1,056 matches
-
care să nu fi scris fabule". Printre colaboratorii cei mai stăruitori ai "Albinei" menționăm: fabulistul Alecu Donici, traducătorul și poetul Costache Stamati, filologul Gh. Săulescu, Dimitrie Ralet, profesorul D. Gusti, Gh. Sion, ș.a. Intre acești scriitori minori, cei mai mulți profesori și slujbași ai statului, animați de bune intenții, dar de puțin talent, doar Costache Stamati și Alecu Donici s¬au bucurat de oarecare faimă literară. Alții au reușit să se facă cunoscuți prin activități străine de poezie, ca Gh. Săulescu, de pildă
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
comod în comparație cu murdăria sordidă de la Capul Shruff, pe care nu mai aveam nici un chef s\-l înfrumusețez. Fotolii confortabile, îmbrăcate în brocarturi luminoase, un vas uriaș plin de orhidee sălbatice, fuxii, răscoage și nalbe violete care creștea printre stânci! Un slujbaș nu foarte disprețuitor s-a apropiat să mă întrebe ce doresc. Eram îmbrăcat în pantaloni de pânză murdari și ușor suflecați, și o cămașă albastră, cam volantă, dar asemenea costum putea fi tolerat dimineața, chiar în prezența fotoliilor îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce ai să te Întâlnești. Și așa, textul monologului programat a devenit un dialog, care a redundat câteva aspecte, dar a stârnit altele noi. Poate că un astfel de dialog nu e Întâmplător: ambii interlocutori sunt și iubitori, dar și slujbași ai unor pisici: Gabriela a unei birmaneze, eu al unui european, „de streașină“, cum spune franțuzul, unul care depășește bine pragul de 1%... Poate ne Încuscrim... iar răspunsul, peste microfonul dintre noi, al blondei Gabriela, e un miau... Cu siguranță
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
inaccesibil glucoza, prima formă de energie chimică devenind celuloză; și, dacă el nu posedă celulază, „cheia“ comorii adică, crede că așa e peste tot. Numai că Natura trebuie să aibă grijă și de alții, căci Îi trebuie cât mai mulți „slujbași“, specii adică, Între ei chiar cei doi „Înrăiți“. Punând la corvoadă arborele, peste beneficiul lui imediat, limitat desigur În timp căci Naturii nu-i plac Matusalemii, acela de rezistență mecanică, destinează celuloza de fapt restului biocenozei. La urma-urmei, cu ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
energetic al toamnei nu folosește vieții ce se dezvăluie ochilor noștri, ci alteia, aflată În slujba morții, vegetale cel puțin, dând apă la moară descompunătorilor din sol. Dar tot așa de drept e că „oboseala“ solstițiului de iarnă devine un slujbaș al vieții, tot a aceleia vegetale, chiar dacă indirect, prin pregătirea unui sol după dorința ei. Așa că, mă gândesc dacă nu cumva anul nostru calendaristic n’ar trebui să fie doi, unul de vară și altul de iarnă, fiecare Începând cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bănuitoare, de colonei de Securitate la pensie ori încă activi. Asta însă doar până pe la unsprezece noaptea, când gașca s-a spart și s-au îndreptat spre apartamentele lor, cu mersul acela vinovat, dar nu de turnători demascați, ci de slujbași cu lefuri de mizerie. Prea târziu La optzeci de ani, un fizician a fost, în sfârșit, recunoscut de toată lumea științifică drept adevăratul autor al unei teorii care dăduse cândva o nouă direcție în știință. Numai că onorurile și un premiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ai mai calmat.“ Deși nu modificasem un cuvânt, l-am aprobat ipocrit: „La rece, toate se judecă altfel“. Mai târziu, mi-am dat seama că toată povestea avea o rațiune paralelă, pe care nici eu pe vremea aceea, nici bietul slujbaș cu ifose de stăpân și minte puțină al editurii nu o realizam. Copiat, cum s-ar spune, „pe curat“, romanul avea o cu totul altă prestație emoțională decât în condiția dintâi de manuscris cu sute de intervenții de toate naturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
, Alexandru (1822 - 27.VII.1881, Novaci, j. Gorj), poet, prozator, dramaturg și traducător. Fiu al lui Antoniu Pandele, slujbaș, apoi comerciant în București, P. nu avea prea multă învățătură și a ocupat funcții modeste la Comisia Documentelor Mănăstirești, la Consistoriul Eparhiei Buzău (1864) ori la Arhivele Statului din București. Cu o carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
