor la vrednicia la care mai înainte a fost”; după pace, noi le vom da „al nostru acoperământ și a noastră milostivire”. Așadar, țarina promitea reconstituirea popoarelor în vechile lor patrii, „slobode și nesupuse”, dar sub protecția sa („acoperământul”). Iată însă că în rescriptul din 16 decembrie 1769, ea se adresa „preasfinților mitropoliți și episcopi a noastrei cnejii a Moldovei”, preamărind înlăturarea jugului otoman și încredițându-i „că după măsura credinței și a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pre o parte, de adevărații ei [ai bisericii ortodoxe - n. n.] fii și despre altă parte, de a-i noștri credincioși și iubiți supuși”. Rescriptul afirmă expres că Moldova, eliberată de sub jugul Porții, a rămas un principat (cnejie), dar nu „slobod și nesupus, după cum a fost dintru început”, ci o cnejie a țarinei, iar locuitorii supuși ai ei. Așadar, între acest rescript (din decembrie 1769) și manifestul din ianuarie același an, deosebirile în conținut sunt relevante și agravante pentru Principate, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772, delegații munteni i s-au adresat în scris și lui Alexei Orlov: Ecaterina a II-a a făgăduit să scuture jugul nostru; cerem să rămânem slobozi, „domn de aceeași credință cu noi și să fim asigurați supt ocrotirea celor mari trei avtocrați: al Rosiei, al Austriei și al Prusiei”, urmând să dăm Porții suma din vechime, pe care s-o primească din mâna ocrotitorilor noștri la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cantacuzino a decis să plece în Rusia cu familia. Împreună cu Chesarie, episcopul Rîmnicului, a trecut prin Iași, înștiințându-l pe Rumianțev că va propune la Petersburg trecerea Principatelor ori sub stăpânirea Rusiei, ori, dacă nu va fi posibil, „să rămînă slobode sub protecția Rusiei, a Austriei, a Prusiei și să dea oarece haraciu și la Poarta turcească”; dacă nici aceasta nu va fi acceptată, să rămână „supuși împăratului” Austriei. Mihai Cantacuzino i-a înfățișat lui Rumianțev scrisori ale împăratului Leopold I
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
el însuși nu și-a propus-o - greu de imaginat! Suntem în 1983, când Alexandru Zub, referindu-se la Miron Costin, spune în volumul Biruita-au gândul: „exprimând dificultatea de a se dedica istoriei într-o epocă în care «gândul slobod și fără valuri» nu era cu putință”, cronicarul „rezuma, în definitiv, destinul unei pleiade întregi de cronicari și de istorici” de atunci și dintotdeauna. Deși „iluziile unei «istoriografii perfecte» s-au risipit demult” Alexandru Zub rămâne la „convingerea că istoricul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deznădăjduita și ca si gelozia de puternic, Gelos că ea era Vala, care acum ajuns-a desfrînata lui Urizen Și Desfrînata lui Los și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie furie se varsă-n valuri, trezitu-și-a leii din codrii cei negri, Ei urlă în juru-nfocatului tînăr, despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare purtată prin beznă solidă. Tare răsúnă cîntul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pregătea pentru război; 85 Și-atunci cînd toate fost-au isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i mîna dădu aprigă comandă; asurzitoare goarne súnă, Și tot adîncul gol răzbubui în uimitoarea războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor sale înghețate. 90 Oribile cîrlige și mreje-întocmi, răsucind corzile de fier Și-aramă, si turnă-n goale globuri metalele topite, si sfredeli Canale245-n dur oțel, si combustibili îndesa, si roți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
