931 matches
-
mele, la fel ca în Atlas în toamna norocului meu, ea s-a întors cu viscol, suflu devastator, șoaptă nefastă a Destinului. Mă întorceam acasă de la Pavia, în compania lui Guicciardini, după ce dusesem la bun sfârșit cea mai extraordinară dintre solii, ca și cea mai tainică, din moment ce, dintre toți principii creștinătății, doar papa îi cunoștea cuprinsul și doar regele Franței fusese înștiințat cum se cuvine asupra lui. În aparență, florentinul era cel care primise de la Clement al VII-lea sarcina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mine și m-a strâns cu căldură la piept, spunând tare: — Știam că voi întâlni în această tabără prieteni și aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat. Eu însumi nu aveam pe buze decât un singur cuvânt, năuc și incredul: — Harun! Mi se spusese, într-adevăr, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
psalmii pe din afară și care avea ambiția să fie un rege pe placul lui Dumnezeu , a fost botezat de către colegii săi academicieni cu numele de David . Despre respectul ce i-l purtau națiunile străine avem o dovadă interesantă în solia ce i s-a trimis de către califul arabilor , vestitul Harum al Rașid ,un prinț tot atât de viteaz și de înțelept ca și Carol Magnul . Pe lângă multe alte daruri bogate , solii aduseră cu ei un orologiu , cel dintai ce s-a văzut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În taberele așezate În jur. Trâmbițele de pe metereze vestiră sosirea unei solii străine. Un ordin venit de la spătarul Albu puse În mișcare un grup de o mie de călăreți care așteptau În fața zidurilor și care porniră În grabă spre sud. Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe podul de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
drumul dinspre Răsărit, descălecă și ceru Încuviințarea lui Liu Huang ca să intre În sala principală de meditații și antrenament. Avea vești pentru maestrul Shan Bao. - Vești secrete? Întrebă Liu Huang, cu același zâmbet. - Nu și pentru tine, răspunse călărețul. O solie va sosi aici mâine, de la Palatul Imperial. Luptătorii din templul Shaolin sunt rugați să ajute gărzile Împăratului. Cinci corăbii ale piraților wako se apropie de țărmurile Chinei. Se pare că vor jefui și o parte a Drumului Mătăsii. Împăratul crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primise moșiile din jurul Albeștilor și rangul onorific de comandant al armatei Moldovei În cazul În care Ordinul Apărătorilor ar fi fost, vreodată, desființat. Alexandru și Erina primiseră cu Îmbujorare această Înaltă dovadă de prețuire. Sfatul fusese Întrerupt de sosirea unei solii din partea regelui Ungariei, pe care Ștefan o primise pe loc. Pe culoarul din mijlocul sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ungariei, pe care Ștefan o primise pe loc. Pe culoarul din mijlocul sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie! spuse șeful soliei, ridicându-și privirile spre domnitor. Ștefan Îl recunoscu pe căpitanul de lăncieri Jan Jiskra, cel care Îl salvase pe Matei din bătălia de la Baia. - Cam târziu, căpitane Jiskra! răspunse voievodul. Oare această prietenie vine fiindcă i-am Învins pe turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
semn la care nu mă mai așteptam. I-am scris zeci de scrisori În care ceream eliberarea lui Vlad, dar n-am primit răspuns la nici una. Accept propunerea unui tratat de pace, pe care să-l discutăm În luna mai. Solia voastră poate rămâne, căpitane Jiskra, la Sfatul domnesc de astăzi. Vom avea alte discuții În cursul zilei de mâine. În sală intrară, discret, doi Apărători. Hainele lor prăfuite și fețele Încercănate dovedeau că făcuseră drum lung, cu vești urgente. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sprijin militar necondiționat. Chiar În timp ce noi ținem această adunare, la Veneția se semnează tratatul de armistițiu dintre Serenissima și Mahomed al doilea. Asta Înseamnă că armatele otomane ies din Încleștarea de pe mare cu venețienii și Își pregătesc drumul peste Marea Neagră. Solia lui Matei Corvinul confirmă această ipoteză. Sunt convins că spionii Ungariei au detectat mișcări ale turcilor care amenință direct această parte a Europei. Am vrut să vă spun tuturor aceste lucruri fiindcă fără să știm ce se Întâmplă În jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să bată În Turnul celor Cinci pagode. Era cel mai puternic mesaj de bun rămas pe care călugării Shaolin i-l trimiteau, peste pădurile adormite. Tobele băteau În ocazii rare. La finalul unui stagiu de antrenament, la sosirea unei Înalte solii sau la primirea unei echipe de luptători care se Întorcea victorioasă din bătălii Îndepărtate. Zgomotul lor ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri de templu, iar sunetul venea parcă de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
familie, măria ta, căci Alexandru a pornit În misiune la Istanbul. - Știu, căpitane. E un flăcău de nădejde, pe care farmecele Veneției nu l-au moleșit. În vis Îmi apare ca un viitor logofăt, specialist În politică externă, conducător de solii la marile curți ale Europei. De altfel, talentul pare a fi În familie, căci și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană ezită o clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptă. Atelierele făureau arme. Se dezasamblau tunuri, ceea ce Însemna că urmau să fie Încărcate pe nave și trimise la Dunăre. Aveau să fie nu numai bătălii Între oști, ci și asedii de cetăți. Una din ținte era chiar Suceava. O solie cu Însemnele Ungariei intră pe poartă, În sunetele trompeților. Erina Îl văzu pe Pietro coborând de pe metereze și Îi ieși Înainte. - Vești, Pietro? - Da și nu. Nimic despre Cosmin. Dar ne apropiem. - Ne apropiem? Cum adică? - Armata ungară trece Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și să ne rugăm. Și, imediat ce aflăm ceva precis, vom fi În șei. - Îți mulțumesc, Pietro... Mi-ai luminat ziua. Fii binecuvântat. Există o speranță... Pietro se Înclină ușor și urcă treptele spre sala În care aveau să fie primiți solii ungari. Erina așteptă să-l vadă intrat, apoi fugi cât putu de repede la grajduri, unde Îl găsi pe Ionuț, slujitorul de la Murgești. - Ionuț... repede... te duci la Murgești. Îi spui tatălui meu că e vorba de viața lui Cosmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arate că viața e posibilă și În afara Ordinului, că drumul lor de până atunci fusese greșit. - Midhat! spuse, suficient de tare pentru ca războinicul să se ridice și să alerge până În fața lui. - Midhat, alege patru oameni și trimite-i În solie la palatul Topkapî. Să-i ceară sultanului o Întrevedere unde va voi și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de a trece la comunicarea firească Între doi comandanți de oști. Angelo se apropie și strânse mâna Întinsă de voievod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Primirea solilor Începu aparent În nota obișnuită. Doar opt soli primiseră Încuviințarea de a intra În Sala tronului, ceilalți doisprezece rămânând pe culoar, sub supravegherea străjerilor. Obiceiul de a trimite solii numeroase era al sultanilor și al marilor hani tătari. Solia sosită la Suceava În 12 mai și primită abia trei zile mai târziu era a sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul. Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat, care atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