conducerii Komsomolului. cu alte cuvinte, Ion Iliescu a fost - în timpul studiilor sale în U.R.S.S. - secretarul unei organizații sovietice a studenților și aspiranților Români. Altfel spus, Ion al nostru nu era la Moscova doar un biet student român, ci un slujbaș sovietic, subordonat ierarhiilor sovietice. Iin ultimă instanță, Ion Iliescu, pe timpul studiilor sale în U.R.S.S., a fost de fapt un cetățean român în slujba statului sovietic. Exact ca și tatăl, Alexandru Iliescu, cel care în calitate de conducător Kominternist al Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fost de fapt un cetățean român în slujba statului sovietic. Exact ca și tatăl, Alexandru Iliescu, cel care în calitate de conducător Kominternist al Partidului Comunist din România (P.C.d.R.), aflat în U.R.S.S. la începutul anilor '30, nu era altceva decât un slujbaș al guvernului sovietic. Mai exact, al unui departament din Ministerul de Exteme sovietic: cel care conducea și remunera activitatea Komintern-ului, a angajaților săi. Dacă Alexandru Iliescu se subordonase în anii 30, în U.R.S.S., instituției sovietice numită Komintern, Ion Iliescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
citadină precare, În plus cu sacrificarea agriculturii), dar a urbanizat-o totuși; procesul a rămas Însă neîncheiat, fiindcă ponderea populației rurale rămâne În România mult mai mare decât În societățile occidentale. S-a petrecut și un proces de uniformizare socială. Slujbași la stat, educați Într-o manieră uniformă, cu salarii nu prea diferențiate, adunați În cartiere de blocuri aproape identice și dispunând laolaltă de aceeași gamă redusă de produse și servicii, oamenii au ajuns să trăiască aproximativ la fel. Și regiunile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-au scurs deceniile: țâncul cu fundulețul gol de pe copertă (Bogdan Nițescu) este, acum, doctor în geofizică la Universitatea Toronto, iar Dorel Schor, de un sfert de secol, doctor în orașul israelian Natanyah. Acolo, departe, el se consideră în continuare slujbaș al literelor române; n-a uitat Iașul și-mi trimite, în manuscris, o carte-sinteză ce adună, în comprimate atent cântărite, întreaga-i experiență de viață. A apărut tot la "Junimea", în 2007. Nu se încadrează foarte exact nici în categoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și finețuri de nebănuită acuitate. Ar fi, după socoteala noastră, a opta sau a noua carte ce i-o dedică lui Eminescu (chiar dacă sumarul mai indică și preocupări colaterale, în care opera poetului furnizează doar textele necesare exemplificărilor diverse). Fost slujbaș la Biblioteca Academiei, profesorul Georgescu a avut răbdarea unor nesfârșite lecturi paralele, așezând manuscrisele eminesciene într-un vizavi adeseori incomod cu principalele ediții, de la Maiorescu încoace. După ce notează că "aceste observații ale noastre, privind virgulele și apostrofurile eminesciene, sunt rodul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
probabil, în timpul detenției din pușcăria Lemberg). Un "cultural al epocii", s-ar putea spune luând în considerare cele de mai sus și tot ar fi de-ajuns pentru a motiva și susține atenția acordată, la 141 de ani de la naștere, slujbașului uitat de la Administrația Financiară suceveană. Incursiunile în domeniul literaturii vor adăuga, însă, tușa definitorie. A scris, mai întâi de toate, o piesă de teatru a cărei acțiune se desfășura chiar la Suceava, în jurul anului 1400. Dramaturgie pe teme istorice, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
era galbenă ca lămâia” <endnote id="(791, p. 73)"/>. Iată o scurtă mărturie din care rezultă importanța excepțională a practicării băii rituale Într-un stetl din estul Europei : „[Vineri, Înainte de sabat,] șomăs-ul strigă pe străzile stetl-ului : «Evreii la baie [= mikva] !». Slujbaș la sinagogă, acest șomăs este o combinație Între paraclisier și dascăl. El vorbește cu o autoritate sporită, căci atunci când strigă «Evreii la baie !» de fapt Îi cheamă la Îndeplinirea unei porunci divine” <endnote id=" (474)"/>. La rândul lui, Ion Călugăru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de minute în care nu se putuse întîmpla nimic rău, nimic urît, pe pămîntul acesta, populat de tineri cu copii în brațe, de bătrîni cu părul ca beteala, de adolescenți îndrăgostiți, de hippies dezorientați, de oameni cu grele răspunderi, de slujbași mărunți... A fost atîta pace, în mijlocul sunetelor tunătoare ale orgii! Și cînd totul a luat sfîrșit, lumea s-a scurs în aceleași valuri pestrițe, umăr lîngă umăr, spre malurile tăcute ale Senei, în înserarea de toamnă, în timp ce, lîngă mine, pruncul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aceea despre mine la Ministerul Cultelor că nu rezolvam nicio hârtie [205] decât „cu legea pe masă” - ceea ce corespunde realității, căci numai în acest fel poți scăpa de inevitabilele intervenții, stăruințe și alte multe neplăceri. Până și ușierul meu, vechi slujbaș al Ministerului, care cunoscuse câteva zeci - dacă nu chiar câteva sute - de „excelențe”, m-a întrebat într-o zi: „Cum faceți, Domnule Secretar general, de nu aveți niciodată biroul plin cu dosare? Toți ceilalți aveau maldăre de lucrări nerezolvate. Lucrați
