KorAP: Find »[drukola/base=socru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...99 >

2,462 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

dragoste pentru cei doi îl cuprinse. Probabil că soția sa adormise și ea pentru că nu reacționă la atingerea lui. Ploaia continua să cadă în rafale inundând parbrizul. Oftă încetișor și se concentră mai departe asupra drumului. O săptămână după botez, socrii își luaseră rămas bun și plecaseră acasă la ei. Simion Pop trebuia să se întoarcă la serviciu, la conducerea secției de poliție din Baia de Sus. Doamna Maria se oferise să mai rămână ca s-o ajute pe fiică-sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai scoată orice sunet când aceasta se apropia. Apoi, mai era ceața. Deși, odată ce apărea negura, însemna că bestia era deja lângă ei. Imediat ce ajunseseră în Baia de Sus și scăpaseră de pupăturile coanei Maria, Cristian îl trăsese pe tata socru în grădina din spatele casei. Calistrat, unde este Moș Calistrat? întrebase el de cum rămăseseră singuri. Calistrat? Ce treabă ai cu el? Abia ați ajuns și tu mă întrebi de ciudatul acela? se arătase Pop surprins. Nu te supăra! încercă Cristian să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vreodată. Nu avea pensie și nici rude. A trebuit să-l îngropăm pe banii primăriei. De ce râzi? întrebă Pop, mirat de faptul că pe fața inspectorului se așter nuse un zâmbet. Nu râd, se grăbi Cristian să-l contrazică pe socrul său. Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța lui Calistrat. Din moment ce comandantul îi spusese acest lucru, însemna că nu dăduseră de ele. Se grăbi să scape de Pop și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică tăcut din umeri. Încerca să hotărască ce au de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă de la socrul său, convins că va găsi toiagul. Știa că, de acum înainte, el era cel ce trebuia să se ocupe de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape atât de repede din peștera unde o închiseseră în urmă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu prepararea mesei, inspectorul îi făcu semn Ilenei să-l ia pe copil din brațele lui Pop, după care îl trase pe acesta deoparte. Spune-mi și mie, cum l-ați înmormântat pe Calistrat? întrebă Cristi imediat ce rămăsese singur cu socrul său. Tot la moșneagul acela nebun îți stă gândul? A fost totuși prietenul meu! Ciudați prieteni mai ai! Cum să-l înmormântăm? Am făcut tot ce trebuie pentru a ne achita de datoria creștinească. Înțelege că bătrânul nu mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de îngropăciune. Căciulița aceea pe care o avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja coman dantul se arăta mirat că inspectorul este atât de interesat de felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aștept în casă, să cinstim un păhărel până ce femeile se hotărăsc să ne dea ceva de mâncare. Cristian se mulțumi să dea din cap, după care urcă în camera lui să facă un duș. Nu avea chef de pălinca lui socru-său, deși știa că nu avea nici o șansă să scape de insistențele lui. Mai devreme ori mai târziu, tot urma să se afle față în față cu acesta în jurul mesei. Deocamdată însă voia să fie câteva clipe singur, numai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe care le mai povestise cu câteva momente mai înainte. În mod normal Cristian ar fi ascultat cu plăcere, ca orice părinte de altfel, atunci când se vorbește laudativ despre fiul lui numai că acum nu avea nici un chef de pălăvrăgeala socrului său. Suportă totuși cu stoicism, mulțu mindu-se să răspundă monosilabic ori de câte ori se impunea. Abia se atingea de mâncare, rugându-se ca masa să se sfârșească cât mai repede cu putință. Știa cât de mult ține soacră-sa la ritualul prânzului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gardul de sârmă dinspre pădure. Fiind vorba de o sinucidere, preotul nu fusese de acord să-l îngroape mai aproape de lăcașul sfânt. Oricum, bine că îl puseseră și acolo, pentru că sinucigașii nu erau primiți în cimitir. Cristian era sigur că socrul său făcuse uz de toată influența lui ca să obțină acel loc. Era o moviliță de pământ, cu o cruce simplă de lemn la cap. Pe ea, numele lui Calistrat era trecut cu litere tremurate, scrise cu vopsea neagră. O coroniță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nici utilaje de săpat. Toată lumea se agită, dar nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru a scoate aur din pământ. Până ce venise noaptea, nu mai schimbaseră nici o vorbă pe tema aceasta. După ce toată casa se liniștise și socrii se duseseră la culcare, cei doi se îmbrăcaseră în haine închise la culoare și plecaseră la cimitir. Sper să nu se trezească copilul, spuse Cristian după ce se urcaseră în mașină. Puțin probabil, răspunsese Ileana, i-am dat să mănânce și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
plecase pe munte. Nu mai avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu el dar inspectorul o refuzase ferm. Dimineața era aproape și nu voia ca socrii lui să intre la bănuieli negăsindu-i acasă pe nici unul dintre ei. Zgribulit, Cristian Toma își trase fermoarul hanoracului până sus. Era multă umezeală și i se făcuse frig. Se retrase în umbra copacilor și porni să dea ocol împrejmuirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
prima oară când făcea acest lucru, se mai jucase și altă dată cu mintea mea. Ascuns în iarba măruntă de lângă gardul grădinii, un greieraș țârâia timid. Cristian rămăsese tăcut. Era împreună cu Ileana sub bolta de viță de vie din spatele casei socrilor săi. Se retrăseseră acolo la o cafea, după ce stătuseră la masă. Doamna Maria îl dusese pe micul Mihăiță la culcare, lăsându-i pe cei doi singuri. Așezat în unul din cele două fotolii din împletitură de nuiele, inspectorul începuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pătrunzătoare. Chiar te căutam Cristi. Ileană, du-te tu până în casă și vezi dacă nu o poți ajuta pe Maria! Eu am ceva de vorbit cu bărbatu-tău. Treburi de poliție, adăugă el ceva mai discret. Inspectorul privea când la socrul său, când la Ileana care se ridicase ascultătoare și se îndrepta spre ușa pe care tocmai apăruse tatăl său. Îmi rămâi datoare! îi șopti Cristian când trecu pe lângă el. Femeia îi evită privirea, mușcându-și buzele ca să nu se vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am dat buzna! Am vrut să profit de faptul că nevastă-mea e ocupată cu cel mic, ca să pot vorbi cu tine în liniște. Dacă te deranjează, putem amâna pe altă dată. Cristian Toma n-avea chef de conversații cu socrul său. Era obosit și îl frământau alte probleme. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția cu soția sa. Însă nu-l putea refuza pe Simion Pop, în definitiv, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o prezinte inspectorului. Să nu-mi spui că au început să dispară din nou oameni în Baia de Sus! nu se putu abține inspectorul, cu o urmă de malițio zitate în glas. De unde știi? Cristian preferă să tacă. Își privea socrul, așteptând ca acesta să continue. Nu sunt decât două cazuri acum, spuse într-un târziu Pop, dar mi-e teamă că lucrurile nu se vor opri aici. De data aceasta, cred că nu e vorba de simple dispariții. Deși nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
afară oamenii după bunul său plac. Așa, și? întrebă Cristian, văzând că bătrânul se oprise. Ți-am spus că nu am nici o dovadă. Nu ți-am cerut dovezi. Întreb ce ți se pare suspect. Cristian aștepta să vadă ce spune socrul său. Pop deschisese un subiect care îl interesa foarte mult. Și el observase că bărbații pe care îi văzuse în pădure se mișcau ca niște soldați. Nu avusese mult timp la dispoziție și nici nu dispunea de prea multe date

