788 matches
-
a Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, care vor asimila populația autohtonă (iliri, celți, traci, coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică a lumii
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică a lumii slave meridionale, ducându-și existența într-un spațiu cultural-politic german. Comitatele și ducatele se constituie din secolul X, dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat de casa de Habsburg: Steiermark (Štajertska - 1280), Karinthia (Koroška
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
Slovenia reintră sub stăpânirea Austriei, statut menținut și după instituirea dualismului austro-ungar din 1867. Mișcarea de emancipare natională, dezvoltată în secolul XIX, impune, dupa prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război Mondial, aderarea la 1.12.1918, la Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (din 1929 Regatul Iugoslavia). Etnici sloveni trăiesc după 1918 și în Italia (Triest) și Austria (Steiermark și Kärnten). Potrivit Constituției Republicii Populare Federative Iugoslavia din 31.1.1946, Slovenia devine una dintre cele 6 republici care alcătuiesc statul federal postbelic
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
menținut și după instituirea dualismului austro-ungar din 1867. Mișcarea de emancipare natională, dezvoltată în secolul XIX, impune, dupa prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război Mondial, aderarea la 1.12.1918, la Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (din 1929 Regatul Iugoslavia). Etnici sloveni trăiesc după 1918 și în Italia (Triest) și Austria (Steiermark și Kärnten). Potrivit Constituției Republicii Populare Federative Iugoslavia din 31.1.1946, Slovenia devine una dintre cele 6 republici care alcătuiesc statul federal postbelic (sin 1963, RSFI). În urma unui arbitraj
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
1990/92 este reales, în 1997 pentru un nou mandat de 5 ani ca șef al statului. Alegerile parlamentare din 10.11.1996 situează în frunte Partidul Liberal Democrat (25 din cele 88 demandate ale parlamentului), urmat de Partidul Popular Sloven (19 mandate), Partidul Social Democrat (16 mandate), Partidul Creștin Democrat (10 mandate). Janez Drnovšek, liderul Partidului Liberal Democrat, prim-ministru din 1992, formează un nou guvern de coaliție. După retragerea premierului Janez Drnovšek, în urma unui vot de neîncredere, Parlamentul îl
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
în special de polii. Cea mai mare parte a acestui podiș este situată în Slovenia, ocupând aici o suprafață de 429 km², cu o populație de aproximativ 19.000 locuitori, distribuiți în 100 de așezări. Orașul Sežana este centrul Karstului sloven. Pe lângă obiectivele carstice, regiunea conține și o serie de obiective turistice culturale: satul Štanjel, o așezare pitorească fortificată situată pe o înălțime din partea de nord a podișului, precum și Lipica, cu vestita herghelie, locul de naștere a rasei de cai Lipizzan
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
a pierdut din păcate în Georgia cu 3-0. Dobrovolski a fost înlocuit cu Igor Negrescu în acel sezon, în care echipa a terminat pe locul 2, din nou în spatele Sheriff Tiraspol. În sezonul 2012-2013 al Europa League, Dacia a învins slovenii de la Celje cu 2-0 la general. În turul 2, echipa a câștigat primul meci cu 1-0 în fața IF Elfsborg, dar a pierdut cu 2-0 al doilea meci și a fost eliminată. În sezonul 2012-2013, echipa a pierdut din nou campionatul
FC Dacia Chișinău () [Corola-website/Science/308927_a_310256]
-
Isaia Ascoli, care compară pe larg istroromâna cu dacoromâna și aromâna, combatând ideea că istroromânii ar fi urmașii romanilor colonizați în Istria. Și cercetători de limbă germană abordează subiectul istroromânilor. Astfel, tot în 1861 apare și prima lucrare a slavistului sloven Franc Miklošič pe tema istroromânilor, apoi altele în 1880 și 1882, în care autorul afirmă originea sud-dunăreană a acestora. Textele istroromâne folosite de Miklošič în a treia sa lucrare îi sunt furnizate de către romaniștii Antonio Ive și Theodor Gartner. După
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
a reușit să își consolideze micul stat național în formare împotriva puternicelor influențe străine, în special cele din Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Nikola P. Pašić (Никола П. Пашић) s-a născut în Zaječar, în Principatul Șerbiei. Potrivit etnologului sloven Niko Zupančič, strămoșii lui Pašić au migrat din regiunea Tetovo în secolul al XVI-lea și a fondat satul Zvezdan, lângă Zaječar. Pašić însuși a spus că strămoșii lui s-au stabilit din zona mănăstirii Lešok în Tetovo. Jovan Dučić
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
din Vardarul Macedonean în favoarea Bulgariei, astfel încât aceasta din urmă să intre în război de partea Antantei. Pašić și regentul Alexandru au fost amândoi împotriva acestui tratat, deoarece au considerat că ar fi o trădare a sacrificiilor făcute de croați, de sloveni și de sârbi în Războaiele Balcanice, iar negocierile pentru un viitor stat al slavilor sudici începuseră deja. Cu toate acestea, Pašić și regele Petru nu au susținut prea mult ideea iugoslavă spre deosebire de regent care a cerut crearea unui stat cât
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
dar au fost atacate de bulgari și au trebuit să treacă prin Albania către insula grecească Corfu, unde s-a semnat în 1917 Declarația de la Corfu ce a pregătit terenul viitorul stat al slavilor sudici Iugoslavia. Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (SHS) a fost proclamat oficial pe 1 decembrie 1918 și, fiind prim-ministru al Șerbiei la acel moment, Pašić a fost în general considerat "de facto" prim-ministru al noului stat al slavilor sudici. Acordul politic a fost că Pašić
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
devenit un stat independent) și cea mai mare parte a teritoriului Carintiei (care a rămas parte a Austriei). În momentul când Benito Mussolini a fost dispus să modifice Tratatul de la Rapallo din 1920, care separă un sfert din teritoriul etnic sloven de restul de trei sferturi al teritoriului slovenilor care făcea parte din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu scopul de a anexă statul independent Fiume la Italia, încercările lui Pašić de a corecta frontierele de la Postojna și Idrija au fost
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
