483 matches
-
mută pe altă stea, a încrederii în forța care le aprinde torța mersului în labirint. Jilava 1956 Spre certitudini Perfide îndoieli, zadarnic, îmi ieșiți din părți în cale! Omul care este darnic dă mereu din ale sale cărți lipsite de sminteli. Dac-aduci din librării la trei zile trei volume, simți că ești și poți să fii cum ai fost cândva, copile, cu-a ta lume din povești, plină de euforii... O grădină cu alei de idei și de emoții... alte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului, atunci când femeia îi vorbi din nou, zâmbindu-i plăcut: - Te rog să iei loc. Pe mine mă cheamă Maria, iar singurătatea și sminteala de care ești pe deplin înconjurat te îndeamnă să-ți cauți uneori, cu orice preț, tovarăși de care să te apropii. Sper că nu te-am speriat și că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te cunosc de ajuns, tu ai suferit ca și mine, căci ești femeie în bărbat în femeie.) Constatând că Theo își spune "Thea" și discută cu femeia din sine, cel mai simplu e să zici că e vorba de o sminteală sau de o înclinație perversă, dar simt din tonul "declarației de dragoste" că un asemenea "diagnostic" ar fi și pripit și superficial. Pe copertă sunt desenate două mâini care cântă la un instrument nevăzut. Deasupra titlul: An die Liebe ― (Către
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scăpați de grija lupilor albi, porniseră după iepuri. Sau se iviseră - iar - vulpi. Donna Iulia a deslușit, parcă, un urlet, mai multe; alte împușcături le-au acoperit. Era vântul, vâjâia în acele pinilor. Tot vântul fusese, poate, și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în primăvară; oasele. Târgoveții au recunoscut sacul albastru, zdrențuit, și căciula; armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
smocuri, pe la urechi, albise. De acasă pleca doar rareori. Pentru de-ale gurii, trimitea câte un copil din vecini să-i cumpere pâine, măsline și pastramă. Și la trup se împuținase. De atâta sare - ziceau oamenii - se uscase. Și de sminteală! adăugau alții. Numai că, după cum s-a dovedit, Ceasornicarul nu-și trecuse vremea degeaba. Și ca să arate asta, a chemat zidari și i-a pus să clădească un turn în ogradă. Înalt de vrea cinci metri, gros cât l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe-un gheridon din colțul odăii și, chiar din dimineața următoare, începu sinistrul ritual pe care i-l inspirase fără-ndoială sminteala. Mi-e greu până și să pun pe hârtie cuvintele care descriu faptul de nedescris, dar am s-o fac totuși cât se poate de simplu: în fiecare seară, timp de patru luni de zile, Cristian Vasile a mâncat câte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nimic, nimeni, nici părinții mei, nici orașul ăsta scârbos, nici Republica Socialistă România, nici tovarășul Birică, nici tovarășul Nicolae Ceaușescu. Privirile i-au căzut pe o cămașă verde, Braiconf, adică făcută la Fabrica de Confecții din Brăila, altă cetate a smintelii universale, apoi pe o a doua, identică, până când și-a dat seama că rafturile de cămăși erau pline cu aceeași cămașă verde, Braiconf. — Iată ce Înseamnă să fii universal, și-a zis, iată, lucrurile din mintea omului se confirmă fără
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
obicei. Imitația în literatură mai are însă și neajunsul că trivializează pe cei imitați încît îi faca de nemaicitit”. De remarcat conflictul terminologic dintre categoria pozitivă și cea negativă a Decadenței: pentru tradiționaliști, cuvîntul „decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu și Dem. Theodorescu): „Interview cu statuia lui Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făcu un gest de deznădejde. Marie, care tocmai scotocea prin postul de poliție cu mîna vîrÎtă Într-o mănușă de latex, agită atunci un mănunchi de chei. - Uite-le! - Nu se poate una ca asta, e o nebunie, e curată sminteală, dacă cineva mi le-ar fi luat din buzunar aș fi simțit! N-am dormit aproape deloc, vă jur! Fersen, prost dispus, Îi ceru lui Morineau să n-o mai facă pe prostul. Tipul Începea să-l sîcÎie cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei era absolut de necrezut: cei doi oameni cădeau ca secerați, iar În clipa următoare sîngele Începea să izvorască din menhir, fără ca vreo intervenție exterioară să fie vizibilă. Era pur și simplu imposibil. - Chestia asta mă aduce la nebunie! La sminteală! Refuz să cred În fantome! - Imaginile sînt trucate, cu siguranță. Lucas Îi mulțumi Mariei din ochi, În timp ce scotea compact-discul pe care-l vîrÎ Într-un plic. „Destinația PS“, Îi ordonă el În interfon lui Annick. Veni lîngă Marie În fața paper-board-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe timpul nopții. Fu ispitit să repete experimentul, Însă ulciorul era gol. Nimănui nu părea să Îi pese de serviciul la Priorat, se gândi el iritat. Dar, În fond, era inutil. Era suficientă autoritatea lui Aristotel pentru a combate o asemenea sminteală, semn negreșit al decăderii științei. Secretarul era un om de vârstă mijlocie, chel cu desăvârșire. Apăru În ușă cu o carte sub braț. Paginile erau strânse Între două plăcuțe din lemn Împodobite cu icoane de sfinți. — Doreai să mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zâmbi vlăguit. — Ordinul Templului a săpat vreme Îndelungată printre ruinele citadelei Ierusalimului, sub vechiul Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu trecător pe chip. Un junghi din pricina rănii, sau durerea dezamăgirii. — Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șocasem mai Înainte când cumpărasem o fermă părăginită; Însă cei treizeci de acri ai ei de lăstăriș și pășune țepoasă erau o dovadă de sănătate mentală (cel puțin Îi arendasem și obținusem o sumă simbolică) față de această nouă revelație a smintelii. I se părea o nebunie să te apuci de o asemenea Junglă“ și nu m-a crezut când i-am spus că nu aveam de gând să mă Îngrijesc de ea În nici un fel, ci s-o las În bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
