976 matches
-
și domesticite” (R. Da Matta, 1991, p. 81). În plus, acest spațiu este acum controlat de cei mulți, de cei dominați, care impun noi reguli, bazate pe transgresarea regulilor uzuale. Spre deosebire de atmosfera (și normele) din zilele de lucru (dominate de sobrietate și rigoare), starea dominantă acum este bucuria, râsul, fantezia, cântecul și jocul. Spațiul carnavalesc abrogă sistemele de priorități ale spațiului urban cotidian: aici nu mai există reguli precise privind ordinea intrărilor și a performanțelor, locurile unde se petrec aceste performanțe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Orania sau ale unor politicieni. Mulți dintre participanții la paradă sunt mai atrași de tinerele adolescente care i-au acompaniat până aici. Pe la ora patru, parada se readună, poate mai puțin disciplinată decât la pornire. Unii membri sunt plini de sobrietate și demnitate, alții, abia veniți de la masă, Își caută agitați locurile În coloane. O atmosfera de mic carnaval pare a pune stăpânire pe alți membrii. Apar măști, pălării nostime, peruci și bărbi false. Defilarea este mai dezordonată, iar muzica este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural și cultural italian: Veneția, Florența, Napoli, Roma, Sicilia („insula soarelui”) sau aceea a resuscitării „basmului copilăriei”, cu similitudini pillatiene în reconstituirea
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se vrea o perpetuă frondă, jubilația lasă locul amărăciunii, lirismului cenzurat. Ironiei i se adaugă o sobrietate mimată. Prospețimea acestei poezii vine din amestecul dintre „realul cel mai palpabil cu imaginarul cel mai nesăbuit” (Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni sau în acest vers suprarealist: „La început a căzut din cer o
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
50-’70 (Mihai Beniuc, Șefan Aug. Doinaș, Nicolae Labiș, Mircea Ivănescu, Petre Stoica, Modest Morariu). Criticul, dovedindu-se unul dintre cei mai buni comentatori de poezie ai momentului, manifestă aici, dar și în A doua carte despre poeți (1973), aceeași sobrietate și același echilibru al expresiei care îi caracterizează și beletristica. Despre prozatori și critici (1973) conține comentarii despre V. Voiculescu, Pompiliu Constantinescu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu, Constantin Țoiu, D.R. Popescu, Nicolae Velea, Adrian Păunescu, Alexandru George, Dumitru Țepeneag, Nicolae Manolescu
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
în arhive, se împletește cu pătrunderea, ajutată de instrumente de ultimă oră, bine puse la punct, în inima textelor literare, nu o dată extrem de dificile, chiar ermetice. Remarcabilă este și calitatea expunerii, care, atunci când e făcută în românește, adaugă preciziei și sobrietății științifice o suplețe a frazei și o bogăție a lexicului ce atestă un exercițiu îndelungat, participare afectivă și, pe alocuri, chiar o „contaminare” beletristică. Evidente sunt aceste calități și în tălmăcirile realizate de C., îndeosebi în aceea a lucrării lui
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
definește ca un poet cu o structură lirică modificată. În perioada claustrării în sine însuși a devenit mai accentuat reflexiv, a renunțat la gesturile patetice, la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează prin condensarea la maximum a emoției lirice, prin sobrietatea mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
mediul înconjurător, a cărui influență, totuși, o recunoaște. Combătându-l pe H. Taine, admite înrâurirea mediului nu la nivelul individului, ci la acela al speciei. Ca poet, a debutat în 1892 cu Orla, poem „în genul lui Ossian”. Utilizând cu sobrietate procedeele retoricii romantice, poemul se distinge prin acuratețe și prin corectitudinea rece a imaginilor. Tragedia în versuri Parisina (1897) se desfășoară în jurul unei intrigi amoroase de Curte din Italia Renașterii. O activitate relativ bogată a desfășurat B. în calitate de traducător. A
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