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
neputință să împingi spiritul de cupiditate mai departe decât îl împinge A. S.; nu se oprește în fața nici unei considerații, a nici unei primejdii. Toate slujbele sunt puse la mezat; hotărârile lui și acelea ale tribunalelor se vând; împarte cu cei de pe urmă slujbași. Nu există boier căruia să nu-i fi smuls sume însemnate, sate și moșii întregi, fie făgăduind că-i va face să câștige procesele lor, fie suscitându-le judecăți nedrepte, care se hotărăsc după placul lui, fie prin speranța oareșicăror
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
interesa și se liniștise, misiunea lui Cosmescu fusese desigur dusă la bun sfârșit. Își cam isprăvise de altfel treburile pe aici. Luase o mică gustare și făcuse un mic popas În care-și luase dreptul echivalând cu salariul lui de slujbaș al statului pe o lună și ceva, așa că o s-o cam ia din loc. — Mă duc la triaj la Cățelu, spuse ridicându-se de pe trepte. Au Început să descarce cartofi din vagoane. Cartofi din Polonia. Te interesează, moș Victore? Moșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Kerci și mai tarziu chiar pe cestele înghețate ale Tatrei. Această eră jalea din casele părinților, bunicilor și cunoscuților noștri, când noi am inceput buchiile școlii și câțiva ani mai tarziu fie că ei erau gospodari din satele Bucovinei sau slujbași care ramaneu fără salarii din orașele ei. Am tremurat din nou, împreună cu cei mari, după trei ani, cănd știam a scrie și ceti am auzit pe cei mari spunad cu spaimă “vin rușii!” A venit și cumplită veste prin februarie-martie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
trăia în special prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca și la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști provenea din familii de condiții materiale modeste, mici slujbași, modești intelectuali, meseriași cu puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia medic avea să apară mult mai târziu, fiindcă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu o creangă înflorită l-am surprins în flagrant. Cum să nu fi reușit, să nu fi avut o carieră prodigioasă, într-un fel o aventură fermecătoare, având acest dar sufletesc? S-a născut în 1912 ca fiu de modest slujbaș comunal, la Bistricioara, Neamț, dar copilăria mai mare și-a petrecut-o la țară, în județul Dorohoi. Pentru un om oarecare nu ar fi importantă această circumstanță; dar pentru Ungureanu aceasta înseamnă că a păstrat în suflet și muntele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
controla averea tuturor înalților dregători, a oamenilor politici care au ocupat sau vor ocupa posturi înalte în cadrul conducerii statului. Pe lângă că este chemată să scoată din viața politică pe cei necinstiți, legea are și menirea să întărească încrederea cetățenilor în slujbașii statului, în conducătorii lor politici și administrativi... „Pilde din alte țări” este un alt demers care vizează evitarea păgubirii țăranilor de „roadele muncii lor din cauza intermediarilor, adică a negustorilor care le cumpără produsele pe un preț de nimic ca să le
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
consilier în Societatea Centrală a funcționarilor publici Cernăuți afirmă că „apariția ziarului Renașterea este salutată de publicul funcționăresc. El umple un gol pe cât de mare, pe atât de simțit în rândul salariaților publici. El va fi organul de comunicare între slujbașii diferitelor autorități, glasul public al celor obijduiți, săraci și nevoiași, va fi strigătul de alarmă a soartei lor, mijlocul de a face să răsune la urechile celor surzi disperarea lor.” Ziarul era socotit organul salariaților și pensionarilor publici din Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
profesează scurt timp ca suplinitor. Înrolat la cavalerie, cu toate că nu se împacă defel cu disciplina militară - recalcitrant, bățos, el este ba încarcerat, ba mutat disciplinar -, se reangajează la sfârșitul stagiului ca sergent-instructor. Dar își leapădă curând și straiele ostășești, intrând slujbaș la Oficiul de poduri și șosele din Bistrița sau ca „impiegat” la un tribunal. Cum provincia i se pare prea constrângătoare pentru aspirațiile pe care le nutrește, se decide să descindă în București. Prozele lui trezesc imediat interesul - în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]