750 matches
-
a magnificenței toga/ și gîndul pur se stinge sub blestem./ Cinstirea-i împărțită grosolan, e pîngărita casta feciorie,/ perfectiunea-i frînta de urgie/ si-ngenuncheat, orice sublim elan./ A artei gură trîndavu-o astupa,/ nerodul, iscusintei-i poruncește/ și adevărul singur se smerește/ robit mișelului ce stă să-l rupă.” Să fie oare lumea descrisă în sonetul 66, cu adevarat, o lume pe dos? Nu cumva îți pare, mai curînd, iubite cetitor, o lume cunoscută? Lumea, pur și simplu, așa cum e? În aceste
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
acela, după cum paguba a fost în lucruri mai mari?”18. Mântuitorul ne cere să ne punem sufletul unul pentru altul, slujindu-ne ca și cum L-am sluji pe El Însuși (Efes. 6, 5-7). Întreaga activitate pământească a Mântuitorului, de la nașterea Sa smerită în staulul din Betleem și până la jertfa supremă de pe crucea Golgotei, poartă amprenta unei jertfelnice și smerite slujiri și constituie pentru noi o adevărată paradigmă în acest sens. Pentru slujirea semenilor și pentru mântuirea lor, Fiul lui Dumnezeu ia chip
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Chiar și în urma experienței unei colaborări in duo, la volumul Himera literaturii, dialog epistolar. Descoperim în micul volum de nici 200 de pagini, apărut la Editura Ideea Europeană, o artă poetică discretă, sau, în raport cu idealul, i-am putea spune chiar, „smerită”. În Scene din viața literară, retorica se „aplatizează”, căci autorul își găsește tonul, putem spune, înainte de a și-l inventa. Este, într-un fel, definiția, oricând particulară, și de ne-imitat, a capodoperei. Poate nici Ion Lazu nu și-a
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
cale de Izabela, soția sa, judecată în urma căreia Nabot, proprietarul viei, este condamnat la moarte pentru blasfemie; iar via pe care acesta nu voia s-o vândă pentru că era moștenire de familie revine împăratului). Astfel acuzat de Ilie, Ahab se smerește înaintea lui Dumnezeu: își rupe hainele, își pune un sac pe trup, în care doarme, postește, și în care merge încet în timpul zilei. Dumnezeu ține cont de smerirea lui Ahab și îi spune că nenorocirea va cădea peste regatul său
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
adunare a fost luat de superiorul Graziani din Romagna în mănăstirea Monte Paolo, lângă Bologna. Viața lui în acest schit, retras între munți, a fost rugăciunea, învățătura și munca în cele mai umile îndeletniciri. Însă este scris că cine se smerește va fi înălțat. Sosise în sfârșit și pentru Anton timpul măririi. Era în anul 1222. Se ținea sfințire de preoți la Florii și, nefiind cine să predice, Anton fiind de față, primi poruncă să se urce în amvon și să
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
fără permisiune și orice încălcare a acestei reguli îl face să piardă beneficiul retragerii sale, pe care trebuie să o ia de la capăt. “Disciplina ucenicilor lui Mawlana prevedea ca novicele să primească o muncă grea și respingătoare pentru a-l smeri și înmuia: să măture podelele, să curețe latrinele, să cârpească încălțările dervișilor.” Trebuia sa își împlinească sarcina cu supunere, credință și bună dispoziție. Cel ce se afla în retragere se putea odihni doar după rugăciunea de seară. Dormea într-o
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
Tancred de Taranto, mai tîrziu după plecarea lui Tancred, Tarsos s-a predat iarăși de această lui Balduin. Dupa primul succes în Cilicia, Balduin a plecat spre Eufrat, ""primind o invitație de la armeni, cucerește aici orașele Tel-Bașir și Ravendan și smerește toată țara"". Balduin s-a declarat senior peste Tarsos, lăsîndu-și acolo un paroh și a continuat drumul spre sud. Atunci când trupele lui Balduin au trecut pe lîngă cetatea Mamistra, care a fost ocupată anterior soldații lui Tancred, au fost atacate
Balduin I al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326778_a_328107]
-
cuprinde el însuși o serie de versete cu referire la știință și cunoaștere, subordonate Adevărului căutat, absolut: "Cei cărora le-a fost dăruită știința recunosc că acesta este Adevărul de la Domnul tău, ei cred în El și inimile lor se smeresc înaintea Lui. Domnul îi călăuzește pe cei care cred pe Calea cea Dreaptă." (22:54) "O, voi cei ce credeți, când vi se spune: „Faceți loc și altora la sfaturile voastre!” Atunci, faceți loc, căci și Dumnezeu vă va face
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
