603 matches
-
treaba asta, caut în jurul meu semne despre oameni. Exercițiul pare dificil la început. Mereu se vîră cîte o ispită care să mă ducă altundeva, departe de mine. Și totuși... Acasă și în mașină ascult numai Radio România Muzical. Nu din snobism, din necesitate. Acolo nu există vești catastrofice și discuții fără sens care doar să ocupe undele. Acolo există valoare. Și nimic altceva. Muzica nu cunoaște culorile momentului sau ale partidelor politice. Din păcate, cînd mă îndepărtez de București, postul se
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
bardul marchează respingerea orașului văzut ca o entitate de la bun început coruptă, falsă ( e o deosebire totuși între criza satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
să ia pe cont propriu și să continue meditația de un mare rafinament și sensibilitate a scriitorului argentinian se face de râs, debitând o serie de banalități despre Eros și Thanatos pe ritmuri de tango. Nu știu dacă veleitarismul și snobismul regizorului sârb sunt de dată recentă, însă ele ies la iveală în formulări care seamănă unor bătăi pe burtă la bodega din colț: "Într-o zi Garcia Marquez mi-a zis: Dacă nu era Castro, vorbeam cu toții engleza sau emigram
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
să fie ele însele. Romanul are un fundal social consistent: cei modești ca avere sunt portăreasa Renée și amica ei menajeră, Manuela Lopez, cei foarte înstăriți - toți locatarii imobilului. Privirea atentă a portăresei îi scrutează și le înregistrează stupiditatea ori snobismul, pretențiile de cultură înaltă și greșelile de limbă, moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme variate ale teatrului vieții, de la comedia de limbaj la tragedia comunicării. La rândul ei, Paloma fură cu coada ochiului detalii din viața colocatarilor, îmbogățind-o
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
matein s-a prelungit și întărit în anii comunismului, când, timp de 20 de ani, între 1945 și 1965, n-a putut apărea nici o ediție a Crailor... Către sfârșitul anilor 1960, cultul era înfloritor (cu mulți aderenți din motive de snobism estetist, adeseori ca reacție la cultura oficială politizată și inerent antiestetică a acelor vremuri), dar după 1989 pare a se fi diluat până acolo încât scriptura mateină s-a tipărit, în 1998, într-o colecție de buzunar, iar ceea ce fusese
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu înseamnă că opiniile eseistului n-au tranșanță, sub formularea care le acordă o față umorescă: „În ceea ce privește insuccesul unor condeie indigene (dar și, adesea, indigeste), cauza căruia ar fi snobismul, adică preferința îndeajuns de pronunțată a unor cititori autohtoni pentru literatura de «import», căreia, vai, nu i se poate face «concurență», se cade să spunem că ideea asta este veche, că epoca interbelică (și nu doar ea) a invocat-o
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
a teatrului românesc (sugestie de care autorul însuși nu e tocmai străin) aproape că se invalidează de la sine. Teatrul e o temă, nu o țintă sau o carne de tun. Provincia în care spectacolul mărunt al vieții e concurat de snobismul unor montări monumentale, în care destinele obscurilor actori se intersectează cum nu se poate mai trist cu acelea ale unor fotbaliști condamnați să joace la cluburi anonime e pur și simplu un alt spațiu decât acela detectabil pe hărți. Faptul
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
atunci ar trebui să fie sigur că nu va fi niciodată menajat. Am văzut oameni distinși, judecați fără indulgență, pe toată durata misiunii lor, doar pentru că făcuseră imprudența de a fi snobi. Nu sunt încă îndeajuns cunoscute efectele (negative) ale snobismului. În viața privată, acesta este doar un păcat venal; nu se întâmplă la fel și în viața publică, unde snobismul evidențiază un fel de "defect de judecată", capabil a determina acte de adevărată slăbiciune. Există mai multe feluri de a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
