563 matches
-
teorie fizică nu poate atinge începuturile lumii, prin urmare Dumnezeu nu e nici cuantic, nici gravitațional, nici inflaționist și în nici un alt fel de interpretare pe care știința viitorului o va scoate pe piața ideilor. Nesteruk e un ortodox cu smalț occidental care vrea să le vorbească apusenilor într-un tipar de emoție pe care aceștia nu-l mai pot pricepe. Cui i s-a amputat nervul religios (iar savanții occidentali sunt sterilizați în privința umorii mistice), apelurile la pocăință și comuniune
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
informației în univers etc. Restul capitolelor sugerează o încîlceală de liane în care cititorul, terorizat de perspectiva sufocării, dă repede pagina în speranța că în scurt timp va ieși la aer. Speranța îi va fi din păcate înșelată, cartea nedezmințindu-și smalțul friabil: un delir lexical cu ifose docte, în care poți intra de oriunde, că de ieșit vei ieși cu amărăciunea celui căruia i s-a jucat o farsă. Sînt trei semne după care poți depista o inteligență nelivrescă, adică monitoricească
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
Asociația Medicilor Stomatologi din județul Timiș, organizează, în data de 27 noiembrie a.c., de la ora 19, în amfiteatrul „D. Nedelcu“ al Facultății de Medicină Dentară (Bd. Revoluției nr. 9), o ședință de comunicări științifice cu temele „Hipoplaziile și hipomineralizările de smalț“ și „Rolul ortodonției interceptive în tratamentul anomaliilor dento-maxilare“. ( L. R.) Calitate În ziua de 26 noiembrie, de la ora 12, la sediul firmei timișorene „Banatim“ S.A. se va derula un eveniment important, și anume: înmânarea Certificatului de conformitate a Sistemului de
Agenda2003-47-03-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281752_a_283081]
-
Și ca orice estet care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își găsește refugiul în ea. Singurele desfătări îi sînt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
de dinainte de mormânt sau chiar mormântul însuși/ aleea numărul cinci într-o margine invizibilă” (p. 52). Nu vreau să spun că recurența aceasta n-ar fi semnificativă. Dar cred că la un poet dotat cu luciditatea lui Nicolae Prelipceanu, sub smalțul decepției se ascund lucruri mai importante decât facilul lamento emoțional (oricât de demn înregistrat). Voi fi scurt în demonstrație. În La pierderea speranței, presentimentul morții nu se referă niciodată la moartea cu majusculă, ultimă și definitivă. E mai degrabă o
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
un cerebral, că și el e un abstract ". Cu o semnificativă aderență apare abordat și un alt poet din șirul celor "profund instruiți și cugetători", Mihai Ursachi, la care "se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvînt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: Ťflanela pe care am adus-o/ fluturînd ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu-mi
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
și în creatură? (Să spun). Dragostea și mila pentru toate cele ce sînt parafează o sensibilitate a cărei limită e metaverbală: "Mi-aș vrea o lume/ ca într-un tablou cu/ Sfîntul Francisc de Asissi/ culorile să aibă strălucire// de smalț sub cerul azuriu/ plante și animale/ prietenoase/ să mă ocrotească// eu să le ocrotesc/ mi-aș vrea o lume a bunătății/ a frumuseții lipsite de cuvinte" (Mi-aș vrea o lume). Contopirea dorită acum nu e cu materialitatea, ci, prin
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
a trăscău, o întrebase: - Pardon și schiuz my, doamnă, dumeatale chiar vrei să cumperi vreun tablou, ori numa' vrei să-l șterpelești pe gratis? Hi-hi-hi!... Nu bănuiala insului o enervase, ci râsul acestuia sunând precum scrijelitul pe-o oală cu smalțul sărit în câteva locuri, așa că îi trăsese una cu poșeta în cap și ieșise din Galerie având sentimentul că doar demnitatea îi fusese cât de cât ciuntită. Dar trebuie să amintim, neapărat, de mândrie, pe care și-a simțit-o