filozofic și teologic. În viziunea Sfântului Părinte, suferința nu este sădită ontologic în om, ci este un accident, o urmare a păcatului, o pedeapsă, dar nu una răzbunătoare, ci una pedagogică, menită să-l învețe necontenit pe om să se smerească și să-și cunoască firea. Orice om își pune problema suferințelor pe care le îndură și toți oamenii reacționează cu teamă în fața iminenței unor suferințe. Sfântul Ioan vorbește despre suferință ca despre un leac, ca despre un drum spre o
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
or.Tiraspol Junghină Petru Damian (1949-1999 din părinți buteșteni) - doctor în științe medicale, mun.Chișinău Olimid Virgil Feona (n.1939 din părinți buteșteni) - doctor în științe biologice,Craiova (România) Popa Gheorghe Dumitru (n.1952) - doctor în științe biologice, or.Bălți Smerea Mihail Vladimir ( n.1951) - doctor în științe teologice, mun.Chișinău În comună sunt două biserici: una în satul Camenca care a fost construită pe locul celei vechi de lemn în anul 1993 - preot Surucean Igor. A doua este în satul
Camenca, Glodeni () [Corola-website/Science/305650_a_306979]
-
spațiului, voi prezenta numai dialogurile și voi elimina descrierea partenerei, a ispitei cu care făptașul a săvârșit păcatul: La părintele Vintilă / Vine-Arvinte, cam sfios / Și se roagă-Fie-ți milă / De un suflet păcătos! / Chiar în Săptămâna Mare / Când tot omul e smerit / Și postește cu-ndurare / Uite, am păcătuit! / -Ai furat? întreabă popa ./ -Nu, prea sfinte! Fără vrere / M-am dat răului și, hopa, / În grădină c-o muiere!/ Vai de mine, vai de mine.../ Greu păcat ai săvârșit.../ Însă dacă-mi
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea se interferează cu literatura (Frunzele veștede, Gelozie). Un prinos de nemăsurată admirație, când smerit până la prosternare, când euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen Sylva (Regina noastră, 1914). Interes prezintă, ca aport documentar, amintirile din pribegie (Amintiri din Rusia, răsfirate în „Ararat”). Ele captează ceva din pulsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
pentru cămătarul cu care fusese silită să se mărite (eșuase în strădania ei încăpățînată de a-i dovedi fostului ofițer că refuzase să se bată în duel fiindcă era un laș și un ticălos; smerita, care de fapt nu era smerită deloc, se aruncase pe fereastră). Bineînțeles, nici eu nu eram acel cămătar! "E voie?!" îmi șopti ea dintr-o parte, cu aerul că eu ași putea să zic nu (și cu tandra ei ironie că asta n-o să se întîmple
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau părinții lor sau altcineva. Oameni șocați, traumatizați psihic. Fețele cetățenilor arătau fie disperare, fie resemnare. De pe chipul altora dispăruse expresia de mulțumire, relaxare și plenitudine. De ce oare e nevoie de războaie, inundații, furtuni, cutremure etc., pentru ca oamenii să se smerească, să devină mai umani și mai înțelepți? se întreba Noel în timp ce își căuta cunoscuții în acea seară. Trecuseră câteva săptămâni de la cutremur. Cutremur ce s-a dovedit a fi realmente un test de rezistență, nu doar al materialelor de construcții
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cale de a fi Român: prin botezul sîngelui. Se arată foarte pornit în contra celor care confundă creștinismul cu prostia. Viitorul convertit știe că Hristos nu ne-a cerut niciodată să fim proști, El ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică, ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare, dar nu mai puțin din rușine: După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gîndim la noi. Și să fim nepăsători la ale lumii. Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie. Și să nu uităm că prima datorie a creștinului este să știe a suferi. Să fim curajoși și îndrăzneți. Să fim blînzi și smeriți cu inima. Să nu scoatem sabia. Și totuși să fim ai Unuia care n-a venit să aducă pace pe pămînt ci sabie și foc; dihonie și despărțire între fiu și tată, între fiică și mamă, între noră și soacră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Căci numai credința ortodoxă nu e produsul unei patimi și nu exprimă un Dumnezeu pătimaș și dă putere pentru dobândirea nepătimirii. Căci ea e credința în Treimea ca structură supremă a iubirii în Fiul lui Dumnezeu care din iubire Se smerește, întrupându-Se și răstignindu-Se; e credința care are, de aceea, ca rod, sobornicitatea, străină atât de pasiunea individualistă, cât și de pasiunea dictatorială a unei singure persoane, ambele rodul mândriei. (n.s. 1009, p. 455) footnote>, și a dogmelor binecredincioase