toată durata misiunii lor, doar pentru că făcuseră imprudența de a fi snobi. Nu sunt încă îndeajuns cunoscute efectele (negative) ale snobismului. În viața privată, acesta este doar un păcat venal; nu se întâmplă la fel și în viața publică, unde snobismul evidențiază un fel de "defect de judecată", capabil a determina acte de adevărată slăbiciune. Există mai multe feluri de a fi snob. De pildă, reprezentanți ai celei mai vechi aristocrații afișează uneori ceea ce ei cred a fi idei "avansate". Atitudinea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
rachetă și fileu, așa ceva se cheamă Tenis. Există zone întinse unde N.S. reușește să mă scoată de-a binelea din sărite. În urma unor lecturi prost asimilate din fizică, geometrie, teoria numerelor, omul regurgitează o versificație științificoidă pentru tâmpiții înfășurați în snobism. Aflându-mă în punctul numit Aleph/ M-am ridicat și am zis: / Numerele sunt nume punctelor/ Ele sunt numele celor mai mici existențe,/ Punctele.// De aceea/ Ele pot fi numele tuturor lucrurilor/ căci toate lucrurile sunt făcute din puncte.// Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
deficitul sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o lume a urâtului, sarcasmului și dizarmoniei... Sigur că am dat și de indiferență, snobism, aroganță, incultură, provocări („mie-mi place Hitler!“ mi-a declarat un tânăr acneic sibian, care nici măcar nu auzise de Mein Kampf !), însă covârșitoare au fost amalgamul de cumințenie, responsabilitate, determinare, convingerea că numai inteligența te salvează, setea de moralitate, profesionalism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Tatiana Slama-Cazacu ... Un orășel că atâtea altele, din regiunea dealurilor valahe, ăntesat, ăn ultimii trei-patru ani, datorită snobismului și unor interese obscure ale marilor ămbogătiti, fie cu "megaviloaie", fie cu adevărate castele de beton, pe ale căror fațade se lăfăie prostul gust: pușculițe pentru fondurile acumulate nu se știe (ba se știe!) cum, spălătoríi de bani murdări, posibile
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
ori o bizară nesăbuința neprevăzătoare a "ce va fi", la un popor ăntelept și totuși lesne manipulabil? Cine da un anunț că acesta, la două săptămâni după isteria eclipsei din august 1999 - ridicată la rang de fenomen permanent -, mizează pe snobismul credulității": "Dau an chirie casă Valea s...ț, cadru natural excelent, eclipsă s...ț"!). Popor inteligent, dar care cade pradă "hipnozei", orbirii, ăntunecării minții și, cert, dorinței de câștig - de orice natură - aparent facil. Când se căsăpea Bradul (iarăși, nu
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
Dună N. Steinhardt în evocări, ediție îngrijită de Florian Roatiș, Iași, Editura Polirom, 2012 Citind volumul de evocări dedicat lui Nicolae Steinhardt ai o senzație contrariantă: cum era, cine era de fapt Nicu Steinhardt? Evreul botezat din interes social, din snobism (Vera Călin) sau „din ură de sine evreiască” (Alexandru Sever), un simpatizant legionar sau chiar un „convertit” la legionarism (Norman Manea, Al. Sever), un caz de „fals” (A. Marino îi acordă Jurnalului fericirii chiar calificativele de „penibil” și „dezgustător”, dar
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
unui ochi obișnuit cu acele facile solfegii academice, a căror regulă e mereu aceeași: cu cît expresia e mai gongorică, cu atît lipsa sensului e mai crasă. Însă autoarea revine într-o matcă fluentă și scapă de limbajul insuportabil al snobismului academic, motiv pentru care volumul poate fi citit curgător, chiar dacă textul nu are virtuți estetice. Dimpotrivă, ochiul cade pe o culegere de conspecte reci, făcute cu migală, și legate prin simplă juxtapunere. Lipsește însă firul logic al unei ipoteze de
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
occidentală, autorul Poveștii vorbei, neîncrezător față de europenizare, se retrage în tradiții populare și în cultura de tip răsăritean. Poziția cu totul particulară a autorului în contextul pașoptist a creat după aceea, printre intelectualii români din generațiile următoare, un soi de snobism pro-Anton Pann identificabil pînă astăzi. Imediat ce idealurile pașoptiste au ieșit din uz, iar Junimea a început să critice cu duritate viziunea socială și culturală a primului nostru romantism, umilul și popularul scriitor, creatorul unei literaturi anti-pașoptiste, devine extrem de prețuit. A
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