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși cade pradă acestei ofensive a materiei ce se degradează pînă la hotarele halucinației. Călcîiul de bărbat seacă în bocanc, salcîmii se umplu de rîie, oglinzile în pereți se sufocă de tămîie, se desprinde smalțul de pe dinții fetelor, pălăriile pe capetele bătrînilor sînt de smoală, în gura femeilor cînd cască intră muște și fluturi de noapte, bobul de grîu se carbonizează-n pămînt. Nu e de așteptat nici o salvare, întrucît Dumnezeu e ostil vieții, manipulator
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
un nivel ridicat al acidității salivei. Pe lângă enzime, în gură există și o varietate de bacterii, principalii factori favorizanți ai cariilor. Bacteriile din gură se hrănesc în special cu dulciuri, iar atunci când le primesc, cresc mediul acid și, astfel, atacă smalțul dinților. De ce apare tartrul Teoretic, ar trebui să ne spălăm pe dinți la fiecare patru ore, deoarece la acest interval se reface placa bacteriană din gură. Cu cât amânăm mai mult momentul perierii dinților, cu atât aceasta se îngroașă mai
Pericol: Ce se întâmplă când te speli pe dinți imediat după masă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62736_a_64061]
-
gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma îi tot șoptea câte ceva. sylvia, sylvia, ea, nu râdea. deci, nu mai este acuma posibil să scoatem sus, la iveală, vreo imagine, s-o așezăm pe masă în fața noastră - șervețel, - să așezăm paharul peste ea, să rămână acolo
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
și împreună cu serafimii hălăduiesc prin toloacele veșnice. În poemul-capodoperă „Flanela”, un ins vorbăreț (INS vine de la latinul ens-entis, desemnând însuși Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește a fi cineva cu mult deasupra a ceea ce putea părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind - altfel, cu vorbe de-ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul sub stele al Ființei este vorba aici. La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: „flanela pe care apoi am adus-o/ fluturând ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
glasului tău de bucurie și că o să apară, de undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în tot împrejurul meu. Numai păreri, numai păreri de tine ajung până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul pâlniei albastre a cerului se sparge lângă urechea toartei, și luna, mare și roșie, ca un soare în amurg, alunecă-ncet spre tărâmurile de dincolo ale pământului. Pe șoseaua cenușie, inundată de strălucirile roșii, umbrite argintiu, ale dimineții, trece o
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
nu-i al meu? Mă uit în calendarul ferestrei și mi-e greu, Să văd un rând de zile scăzând aceleași clipe, Dar fără dimineața-mi cu rouă pe aripe. Condeiul, ca amnarul ce-mi sta în cingătoare, Zace pe smalțul mesei fără scăpărătoare. Fă-l, Doamne, să învie, ca Lazăr dintre morți, Să resădim trecutul știrbit în două cărți, Ce stau pereche-n crucea aducerii aminte. Le-am răstignit cândva, și nu mai știu, Părinte? Din ele, Doamne, -am vrut
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
nici nu gândești: "Igiena cavității bucale necesită, într-adevăr, multă atenție. Pe lângă resturile alimentare, pe dinți, odată cu saliva, se depun și alte resturi: idei și sentimente mai mult sau mai puțin digerate. Aceste resturi se depun, în straturi invizibile, pe smalț și chiar pe gingii. La un moment dat, cuvintele încep să pută. Chiar și cele frumos mirositoare. Dacă resturile alimentare pot fi îndepărtate prin periaj, celelalte resturi persistă un timp mai îndelungat. Dinții fosforescenți ar face vizibile astfel de gunoaie
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
arătat, trăgând două linii de sus în jos: — De aici... până aici... Multe, multe, multe țâțe. Când s-a repezit în mine, și-a clănțănit dinții într-ai mei atât de sonor, că pe ecranul minții am văzut așchii de smalț. M-a trântit și m-a încălecat. înfiptă, a dat capul pe spate și a început să urle la tavan, traheea ei o țeavă hăulindă. Când s-a terminat, am rămas pe spate, apoi m-am uitat un pic împrejur