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ai cerut mandat? Nu-mi trebuie mandat ca să-mi vizitez un prieten. Am bătut la poartă și l-am strigat. Ușa casei era deschisă, așa că am intrat. Cristian Toma zâmbea în timp ce îl aproba dând din cap. Îl știa bine pe socrul său, nu se formaliza pentru un mandat. Atâta rău cât găsise ușa casei contabilului deschisă. Din moment ce își pusese în gând să cerceteze ceva, nu se împiedica el de o încuietoare. Când au venit aici rușii? întrebă el. În urmă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
iar faptul că cei de la Pinforest mișunau prin pădure nu făcea decât să complice lucrurile și mai mult. Încercase de dimineață să-și facă o idee despre cum stau lucrurile dar nu prea se putea lăuda că reușise. Discuția cu socrul său era bine venită, numai că nu aflase mare lucru de la el. Nu în privința faptelor care îl interesau pe el. Pop era un polițist bun, însă avea limitele lui. Era imposibil să-l scoată din șabloanele lui și nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
infracțiuni econo mice săvârșite de către cei de la firmă treceau pe planul doi. Primejdia o reprezenta acum bestia. Trebuia să înțeleagă ce se întâmplase și, înainte de orice, să o închidă la loc. N-avea nici un sens să-l implice și pe socrul său în asta. Dimpotrivă, chiar era indicat să-l țină cât mai departe de acțiunile sale. Spera să o poată face, pentru că deja suspiciunile șefului poliției fuseseră stârnite. Crezi că poți să faci niște investigații despre rușii ăștia? îl întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
asta. Dimpotrivă, chiar era indicat să-l țină cât mai departe de acțiunile sale. Spera să o poată face, pentru că deja suspiciunile șefului poliției fuseseră stârnite. Crezi că poți să faci niște investigații despre rușii ăștia? îl întrebă el pe socrul său. Pot încerca. Discret, însă, sublinie Cristian. Cât mai discret cu putință. E posibil să aibă oameni în diverse locuri, care să-i pună în gardă dacă răscolești prea tare. Trebuie să evităm așa ceva. Dacă prind de veste, își vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Pop conspirativ, am priceput. Mâine dimineață plec la Deva, așa e bine? adăugă el cu voce slabă. Perfect! se declară inspectorul mulțumit de faptul că, cel puțin a doua zi, putea să se miște nestingherit, fără să fie încurcat de socrul său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am aflat, să știi că ne supărăm tare de tot. Ți-am mai spus că nu se întâmplă nimic în orașul meu fără ca eu să fiu la curent. Cristian stătea în cumpănă. Nu era deloc bucuros că se trezise cu socrul său pe cap. Nu voia să îl implice și pe bătrân în toată afacerea aceasta. Din păcate, Pop avea dreptate. Trebuia să afle ce face Boris Godunov la peșteră, iar pentru asta era musai să fie și el acolo. Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
te grăbești. Fără să-l mai aștepte, păși în apa mică de la mal și, aplecându-se ușor pe o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
neagră a unui tunel ce se pierdea în întuneric. Pop scoase din buzunar o lanternă și intră înăuntru. Cristian îl urmă imediat. Aici aerul era uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta, luminând cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]