malul mării Tremurînd în fața vălmilor de sclavi acuma sloboziți: Au devenit ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri despuiați de frunze: Cei obidiți că vîntu-aleargă după ei; nu-i nici un loc pentru scăpare. Năluca lui Enitharmon, lăsată sloboda pe afunzimea tulburata, 25 Se tîngui asurzitor în vălmășag, iară Năluca lui Urthona O primi în miazăziua ce se-ntuneca; trupurile lor fiind pierdute, statura Tremurînd și slabe, o fíravă îmbrățișare, o aprigă dorința, precum atunci cînd Două umbre se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a minții. Sf. Maxim Mărturisitorul ne spune că răul purcede În minte; de aici trebuie să Începem lucrarea de modelare a omului virtuos. Autodisciplina presupune că ideile și faptele sunt ținute În frâu, având numai gânduri lucruri bune. Mintea lăsată slobodă poate genera monstruozități faptice. Așa cum părinții nu au Întotdeauna simțul obiectiv al valorii propriilor copii, tot astfel „mintea se alipește prin fire de cuvintele sale (rele)” și i se vor părea „cele mai drăgălașe, mai frumoase, mai Înțelepte”, chiar dacă sunt
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
scriitorul montează bufonada unei „civilizații superficiale de forme”. Tipare și imbolduri swiftiene se simt în crochiurile savanților ignoranți, al feministei, în satira găunoșeniei din viața intelectuală (Mya Lak, În preistorie, Explorări, Prezidenta). Eliberat parcă de orice constrângere, pamfletul dă curs slobod elementului monstruos și trivial, cerând ex negativo respectul structurilor vitale. Tableta este genul care, în literatura română, îi aparține: A. îl creează și îl consacră. Mărturisind aversiune față de compunerile dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța, ponderea faptului insignifiant
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
înălța sub ochii noștri. Nicolae apuca mistria de aur și împrăștia mortarul pe un bloc mare de granit - prima piatră a Podului Alexandru al III-lea... Și îi întindea mistria lui Félix Faure: „E rândul dumneavoastră, domnule Președinte!” Iar vântul slobod care vălurea apele Senei ducea cu el cuvintele pe care le rostea energic ministrul Comerțului, luptându-se cu fâlfâitul drapelelor: - Sire! Franța a vrut să dedice memoriei Augustului Vostru Tată unul dintre marile monumente ale capitalei sale. În numele guvernului Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pâine strâină. LUPTA DE LA PODUL-ÎNALT după Mihail Sadoveanu Era În anul 1475. Mahomed, sultanul turcilor, a hotărât să-l ucidă pe Ștefan-Vodă și să calce Moldova În copitele cailor. Toate țările din calea lui fuseseră ocupate, numai Moldova sta Încă slobodă și-i era ca un ghimpe În coastă. Și era În anul acela o iarnă goală. Din porunca lui Vodă, poporul se trăsese din calea turcilor spre munte, pârjolind totul În calea lor și otrăvind fântânile. Caii turcilor trecuseră ca
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
o-ntrupată cumpănă a dreptății, De am greșit cu mâna, cu inima, cu gândul... Iertați-mă cu toții, căci am fost numai om, Mă descărcați de-a voastre învinuiri [cu toții] Și sarcina de rele faceți-o mai ușoară, Să pot trece mai slobod prin vămile veciei. (boierii-i sărută pe rând mîna) UNUL Măria ta, uitate din partea noastră sânt De-ai fost nedrept cu gândul, cu bine ai plătit... Crede: cu moartea-n suflet vedem pe un stăpân Și pe un bun tovarăș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unei mreje de vânat. Când năvăliră românii și cumanii din locurile ce-i acopereau, atunci intră spaima-n oasele romeilor surprinși, cari, puțin ce se-mprotiviră, și căzură mulțime de săbiile românilor, până ce-n urmă, tot în galop și dând frâiele slobode, o croiră la fugă de 87 {EminescuOpXIV 88} mâncau pământul, risipiți pe deplin, goniți de vrăjmașul învingător, și abia cu mare ce ajunseră în oraș la Serras, unde năzuiră ca la un liman de mântuire. Arhistrategul Issac însuși căzu prins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cai care erau ale oștirii împresurătoare și pășteau pe lângă tabăra latină, pe grasele pajiști. Latinii, cum zăriră pe cumani, săriră în picioare cu sălbatică impetuozitate, apucară lăncile, se aruncară pe cai și apucară la goană după cumani cu dârlogii slobozi. Cumanii însă fugiră cu toată graba îndărăt și pe când fugeau își zvârleau săgețile fără a se opri, înapoia lor, asupra dușmanului ce-i urmărea, fără a se lăsa ajunși, având fugari cu glezne repezi și pe dânșii armătură ușoară. Proba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu 32. Trebuie să ne păzim chiar și de păcatele considerate de noi mici, acestea fiind foarte periculoase pentru că prin ele, diavolul ne conduce spre cele mari. Sfântul Ignatie Briancianinov