imperceptibile. Șeicul și-a făcu apariția un ceas mai târziu și abia atunci m-a chemat Mohamed ca să pregătesc niște sirop rece. Astaghfirullah era însoțit de Hamed, ale cărui legături cu stăpânul locului le cunoștea. Bătrânul dezrobitor prinsese drag de sminteala tatei și, dacă îl vedea des de un an de zile, era nu atât pentru a-i da sfaturi, cât mai degrabă pentru a se afla în preajma cutezanței, tinereții și turbulentelor sale iubiri. În ziua aceea totuși, vizita celui numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
exprima rezervele fără să dau impresia că mă tem de înfruntarea cu imperialii, dar îți vei da seama curând că nebunul ăsta de Giovanni nu e chiar lipsit de înțelepciune, iar înțeleptul ăla de Guicciardini e pe cale să făptuiască o sminteală și să-l facă și pe papă să făptuiască una la fel de mare. Socotind că vorbise mult prea serios, se puse pe istorisit, cu o sumedenie de anecdote, ultima sa vânătoare de mistreți. După care se întoarse brusc la aceeași chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul fratelui, Starețul? Pentru că știa că va urma pocăința și după ea iertarea, iar pe ceilalți i-a apărat de păcatul defăimării și al smintelii. Iată, așa crede și dumneata. Că tot ce ți se întâmplă are un scop știut de Dumnezeu. Primește-le pe toate și smerește-te căci, inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi. Dacă sufletul tău este sănătos și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copii să-și lase în urmă; la a șaselea și a șaptelea săptămână bun de vorbă și de sfat cu mult mai bun la a optulea; iar la a nouălea virtutea începe a slăbi, însă mintea întreagă și fără o sminteală. L-a zecelea săptămână cine-și are viața-n mână, sfârșitul să-și privească cum vine să-l cinstească. VRĂJMAȘI 167 Atunci poți zice, că nici un vrăjmaș nu mai ai, când nimic nu mai ai. 168 Pe vrăjmașii țării tale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te poate susține, singură zvârcolirea ta e reală, și spectaculoasa incapacitate de a nu-ți putea înțelege rostul pe lume. Așadar, ispășește-ți neputința fără demnitate, nu te trăda, nu uita ce-ți închipui că ești, nu te dezice de sminteala ta, nu muri mulțumit. Bate-te să arăți cât ești de neputincios și cât de etică este pentru tine această neputință lucidă, aspră. Așteaptă - vei aștepta până la înviere. Plânge-te până la scârbă de tine însuți, gândul genial pe care nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și, în consecință, el parcă îngheță locului, atunci când femeia îi vorbi din nou, zâmbindu-i plăcut: - Te rog să iei loc. Pe mine mă cheamă Maria, iar singurătatea și sminteala de care ești pe deplin înconjurat te îndeamnă să-ți cauți uneori, cu orice preț, tovarăși de care să te apropii. Sper că nu te-am speriat și că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să le ia ! Aprovizionarea, cozile, gătitul, ședințele cu părinții, medicul, toate rămân în grija ei. ...Aici, între slujbași, umanizată de micile necazuri și bucurii zilnice. Un fel de familie, totuși, până la urmă ! Ce s-ar fi făcut, altminteri ? Obișnuită cu sminteala fiecăruia : ascute penița de tuș, dă-mi și mie ziarul, ai grijă cum pliezi planșa, iar s-a înnoit Mina, Nalbandu se operează de varice, ăsta nou, blondul, și-a părăsit amantele, nu-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
germane în timp ce zbura într-o misiune ultrasecretă deasupra Berlinului. Vestea, transmisă la Winshaw Towers în primele ore ale dimineții, i-a luat mințile surorii lui mai mari, Tabitha, care nu și le-a mai recăpătat nici până-n ziua de azi. Sminteala ei a fost atât de violentă, încât s-a socotit că era cu neputință să ia parte măcar la slujba de pomenire oficiată în amintirea fratelui ei. O ciudată ironie face ca numita Tabitha Winshaw, astăzi în vârstă de optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pecetea mănăstirii Socola, că nu te cred. Nu m-ai prins visând la vinișorul călugărițelor, dragule. Pecetea avea următorul înscris: „Aceasta este pecetea sfintei mănăstiri Socola. Anul 7104 (1595) decembrie”. Asta-mi place la tine, vere. Nu mă dai de sminteală chiar și la întrebări mai delicate. Pentru un asemenea merit, am să-ți spun o... banalitate... Am spus noi destule banalități. Una în plus n-a fi mare lucru. S-o auzim! La 12 martie 1790, dăm nas în nas
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni și după aceea din nou la drum - a socotit moș Dumitru. Asta numai dacă nu vine vreo sminteală din partea vremii - s-a îndoit Ion Cotman. Măi oameni buni, bucurați-vă, așa cum mă bucur și eu, că mai putem sta la povești încă o seară la Crâșma din drum...Ce-i în mână nu-i minciună. Ce a fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
una din zilele/serile/nopțile cînd fac impresia că aș fi mai veselă decît sînt, mai exuberantă, mai dinamică. Spun cuvîntul și rîd. Monitorul îmi arată caninul imperfect, ieșit din șir "ca o amenințare". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! Da, căcatcăcatcăcat. O greșeală de tipar, nu din vina mea, a fost interpretată ca "gravă greșeală politică". Mi-a răsturnat destinul. Un jurist al Iașului, cu nume de universitate particulară, mi-a spus cînd l-am consultat: "Au considerat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]