de sine. În spinoasa „chestiune a Dunării”, competența lui, așa cum reiese și din lucrările publicate, e aceea a unui specialist, stăpân pe argumentul istoric, politic, economic. Cartea Dunărei (1933) este o monografie documentată, sacrificând pe alocuri unui murmur de lirism sobrietatea excursului. Valorile morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri care
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
istorice și politice. Autorii adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, ceartă dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la coborârea valului de sobrietate, misticism și teama reverențioasa care de regulă îi înconjura pe monarhi. Datorită acestor memorii, cititorul are ocazia să descopere în Ludovic al XIV-lea un copil normal, care s-a bucurat de protectori care îl iubeau, îl respectau și doreau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Urzica”, „Rebus”, „Arici Pogonici”, „Luminița”, „Cutezătorii”, „Cadran”, „Cronica”. Format în perioada interbelică, C. a preluat motive și tehnici de versificație din poezia epocii. Sinceritatea exprimării și dramatismul nesofisticat conferă versului său o sobrietate tulburătoare, cu inflexiuni incantatorii. Spectrul tematic tradițional - poezie erotică, poezie patriotică și de război - este completat cu versurile „de la Canal”, de tip folcloric, care, compuse într-un registru grav, au circulat oral printre deținuții gulagurilor comuniste. Poezia postbelică semnată de
CIURUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
evocarea unor gesturi și moduri de a fi revelatoare: izbucnirile subite ale „vulcanului” Iorga, neașteptatele entuziasme ale tăcutului Blaga, umorul sfidător al lui Valeriu Braniște, generozitatea lui Vasile Goldiș ascunsă sub un chip impenetrabil, spiritul mucalit al tribunului O. Goga. Sobrietatea nu cedează nici o clipă locul efuziunii, proza e de jurnal intelectual discret, păstrând doar amănuntul semnificativ și impunând amprenta unui spirit auster. SCRIERI: Figuri reprezentative la noi. Vasile Goldiș, Cluj, 1934; Al. Papiu-Ilarian în fața problemelor românești contemporane, Alba-Iulia, 1939; Originile
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
ferestrele muzeului ateismului. În timpul acelor zile triste și în ziua înmormântării, Charlotte a fost singura care nu a plâns. Cu un chip de nepătruns, cu privirea liniștită, a văzut de treburile casei, primind vizitatorii, instalând rudele venite din alte orașe. Sobrietatea ei le displăcea profund oamenilor... „Poți să vii la mine când vrei”, mi-a spus ea la plecare. Am ridicat capul, revăzând Saranza, balconul, cufărul înțesat cu ziare vechi franțuzești. Din nou mi-a fost rușine: în timp ce noi ne spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
efectelor sale asupra rațiunii umane și posibilității de corectare a erorilor; educația contribuia la productivitatea mai mare a muncii, deoarece subiecții educați deveneau ființe umane mai bune, cetățeni mai buni și, în special, dobândeau un caracter înalt în termeni de sobrietate, punctualitate și autocontrol. Cu toate că mulți economiști antebelici au recunoscut faptul că educația ar putea să aibă un impact pozitiv asupra condițiilor economice ale indivizilor, ei nu au fost preocupați de valoarea economică a acesteia. În orice caz, terenul pentru o
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
pentru asanarea moravurilor neamului său”. Altfel un autor stimabil, I.H. Crișan pare să fi plătit tribut clișeului măreției „conducătorului suprem” și limbajului de lemn, ambele proprii ceaușismului din anii ’80 : „O asemenea măsură - conchidea autorul - se înscrie în politica de sobrietate și cumpătare preconizată de marele rege” (79, p. 140). Dar explicația cea mai inadecvată în această privință a formulat-o, cred, preotul și teologul creștin- ortodox Ioan Coman. Surpriza este cu atât mai mare cu cât articolul său despre Deceneu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
însă l-a semănat demagogia roșie. Ceea ce, în orice țară și după conștiința publică a oricărui popor, e absolut condamnabil, absolut rău, absolut înjosit, a fost la noi... recompensat, înaintat, împodobit cu decorații. Va să zică nu muncă-i trebuie românului, nu sobrietate, nu merit, nu inteligență pentru a se ridica și a face avere, ci trădare, vânzarea celui care te plătește pentru a-i păzi viața; specularea credulității publice; trezirea patimilor rele din sufletul omenesc. Puțin îți pasă dacă un popor întreg