colorat, care atrăsese atenția tuturor localnicilor pe Întregul itinerar de la cetatea Chilia până În capitala Moldovei, și, bineînțeles, și pe cea a iscoadelor străine care mișună Întotdeauna acolo unde primejdia de război se apropie. Pentru unele puteri europene sau asiatice, această solie era, poate, o șansă de negociere. Pentru Ștefan nu era decât confirmarea faptului că tratativele nu sunt nici pe departe posibile. Cuvintele solului care desfășurase pergamentul imperial cădeau reci și grele În sala În care, vreme de nouăsprezece ani, voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tăcerea să se aștearnă asupra Sfatului până când ea se transformă, Încet, În neliniște. Spre uimirea tuturor, chipul lui nu trăda nici surpriza și nici mânia. Unii boieri se gândiră că, poate, măria sa se gândise din timp să accepte condițiile unei solii a lui Mahomed, dacă aceasta va veni vreodată. Căci Moldova se afla, de astă dată, În fața unei urgii cum niciodată nu văzuse vreuna din țările europene. Alții Își dădură seama că măria sa abia dacă a auzit cuvintele conducătorului soliei, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unei solii a lui Mahomed, dacă aceasta va veni vreodată. Căci Moldova se afla, de astă dată, În fața unei urgii cum niciodată nu văzuse vreuna din țările europene. Alții Își dădură seama că măria sa abia dacă a auzit cuvintele conducătorului soliei, ca și cum le-ar fi știut dinainte, și că gândurile sale au luat-o cu mult Înainte, spre zări care lor, celorlalți, le rămâneau necunoscute. Iar alții, mai ales căpitanii de oaste, Încercau să nu presupună nimic și să aștepte ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanii de oaste, Încercau să nu presupună nimic și să aștepte ordinele de pregătire a țării de război, căci, după poruncile primite până atunci, nu mai aveau nici o Îndoială asupra hotărârii pe care o luase Ștefan, cu mult Înaintea sosirii soliei turcești. Știau și ei, Însă, că sorți de izbândă nu erau. Chiar dacă aveau să câștige prima bătălie, asemeni lui Vlad Dracula În campania din 1462, aveau să fie nevoiți mai apoi să se retragă, să lupte și iar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În ziua aceea Ștefan nu purta nici un Însemn al puterii, tocmai fiindcă semnele exterioare nu i se păruseră a avea vreo importanță Într-o Întâlnire care nu avea cum să devină dialog. Nu era o negociere și nu era o solie adevărată. Era doar o tentativă orgolioasă de intimidare, ce nu merita osteneala adunării Sfatului domnesc. De fapt, Sfatul fusese adunat pentru ceea ce avea să urmeze. - Care e numele tău, solule? Întrebă domnitorul, cu aceeași curiozitate, ca și cum ar fi fost vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Iusuf, cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e nici pe departe stăpânul lumii, nu se poate să nu-și fi dat seama că această solie nu e altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e nici pe departe stăpânul lumii, nu se poate să nu-și fi dat seama că această solie nu e altceva decât o provocare inutilă. Mahomed a fost Învins la Vaslui, așa cum a fost Învins cu paisprezece ani În urmă În Țara Românească și așa cum a fost Învins cu patru luni În urmă la Șabac. Te-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a fi decapitați. - Mai are cineva preferințe? Întrebă Ștefan, calm. Tocmai spusesem că sunteți liberi. Se mai consideră cineva jignit? Solii dădură din cap negativ și Îngenuncheară, cerând Îndurare. Știau că domnitorul Moldovei nu dă o ceapă degerată pe această solie și că Își dovedise curajul nebun Înfruntând Hoarda de Aur la Lipnic și oastea sultanului la Vaslui. Dar, după ce văzuseră reacția lui la cuvintele lui Iusuf, Înțeleseră că au În față un conducător imprevizibil și crud, asemeni stăpânului lor, Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Moldovei. Sfatul domnesc se prelungi până târziu În noapte. Se citiră scrisorile de răspuns ale regelui Cazimir al Poloniei, ale lui Matei Corvinul al Ungariei și ale lui Andrea Vendramin, dogele Veneției. Cazimir promitea că va trimite sultanului o solie care să-l Înduplece să renunțe la atacarea Moldovei. Lectura ei provocă un val de indignare, În ciuda precizărilor făcute de logofătul Cânde. Acesta adăugase că poziția regelui nu reprezenta și poziția Dietei poloneze și că regele se făcuse de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]