KorAP: Find »[drukola/base=sobă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...169 >

4,201 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

o sută zece, te rog! strigă profesorul în receptor. Cum cine sînt?! Rămîi pe fir și-ai să afli! Pentru că cei adunați în jurul chelnerului vorbesc tare, toți odată, profesorul se retrage cît poate spre bucățica de perete dintre bar și sobă, astupîndu-și cu palma urechea liberă, insistînd să fie găsit măcar unul din cei căutați. Atît a costat convorbirea spune el, întinzînd zece lei chelnerului, imediat ce lasă receptorul. Ei? întreabă cîțiva spre profesor, în timp ce alții, aflați pe la mese, vin în grabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa dinspre bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă... Sigur, domnișoară! o încurajează chelnerul, prinzînd mai bine teancul de farfurii ce-l duce la spălat. Vă pot fi de folos? Știți... spune fata încet, timid am plecat cu puțini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar, învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul pe masă și și-a lăsat fruntea pe ele. Dorin a renunțat să se mai plimbe pe lîngă fereastră, de unde privea în afară și s-a așezat jos, lîngă sobă. Studenta se uită la ceas, mai repetă un timp o formulă, scriind-o pe hîrtie, o confruntă cu ce are în caiet, strînge apoi caietul și ia jumătatea de pachet oferită de Lazăr să poată pune fruntea pe ea. Letiția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu-se cu spatele de sobă, să-și bea paharul în liniște. Cît? șoptește Ovidiu, începînd să toarne într-un pahar. Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în pumni, murmurînd o dojană: Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în pumni, murmurînd o dojană: Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă acceptă soacră-mea prețul, vindem casa, că-i cu sobă, și ne mutăm, pe-aproape de tine, la blocul care va fi gata în primăvară. Parcă ți-ai mai revenit; cînd ai ajuns, păreai amețit bine, sper că nu te-au văzut muncitorii... Nu. Am stat aici o oră întins pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu o raită prin secție spune Mihai. Am făcut bine c-am venit noaptea asta; mîine îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește cursa rapidă. *** Chiar lîngă bucătărie, într-una din cămări, încălzită de peretele comun cu al sobei din sala restaurantului, o cămăruță în care stau grămădite saltelele și păturile folosite vara în căsuțele campingului, între două pături așternute pe o saltea, șade întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de limbă pe ceilalți mecanici, aflați în atelier, poate vreunul știe ceva. Bogdan era pe-aici, chiar mai înainte l-am văzut spune unul din mecanici. Cornea trimite pe cîțiva să-l caute pe Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au început să se lumineze, pasagerii întorc mereu privirea spre ușă la fiecare sunet mai puternic, ori ciulesc în permanență urechile, doar-doar vor prinde zgomot de motor. Dorin s-a ridicat de lîngă sobă, unde a dormit pînă spre ziuă cu fundul pe un lemn, care i-a fost luat pe la cinci și aruncat în foc, a ieșit și stă în mijlocul șoselei, bătut de viscol, așteptînd o ocazie; nu mai are nici o putere, nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mereu că trebuia să fi coborît aseară din cursă și s-o fi luat, singur, de-a lungul șoselei, acum ar fi fost ajuns. Numai cînd nu-și mai simte picioarele de ger, intră și merge să se așeze în fața sobei, la căldura jăratecului peste care, din cînd în cînd, țăranul aruncă lemne aduse de el cu brațul, de afară, dintr-o magazie descoperită prin întuneric, spre ziuă, cînd l-a trezit femeia și i-a spus să facă ceva măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să se întindă mai întîi în pat lîngă ea. Autogara, comandă fulger, vă rog! strigă Andrei în telefon. Vocea răgușită a șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul că cele de-afară, din șopron, s-au terminat. Cum?! se miră Ovidiu. Ai ars ast' noapte toate lemnele?! Ce-o să facem azi? Ce-i fi vrînd să facem? întrebă țăranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ast' noapte, să stea pasagerii... Credeți c-o să reziste acoperișul? Sigur încuviințează arhitectul, mereu cu ochii pe sus. Au pus grinzi solide, bine încastrate. Dacă se încing mai tare lăzile astea, arată el or să ia foc. Depărtați-le de sobă. Sultana mai rămîne un timp, după ce pleacă arhitectul, și privește lung spre lăzile așezate la rînd, ca un pat, apoi iese încet, mușcîndu-și buza de jos. Cît ea a stat în magazie, Ovidiu a ieșit din camera de veselă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
altfel te-aș trimite urgent să bați pietrele pe bulevard. Să iei borcanul cu gogonele și să vii în bucătărie! ordonă femeia aruncînd cu silă într-o parte bucata de lemn. Putoarea ai știut s-o culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii nu ți-a trăznit prin capul tău sec. Și nu-ți convine c-am dat trei sute pe-o poză frumoasă?! Ce-i fi vrînd, să mă-nchin la una cu pulpele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să crăpăm încet bombăne Lazăr. Mai bine am mai aduce o saltea și pentru noi arată el spre saltelele înșiruite lîngă sobă, lîngă bar și pe lîngă bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și așezat pe saltele, încercînd să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și așezat pe saltele, încercînd să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
conving că ești reală, că ai consistență materială, altfel aș crede că ești doar o lumină, care taie în două întunericul... A fost cea mai frumoasă noapte a lui, o noapte cu viscol afară, în ferestre, cu căldură înăuntru, de la soba de teracotă și cu întunericul tăiat în două de prezența acelui trup alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd, aruncînd buza de jos înainte, strîngînd mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rog!, un tînăr. Te-am recunoscut abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția lui Lazăr. După un timp lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare trecere a sa prin dreptul barului, să vadă cum merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse în lăzi treci în bucătărie și spală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vin! Se aud cum vin. Intîi amfibii, apoi tancuri, apoi crucișătoare, portavioane... Se oprește, își trage răsuflarea, întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ironic fata, întorcîndu-se la spălat pe jos. Ovidiu are o clipă senzația că se prăbușește, întinde mîna să se sprijine de perete și, abia tîrîndu-și picioarele, intră în magazie, așezîndu-se pe marginea unei lăzi. În sala restaurantului, trosnetul lemnelor din sobă a descrețit pe moment frunțile tuturor. Numai copiii nu par deloc convinși că trebuie să renunțe la plîns. Mai amăgește-i cum poți spune Mircea Emil tatălui -, c-o să aibă acuși ce mînca. Se întoarce la bar, o caută pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oi întreba zice Pavel fără nici un chef, înfuriat de răceala fetei și pornește spre dormitor, să se odihnească, liniștit că Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]