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
patimi; dogmele o duc la cunoștința făpturilor; iar credința la contemplarea Sfintei Treimi”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a patra, cap. 47, în Filocalia..., vol. II, p. 112) „Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smerește; cel ce se smerește se îmblânzește, dobândind deprinderea de a-și liniști mișcările cele potrivnice firii, ale iuțimii și poftei; cel blând păzește poruncile; iar cel ce păzește poruncile se curățește; cel ce s-a curățit, se luminează; iar cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la cunoștința făpturilor; iar credința la contemplarea Sfintei Treimi”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a patra, cap. 47, în Filocalia..., vol. II, p. 112) „Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smerește; cel ce se smerește se îmblânzește, dobândind deprinderea de a-și liniști mișcările cele potrivnice firii, ale iuțimii și poftei; cel blând păzește poruncile; iar cel ce păzește poruncile se curățește; cel ce s-a curățit, se luminează; iar cel ce s-a luminat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pătimirea fiecăruia. ”3 Sensul vieții se descoperă prin dăruirea de sine Prezența tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci și smeriți, „în acești frați prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37‐40) se explică prin iubirea Sa milostivă și smerită pentru fiecare ființă umană. Taina omului‐frate ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm. În acest înțeles duhovnicesc
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
scop este de a promova formarea profesională și educația continuă. Sfântul Ierarh Nicolae l În 6 decembrie Oamenii au probleme, au necazuri, își ies din fire, sunt nervoși, sunt tracasați. Câtă nevoie este, în același timp, de oameni blânzi și smeriți cu inima! Sfântul Ierarh Nicolae nu numai că a fost chipul blândețelor, dar a fost îndreptător al credinței. Și din acest punct de vedere este actual. Pentru a ajunge liniștit cu sufletul, trebuie să-L urmezi pe Hristos, să fii
Agenda2005-49-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284468_a_285797]
-
căzuse frậnt, bolnav parcă incurabil și interiorul devenise înfiorător, iar bărbații plecaseră fiecare pe la casele lor.Odihnească-se în pace! Înainte de ivirea zorilor, drumurile erau bătătorite de oameni cu coase-n spinare, mergậnd către cậmp. Femeile vorbeau despre moarte, făcậndu-și smerit semnul crucii, iar țințirimul pustiu le îngrozea. - Dumnezeu să o ierte, spuse o bătrậnă sprijinită într-o sapă, ajungậnd în dreptul casei lui Yon. A iubit-o mult! La mormậntul ei și-a petrecut mult timp, povestindu-i poate cật i-
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
sos roșu-unsuros, care vin neîncetat din sală. Nu știu de ce, acum am tendința să văd totul printr-un ochean "teologic" creștin nu pot să scriu, nu sunt unul dintre cei care merită numele acesta. Când nu vrei tu să te smerești, vine Dumnezeu să te ajute sa faci aceasta." Rostită retoric, didactic chiar de către părintele I.S. de la Geneva, aceasta afirmație își păstrează întregul adevăr. Nu este oare exilul o smerenie absolută? Iar toate aceste experiențe de viață, pe care nu le-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se află, cu fruntea coborâtă către copilul mântuit, care fusese odată o primejdie mortală pentru omenire, acompaniind litania și panegiricul Bursucului, începe să recite: La ușa sfântului lăcaș, Stă Belphegor, Sephirahul Tentației, Prințul Iluziei, Înșelătorul! Ispitele-i de-i biruiești, Smerește-te. Amară e victoria, prietene Și are preț: Chiar viața ta! " ASMODEUS I Călcau din nou, împreună, abstrași, pe sub razele nude ale lămpilor halogene, pe drumul ce revenea sinuos, dinspre bisericuță, către stadion. Ridicâdu-și deodată ochii, Poetul și cu Fratele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te dezleg, domniță, pe vecie/ De tot ce mi-ai făgăduit tu mie,/ și te dezleg de orice jurământ/ Ce mi te leagă pe acest pământ./ Mă jur nicicând să nu te prigonesc/ Cu ce-ai jurat, și ție mă smeresc,/ Cea mai curată-n inimă soție/ Din câte știu că sunt și-au fost să fie!” 828 și pentru ca șirul generozității să fie complet, vrăjitorul nu mai pretinde nici el banii, ce i se cuveneau pentru magia înfăptuită, și prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]