641 matches
-
urmau să fie incluse și cele care urmau să fie eliminate. Toate aceste cărți sunt pline de contradicții, iar trecerea de la un subiect la altul precum și schimbarea tonului au loc frecvent. A construi o dogmă din câteva citate este un sofism. Un cititor care va căuta în scrierile sfinte pasaje care instigă la intoleranță și război le va găsi, indiferent dacă este vorba de textele sacre ale creștinilor, musulmanilor sau evreilor. Pentru a fi corect înțelese, cărțile sfinte trebuie citite și
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
o organizație sau un individ. Ea reprezintă percepțiile colective despre o organizație ale tuturor publicurilor sale, bazate pe ce face sau ce spune aceasta..." Într-adevăr, asemănarea imaginii unui individ cu aceea a unei organizații nu reprezintă doar un mărunt sofism, menit să distragă atenția de la "adevăratele" probleme, ci o legatura care se impune imediat în ochii celui care privește în ansamblu realitatea socială contemporană. Nu numai indivizii, ci și organizațiile sunt, astăzi, "actori sociali". Și primii, și cele din urmă
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Vai! în van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire! Tu cuprinzi întregul spațiu cu a lui nemărginire Și icoana-ți n-o inventă omul mic și-n margini strâns. Jucăria sclipitoare de gândiri și de sentințe, Încurcatele sofisme nu explic-a ta ființă Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
filozofia epocii. Filozofia nu e, de fapt, ceva absolut. Omul și-o croiește anume și și-o adaptează la condiționările sale. E glasul sufletului, care în cele mai grele situații ale vieții noastre știe să ne consoleze, fie chiar prin sofisme în care mintea noastră însăși nu crede. Este viața care vrea să ne facă să credem că ea are totuși o valoare, chiar dacă în fond n-ar avea vreuna. Există o filozofie a iubirii, una a sărăciei, alta a desperării
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
puncte de plecare ale generalizărilor) și pe autoritate (poate fi vorba de autoritatea persoanei sau de autoritatea valorii, ca rezultat al consensului general, care se fixează în timp). De asemenea, de la Aristotel încoace, se distinge între argumentele întemeiate rațional și sofisme (fallacies) sau falsele argumente, care în accepțiunea contemporană nu se mai referă la eroarea de raționare, ci la eroarea de argumentare. Distincția în sine este irelevantă în ceea ce privește discursul polemic literar, pentru că aici parametrii de evaluare au în vedere depășirea dilemei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sine este irelevantă în ceea ce privește discursul polemic literar, pentru că aici parametrii de evaluare au în vedere depășirea dilemei adevărat fals sau corect-eronat în direcția unei probabilități impuse de caracterul doxologic. Observăm așadar că, dacă în argumentarea cotidiană sau în discursul științific sofismele sunt indezirabile și repudiate prin sintagma "argumentare periferică", în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau corect-eronat în direcția unei probabilități impuse de caracterul doxologic. Observăm așadar că, dacă în argumentarea cotidiană sau în discursul științific sofismele sunt indezirabile și repudiate prin sintagma "argumentare periferică", în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
științific sofismele sunt indezirabile și repudiate prin sintagma "argumentare periferică", în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere, probare, monere) cu cea de a persuada
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
calomnieze pe Cel slăvit de toată creația”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea întâi, cap. 5, în PSB, vol. 41, p. 60) „Întrucât însă adeseori ereticii obișnuiesc să ducă în rătăcire inimile credincioșilor mai simpli prin sofisme viclene, nu-mi pare nepotrivit să fac cunoscute obișnuitele lor argumentări și să dau pe față înșelăciunile și minciunile lor”. (Origen, Despre principii, cartea a II-a, III, 4, în PSB, vol. 8, p.131) „De pildă, maniheii, câinii, nebunii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de limbaj adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor, alimentată ca dintr-o pânză freatică, din nivelul subteran al gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare ale conceptelor operaționale și aproximează configurarea creativă a scriitorului, Loredana Ilie dezvoltă premisele formulate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea mai stridentă a limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi firești între noțiuni. Pentru cel de-al doilea tip de "manual" bazat pe caragialisme, un inventar al sofismelor care ar putea exemplifica erorile logice, este deja întocmit de Marta Petreu în studiul Filosofia lui Caragiale. Instrumentarul logicii aristotelice este util autoarei pentru a dovedi că diferitele specii de paralogisme in dictione, de tipul celor amintite deja, săvârșite involuntar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de școală nouă") sau deliberat de către un "eristician"122 precum Mitică, pot explica mecanismele de producere a comicului de limbaj caragialian 123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce sofismele sunt apanajul exclusiv al personajelor lui Caragiale, sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o punem în evidență. Aceeași netă departajare ar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare, iar nu un chin, publicul nu trebuie obosit niciodată"128. Fără nici o intenție critică sunt promovate sofisme și în textele care făceau reclamă adecvată publicațiilor sale umoristice. Astfel, pe coperta minusculului săptămânal "Claponul" se preciza printr-un truism: "Foiță hazlie și populară. / Apare când ese de sub tipar", iar pe coperta almanahului "Calendarul Claponului", care apare la 20