parte a teritoriului Carintiei (care a rămas parte a Austriei). În momentul când Benito Mussolini a fost dispus să modifice Tratatul de la Rapallo din 1920, care separă un sfert din teritoriul etnic sloven de restul de trei sferturi al teritoriului slovenilor care făcea parte din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu scopul de a anexă statul independent Fiume la Italia, încercările lui Pašić de a corecta frontierele de la Postojna și Idrija au fost subminate tot de regentul Alexandru care a preferat
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Austriei). În momentul când Benito Mussolini a fost dispus să modifice Tratatul de la Rapallo din 1920, care separă un sfert din teritoriul etnic sloven de restul de trei sferturi al teritoriului slovenilor care făcea parte din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu scopul de a anexă statul independent Fiume la Italia, încercările lui Pašić de a corecta frontierele de la Postojna și Idrija au fost subminate tot de regentul Alexandru care a preferat să aibă „relații bune” cu Italia. Partidul Radical s-
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
a Croației, a cerut să fie formată o republică federală. Cum Pašić deținea majoritatea în Adunarea Națională, o nouă constituție a fost adoptată de Vidovdan (ziua Sf. Vitus), 28 iunie 1921, prin care s-a organizat Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor că o monarhie parlamentară (deși foarte unitară) și s-au desființat guvernele provinciale, adică resturile firave de autonomie pe care le mai aveau Slovenia, Croația, Dalmatia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Voivodina. La începutul anilor 1920, guvernul iugoslav al primului
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
ignorate. Aceeași retorica este încă folosită de criticii croați. Pašić este atacat puternic din cauza rolului său în formarea Regatului Iugoslaviei și a opiniei sale că sârbii, în calitate de etnici majoritari ai statului, ar trebui să aibă întotdeauna funcții de conducere (cu exceptia slovenului Anton Korošec în anii 1928-1929, toți prim-miniștrii din perioada 1918-1941 au fost sârbi). Fiind împotriva statului federal al slavilor sudici încă de la început, el a fost acuzat că a sustinut formarea Șerbiei Mari în care puterea să fie concentrată
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
consolidat independența față de otomani. Imediat după obținerea independenței, sârbii au început să caută să extindă controlul tânărului lor stat asupra slavilor balcanici, care nu se aflau încă sub conducerea acestuia. În Austro-Ungaria, slavii sudici erau împărțiți în mai multe entități: slovenii (Steiermark/Štajerska, Kärnten/Koroška, Görz/Goricija, Krain/Krajn ) și sârbii (în Bosnia și Herțegovina) în zona austriacă, croații și sârbii în zona maghiară (în Regatul autonom Croația-Slavonia). Datorită pozițiilor diferite în cadrul imperiului, scopurile slavilor sudici nu erau aceleași în rândurile
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
zona austriacă, croații și sârbii în zona maghiară (în Regatul autonom Croația-Slavonia). Datorită pozițiilor diferite în cadrul imperiului, scopurile slavilor sudici nu erau aceleași în rândurile diferitelor grupuri etnice. O alternativă puternică la panslavism era austroslavismul, activ în special în rândul slovenilor. Datorită faptului că sârbii erau distribuiți în mai multe provincii, cât și datorită legăturilor lor speciale cu statul independent Serbia, ei se numărau printre cei mai puternici susținători ai independenței slavilor de sud față de Austria. După încheierea primului război mondial
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
este o comună în cantonul Istria, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, comuna Oprtalj avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de afiliați religios (%), italieni (%) și sloveni (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, cu o minoritate de persoane fără religie și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Oprtalj, Istria () [Corola-website/Science/330509_a_331838]
-
provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice. Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei. În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit ulterior Regatul Iugoslaviei). În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina este obiect al conflictului dintre sârbi și croați, fiind divizată în anul 1929 între banovina Croației și restul regatului. În anul 1941 teritoriul Bosniei-Herțegovina este inclus în Statul Independent Croat, creat cu
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
fost reînființat Comitatul Torontal, iar teritoriul său a intrat din nou sub stăpânirea Regatului Ungariei. În 1918, Comitatul Torontal a fost mai întâi încorporat în autoproclamata Republică bănățeana, după care a fost încorporat în nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Prin Tratatul de la Trianon din 1920, teritoriul comitatului a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Regatul României și Ungaria. Marea majoritate a teritoriului a fost atribuită Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (care a fost redenumit Regatul Iugoslaviei în
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
Comitatul Torontal a fost mai întâi încorporat în autoproclamata Republică bănățeana, după care a fost încorporat în nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Prin Tratatul de la Trianon din 1920, teritoriul comitatului a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Regatul României și Ungaria. Marea majoritate a teritoriului a fost atribuită Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (care a fost redenumit Regatul Iugoslaviei în 1929), în timp ce partea de nord-est a comitatului a revenit Regatului României, iar extremitatea nordică (o mică arie
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
în nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Prin Tratatul de la Trianon din 1920, teritoriul comitatului a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Regatul României și Ungaria. Marea majoritate a teritoriului a fost atribuită Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (care a fost redenumit Regatul Iugoslaviei în 1929), în timp ce partea de nord-est a comitatului a revenit Regatului României, iar extremitatea nordică (o mică arie la sud de Szeged) a revenit Ungariei și a devenit parte a noului comitat Cenad-Arad-Torontal. Partea
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). Deoarece cea mai apropiată
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]