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să stea în picioare Când e prea rău îl adormi cu zeamă de melci. Pentru tine lumea e o pecete pusă pe-o taină mai mare: de aceea mintea nu ți-o muncești cu nimic. În casă lângă blidarul cu smalțuri rare în fiecare zi păzești cu răbdare somnul marelui prunc. A mustrare clipind te superi doar când îngerii trântesc prea tare ușile venind sau ieșind. ÎNCHEIERE Frate, o boala învinsă ți se pare orice carte. Dar cel ce ți-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu dungi roșii, spiralate, la care, când le vedea învelite în staniol la țigănci, pe marginea drumului, bălea uitând mereu cât sunt de fapt de grețoase și cum se prind de măsele, de nu le mai scoate nici tata-mare de pe smalț, doar doar o uita că banii ajung cât să nu crăpi, că facultatea e pentru niște deștepți oarecare, că îl așteaptă o viață atât de imbecil de asemănătoare cu a lui ta-su și că nimic din ce a pus
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și în alte limbi: maghiară, bulgară și italiană. La origine, în germană, însemna „cornet“ și provenea din lat. cippum, cuvânt care s-a transmis și în română: cep. Germ. Glasur, care înseamnă „strat subțire de zahăr ars“, dar și „email, smalț“ a fost împrumutat în română, unde a devenit glazură, cu toate sensurile din limba de origine. Menționez, cu această ocazie, că și smalț vine tot din germană (Schmaltz), poate și din greacă. Candel „zahăr cristalizat“ provine din germ. Kandelzucker, format
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
transmis și în română: cep. Germ. Glasur, care înseamnă „strat subțire de zahăr ars“, dar și „email, smalț“ a fost împrumutat în română, unde a devenit glazură, cu toate sensurile din limba de origine. Menționez, cu această ocazie, că și smalț vine tot din germană (Schmaltz), poate și din greacă. Candel „zahăr cristalizat“ provine din germ. Kandelzucker, format din Kandel și Zucker, cuvânt compus care „copiază“ construcția italienească (zucchero) candi(to), unde candi este un cuvânt împrumutat din ar. qandi „zahăr
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
mă reprezintă pe mine. Putea fi la fel de bine vărul meu, Marian, băiatul lui tanti Sica. Imaginea, destul de mică, se degradase până la un sepia murdar, încă trei poze se mai amestecau, din vremuri imemoriale, printre acte, livrete militare și insigne cu smalțul sărit. Poza tipică de la cununia alor mei, atât de retușată că ar fi greu de spus cum arătau, de fapt, însurățeii: el cu părul negru ca o pată de tuș, lins pe spate, cu expresia îndîrjită de parcă ar fi fost
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în îmbrăcămintea ei neagră, purtând în mâini o mare carafă de sticlă, udă, plină de apă clătinătoare. Uda cu grijă mușcatele înșirate de-a lungul zidului casei, în ghivece sparte și-n lădițe de lemn putred și-n oale cu smalțul dus de mult, și, de fiecare dată când stropii gelatinoși atingeau pământul, inflorescențele de un roșu posomorit se-nsuflețeau și căpătau exact nuanța asfințitului de peste acoperiș, așa încît casa devenea un sloi uriaș, vinețiu, plutind în aer între două amurguri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum crezi? Apa fierbe, Într-adevăr apa fierbe, aburii inundă mica Încăpere, bucătăria improvizată În camera de trecere, În prima cameră, vietățile mișcându-și cleștii inofensivi sunt introduse În cratiță (cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă, pe podeaua murdară din lemn, Încercarea de a evada este o chestiune de instinct. Căci ce să caute el În oală? Bâjbâie de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sobei care mai păstrau căldura focului din seara trecută. I se părea că aveau o culoare minunată, verde închis în ape de nuanțe diferite, având un model geometric cu galben și albastru închis, aproape negru, dar galbenul se topea în smalțul verde transparent și lui Ștefan i se părea soba atât de frumoasă încât își lăsa degetele să alunece mereu pe relieful desenului. Fără să vrea, doamna prinse a-l urmări, minunându-se în sinea ei și dânsa de frumusețea cahlelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]