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar", "amoniție", "malmazelă", "nediciuplinat", "ilectritate"140 etc. În numeroasele rapoarte și circulare pe care le redactează, personajul își probează constant înrudirea cu propagatorii de sofisme din comediile și schițele lui Caragiale. Ilustrativ este avertismentul adresat contrabandiștilor, suprasaturat de contradicții logice, explicabile tot prin improprietatea termenilor centrali: Se aduce la cunoștința indigenilor turci, născuți în Dobrogea sau trecători, că nimeni n-are voie să importeze tutun
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
număr care i se oferea cândva În Japonia unui samurai care câștigase Întrecerea. Iar eu m-am uitat la tine, dar n-am văzut În fața mea un samurai, ci un fel de student laic la o școală religioasă, pervertit de sofisme și cazuistică, exuberant și destul de prostuț. Te-ai uitat pe tine Însuți complet. Înțelege-mă, Effy. Nu-ți reamintesc seara aceea ca să mă explic. Nici mie măcar n-am reușit Încă să-mi explic. Cel puțin nu În cuvinte. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În tăcere. Se va retrage. Va rupe legăturile respingătoare cu toate femeile binevoitoare care se Înghesuiau În casa și În viața sa. Va Înceta să-i bată la cap pe Țvi și pe Uri, și pe ceilalți din grup cu sofisme și teribilisme. O va iubi pe Yael de la distanță, fără să fie o pacoste. Poate că va renunța și chiar la repararea telefonului: de-acum Înainte putea să tacă și el. Să Înceteze să se laude și să mintă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să vă Întâlnesc, iubite domnule Parodi, a exclamat elegant. Scuzați, rogu-vă, această fadaise a secretarului meu. Să nu ne lăsăm orbiți de sofismele din Ciudadela și San Fernando: orice spirit cumpătat acceptă că Avellaneda stă, prin propriul său drept, la loc de cinste. Îi repet neostoit lui Bonfanti că bagajul său de proverbe și arhaisme nu e-n apele lui și, fără doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu se putea să nu se piardă odată, ci aceste donații au devenit o obișnuință. Presupunerea că un donator liber este, strict vorbind, un datornic, pur și simplu, pentru că a continuat să dea o lungă perioadă de vreme este un sofism al legii. 140. Prima măsură a servituții cărora le-au fost supuse donațiile spontane micșora caritatea dintre credincioșii donatori și Cler, care nu mai erau uniți de frumoasele relații dintre binefăcător și beneficiar sau, mai bine zis, de relațiile de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
al cărei Cler era astfel și cît de trebuincioasă era reforma! Dat fiind că puterea veacului se înveșmîntase în aceste vicii iar clerul corupt se folosea de ele. 219 Nu numai prin violența cea brută, ci prin arta calomniei, a sofismului, a oricărui tip de minciună fină s-a acționat împotriva lui Grigore al VII-lea de către Clericii pe care acesta voia să-i corecteze; astfel ei s-au adunat în jurul lui Henric, în chip de susținători ai lui, de sfetnici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
urmă au avut meritul că au încercat să adapteze modelele ideale ale cooperației imaginate de către precursori la realitățile societății capitaliste. Spiritul de cooperare este profund omenesc și a existat încă din societățile primitive. Prințul Kropotkin spunea în acest sens următoarele: "sofismele minții nu pot pune piedică spiritului de ajutor reciproc între oameni fiindcă acest sentiment s-a dezvoltat în decursul a mii de ani de trai social al omenirii și a sute de mii de ani de trai social preuman"12
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Harold Bloom vorbea despre obligativitatea unui centru coagulant pentru o configurare plauzibilă a oricărei liste canonice. Or, mecanica ce pune înainte direcția, iar nu reprezentanții acesteia, are toate șansele să se întemeieze, de fapt, în jurul unui ax mai degrabă fisurat. Sofismul e limpede. Și nu numai aici, ci și în bună parte dintre studiile reunite în Simptomele actualității literare. Un eseu cum e Declinul postdecembrist al poeziei, ne-o arată cu asupra de măsură. Pornind de la tirajele și gloria cărților de
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
fost capabilă Camera actuală; cu cestiunile serioase a cărora hotărâre ni se impune acum ea nu are dreptul de-a se ocupa și nici capacitatea cerută. [23 august 1878] [""ROMÎNUL", DE CÎTE ORI SE ÎNFUNDĂ... "] "Romînul", de câte ori se înfundă cu sofismele față cu niște adevăruri limpezi ca lumina soarelui, aleargă numaidecât la mijlocul cel mai ieften și totodată cel mai puțin onest de a discuta, la citate din autori străini. În faptă citatele sânt de două feliuri. De acelea cari în mod
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a Dunării? Nimeni, absolut nimeni n-au gândit la aceasta, ci fiecine au gândit cel mult la rectificările de graniță cu Austria, nu la pierderea unei bucăți însemnate a țării. A căuta în nori ceea ce-i dinaintea ta, a aduce sofisme și citațiuni unde lucrul e evident va să zică a arunca pulbere în ochii publicului. Scriitorii "Romînului" nu cred ei singuri ceea ce spun când susțin că înstrăinarea Ismailului, Bolgradului și Cahulului nu-i decât o rectificare de fruntarii. Totdauna la comentarea unui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru Camerele lor, că pot ceda, lua, face și desface toate celea după plac. "Romînul" a rămas pe jos cu citațiile sale false din Bluntschli, cu vestitele sale rectificări de graniță prin care se rășluesc trei ținuturi întregi, cu toate. sofismele și mofturile ce le toca zilnic de luni întregi încoace. {EminescuOpX 128} Adevărul, ca totdauna, a pătruns încet, dar a pătruns. Cestiuni cari ating atât de mult viața de stat a României, care-i modifică Constituțiunea, care-i schimbă condițiile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]