popularul scriitor, creatorul unei literaturi anti-pașoptiste, devine extrem de prețuit. A fost de ajuns ca Eminescu să-l declare "isteț ca un proverb", iar Hasdeu să-l considere geniu, pentru ca elogierea fără rezerve a lui Anton Pann să continue în cascadă. Snobismul circumstanțial atinge cele mai înalte cote în secolul XX. Unii dintre cei mai subtili și mai pretențioși literați interbelici (începînd cu Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Lucian Blaga și terminînd cu G. Călinescu, Tudor Vianu ori Șerban Cioculescu), extraordinar de
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
supralicitare postumă pe măsura ignorării sau a desconsiderării cu care l-au înconjurat pe poet contemporanii săi. A idealiza însă, în secolul XXI, lumea spirituală a lui Anton Pann înseamnă să cedezi unui impuls mai degrabă sentimental sau să împingi snobismul la ultimele limite. Strict literar, ceea ce îl particularizează în mod spectaculos pe Anton Pann este preluarea unui bagaj cultural care precede cu mult romantismul. Scriitorul s-a aflat, obsesiv, în căutarea celor mai vechi izvoare de înțelepciune, pentru a le
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
de cele exercitate în cazul comunismului. La București, în anii '30, mai jucau și atracțiile vag revoluționare, vag mistice și vag frivole a ceea ce Alexandru George a numit "bolșevismul alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
incitant articol referitor la una dintre maniile publicistice ale anilor din urmă. Repovestirea esențializată în câteva fraze a unui întreg tăvălug de intrigi și de sincope narative duce, în viziunea lui Sturza, la "stricarea" plăcerii de lectură adevărate în favoarea unui snobism unanim al conversației ușoare. Cronicarul nu poate decât să fie, a vol d'oiseau, de acord cu el. De cele mai multe ori narativizarea la firul ierbii a lecturii analitice nu e decât o formă subtilă și pretențioasă de evitare a eforturilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
bine cunoscută a imigranților din SUA, care împrumută în limba lor maternă multe cuvinte din engleză, pentru a arăta cât de bine s-au adaptat la cultura americană. La noi, avalanșa de americanisme din „romgleza“ contemporană are drept unică justificare snobismul; bilingvismul nu este real, este doar o „poză“. În paranteză fie spus, același fenomen s-a înregistrat și începînd de pe la jumătatea secolului 19, când snobii foloseau franțuzisme în exces. Alta este situația în ceea ce-i privește pe vorbitorii istroromânei, care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
reclame piesa dintr-un sentiment de decență, socotind că și el ar proceda la fel. Însă cum, se gândi Ioanide, să las moneda pe masă, s-o arunc numai fiindcă mi-a picat jos fără martor? Dar acesta e un snobism neînchipuit." Ioanide întinse deci mâna spre monedă și o repuse în buzunar. Curios! Deși moneda era cu siguranță a lui, avu sentimentul a fi sustras-o celuilalt. Fu foarte nemulțumit de situație și dădu toată vina pe mizerabilul obicei de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chiar de the Countess și de the Marchioness, în țară și în străinătate, cu sentimentul de a comite o mitocănie exquise 1. Astfel, în timp ce în mediile populare pe care le frecventa Hangerliu oamenii se fereau de expresiile mai metaforice din snobism, în familia Hangerliu vulgaritatea era cultivată ca o petrecere de un risc delicios. Cu toată bădărănia lui în gesturi și în vorbire, Hangerliu avea o margine secretă, imperceptibilă omului fără uzul lumii. Dacă Max își permitea să se dea de-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe care le luase de altminteri pe nimic, nu făcuse caz de ele. Acum era înduioșat a trece drept emerit colecționar și poza în maniac. Într-un cuvânt, Sultana continua strălucit activitatea lui Saferian, perfecționînd-o și întreținînd acel aer de snobism artistic, atât de propice desfacerii vechiturilor. Ieșind în lume, Sultana deveni simpatică și căutată și suplini cu succes pe G. Călinescu Manigomian. Madam Pomponescu, dând o recepție acasă, îi solicită luminile, iar Sultana, împrumutînd din depozitul ei mobilele, covoarele și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]