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
interesează a fost vehiculat în Europa și prin intermediul unei legende apocrife cunoscute sub titlul Cuvânt pentru lemnul crucii. Iată, în rezumat, o versiune care a circulat în spațiul românesc. „Când vru Solomon să facă casă lui Dumnezău Svântul Sion (87), slobozi Dumnezău lui Solomon un inel din ceri și cu dânsul sorociia dracii și toți asculta de dânsul.” „Și zidi [Solomon] besearecă lui Dumnezău”, dar numai până la acoperiș, căci pentru bolta templului nu reușea să găsească un „lemn [care] să acoapere
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
afion amestecat este bun de a se freca la partea cu durere”, „tiriac de Veneția” într-o „rățătă de balsăm”, „tiriac” într-o „rețită de elecsir”. Este vorba de un „elecsir” care „înmulțește viiața, face a fi foarte sânătos și slobod de tot fel de doftorie, întărește vârtute, deștiaptă sămțire, oprește suirea flegmei și tot fel de colică, potoale durerea dânților, curățe sângile, folosește la cei otrăviți și tot fel de lungoare, troahne, friguri și lepecioase boale” (37). Astfel de leacuri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
jumătate a secolului al XIX-lea, în unele locuri din Europa Centrală fumatul tutunului nu era permis. Pe la 1825, de pildă, la Viena, în Folx Garten (Volks-Garten), cum consemna boierul Dinicu Golescu, regula era : „bez [= fără] ciubucile, care nu sunt slobode” (192, p. 87). Aceeași situație era în Transilvania, parte atunci a Imperiului Habsburgic. În acei ani, și „pe străzile orașului [Brașov] fumatul era interzis - notează fanariotul Nicolae Suțu - și oricine se credea îndreptățit să smulgă pipa contrave- nienților”. Pe la 1821
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu 32. Trebuie să ne păzim chiar și de păcatele considerate de noi mici, acestea fiind foarte periculoase pentru că prin ele, diavolul ne conduce spre cele mari. Sfântul Ignatie Briancianinov
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu 32. Trebuie să ne păzim chiar și de păcatele considerate de noi mici, acestea fiind foarte periculoase pentru că prin ele, diavolul ne conduce spre cele mari. Sfântul Ignatie Briancianinov
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Și practici contabile specifice devenite confortabile Și intrate în starea de oboseală, dar Și aprofundări Și dezvoltări privind evaluarea în contabilitate. Prezenta lucrare se distinge ca o cercetare Științifică serioasă, elegantă Și de noblețe care obligă la gândire Și regândire, slobodă Și elegantă, teoretică Și pragmatică, pozitivă Și constructivistă în peisajul paradigmei contabilității ca teorie Și instrument de măsurare Și evaluare. Valorile-Știință care dezvăluie calitatea lucrării sunt: excursul prin literatura de specialitate pentru a provoca Științificul acumulat în domeniul evaluării contabile
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
N. Steinhardt - se „degradează În vorbă”, adică se preschimbă În Înțelesuri care perpetuează nimicuri, fleacuri, vorbe de clacă. Așadar, „Întâi capul să gândească, ș-apoi limba să vorbească”. Gura lumii numai pământul o astupă. Frunză verde lobodă, gura lumii e slobodă. (De aceea, alte proverbe ne Îndeamnă: „Fă bine și lasă lumea să vorbească”; „La calomnii se răspunde cel mai bine tăcând”; „Cine ascultă gura lumii Își lasă repede nevasta”; „Mai ușor e să oprești vântul, decât gura satului”; „Lasă lumea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Filip și Orest, 1847), dar și obscurii Olivo Bucchi (Francesca de la Rimini, 1846), și G. Compagnoni. Cărțile sunt însoțite de precuvântări ample, în care se simte darul oratoric al lui M. După cum o și mărturisește aproape de fiecare dată, el traduce „slobod”, mergând până la omiterea unor pasaje, intercalarea altora sau accentuarea „moralei” operei transpuse. Cu toate libertățile ce și le-a îngăduit față de original, are meritul de a fi fost unul dintre primii noștri tălmăcitori care au avut în vedere transpunerea unei
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]