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care a sfârșit prin a înțelege în cele din urmă că ceea ce pretindea guvernul însemna pur și simplu sinuciderea morală a Senatului. Rolul decisiv însă în această afacere a fost rezervat generalului Florescu care, cu un tact superior, cu o sobrietate de cuvinte exemplară, a arătat colegilor săi câte pericole pot decurge pentru prerogativele și demnitatea Senatului din imixtitunea continuă și fățișă a guvernului în voturile sale. Numirea d-lui Slăniceanu ca șef al statului - major al armatei în condițiuni atât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alți 3 senatori și 2 deputați. La debutul "epocii Băsescu", PD se prezenta într-adevăr ca un partid complet reorganizat. Întâi, pentru că vocea partidului a devenit mult mai acidă, mai abruptă, asemenea stilului politic al noului conducător, PD pierzând din sobrietatea și chiar elitismul lui Petre Roman, dar câștigând, în schimb, maniera directă de exprimare, mai pe înțelesul cetățeanului simplu, a lui Traian Băsescu. Apoi, mai important sub aspect organizațional, noul lider a schimbat practic întreaga conducere superioară a partidului, Vasile
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
1866-1912) și Aurel Pop (1893-1960), pictori, Ilie Micu (1916-1973), profesor și compozitor, Ion Muntean (1903-1991), avocat, ziarist și om politic. Port popular, obiceiuri, tradiții. În zona Ludoșului costumul popular este de asemenea bazat pe contrastul alb-negru, sugerând acea notă de sobrietate specifică zonei de sud a Transilvaniei. La femei se purta învelitoarea pentru cap, iar de la începutul secolului trecut cârpa, ia din pânză de bumbac țesută în casă cu dungulițe roșii, ornamentată cu cromatică sobră, în negru și roșu, pieptarul din
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
stimulat în raport cu capacitățile sale. Având în vedere acest adevăr, profesorul Hortolomei își putea permite să întrebe pe unii dintre colaboratorii săi dacă nu vor să rămână în clinica sa. De subliniat că această "invitație" presupunea cunoștințe solide, interes, muncă, perseverență, sobrietate, renunțări, pentru că școala chirurgicală nu este ușoară. Școala românească de chirurgie era structurată într-un anumit mod, care s-a prelungit o perioadă și după război. A urmat o altă etapă care, din păcate, n-a fost deloc fastă, mai
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
M. Onfray). Una din frazele celebre ale lui Montaigne ("Nu sunt filosof") atestă modalitatea de a filosofa care constă în a-ți bate joc de filosofie. Totuși, Montaigne a "inventat" filosofia franceză. Marele secol (XVII) a fost apolonic (ordine, lumină, sobrietate, calm, măsură, simplitate, transparență, dialectică) și dionisiac (muzică, beție cântec, dans, viață exaltată, înflăcărare, jubilație, natură) Cuvântul "dionisiac" exprimă o nevoie de unitate, o transcendere a persoanei, a cotidianului, a societății, a realității; revărsare dureros - pasionată în stări ambigue, plenare
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Viețile oamenilor de seamă dacă ajungi la concluzia că oamenii discreți, modești, care trăiesc conform legilor naturii sunt superiori primilor? Așa erau cei în a căror casă și-a petrecut primii doi ani ai existenței sale... Lui Montaigne îi place sobrietatea, simplitatea, austeritatea, rigoarea. Zadarnic am căuta în Eseuri elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și iarna pe zăpadă, iată niște practici care vizează călirea carcasei, desigur, dar și a sufletului. Exersându-și mușchii, pielea, suflul, adoptând o anumită dietă și mâncând mai puțin, muncind din greu pentru a urma lecțiile de rezistență și de sobrietate oferite de animale - broaștele și șoarecii, care se bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. în afara acestei chestiuni, etica ar putea fi impărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ce posturi? Nu ne-a rămas nimic despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre Golful Neapolelui. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]