1,274 matches
-
sale private, ci, dimpotrivă, forme primordiale de comuniune cu ceilalți credincioși. Bisericile de tradiție din Europa, Ortodoxă și Catolică, implică vieții religioase un caracter aparte datorită caracterului de comuniune al manifestării credinței, al accentului pus pe solidaritate și nu pe solitudine în exprimarea religioasă. Este evident că acest tip de relație de parteneriat între stat și biserică generează un tip propriu de contract social în urma căruia statul, răspunzând solicitărilor bisericilor, răspunde indirect unei așteptări a cetățeanului. Și în acest context mi
VORBIREA DESIRE BISERICĂ, STAT ŞI LIBERTATEA RELIGIOASĂ DIN ROMANIA, ÎNTRE CURS ŞI DISCURS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359736_a_361065]
-
Cosmos al poeziei nu intră, prin urmare, decât elementele de biografie, nimic inert și fără semnificație. Celălalt univers e mai bogat și plin de obiecte indiferente”. (op.cit., p.113) În accepție călinesciană, poezia Georgetei Resteman este expresia reveriei poetice asupra solitudinii omului în cosmos. Și dacă, după cum afirmă Călinescu în opera citată, „singurătatea poeziei și a visului ne scoate din jalnica noastră singurătate”, poeta se situează în acest al doilea cosmos în care nu mai este înconjurată de lucruri indiferente, ci
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
un tunel paralel cu al celorlalte ființe umane. Nu există un punct real de intersecție dar, din loc în loc, de-a lungul unui tunel există ferestre prin care omul poate arunca o privire în tunelul celuilalt, având, astfel, senzația că solitudinea sa nu este absolută. Ei bine, știrile false, contorsionarea imposibilă a adevărului reprezintă cărămizile cu care acoperim acele ferestre, asigurându-ne că nu vom fi niciodată tentați să aruncăm o privire în tunelul celuilalt. Astfel, ne hrănim nevoia de confirmare
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
a ține post sâmbăta și duminica, atunci când carnea anime-urilor: viață și moarte, zboară în sejur creativ, conștient. Culmea e, fără să știe căluții ,că și Demiurgul obișnuiește în aceleași zile a posti cu Red-Bull și Pepsi, spre a spăla solitudinea și pasta malițiozității existențiale. Caii artistului sunt verzi sau cu picățele , pot uneori a se metamorfoza în pitici, care să aibă supranaturalul ascuns în buncăre falangice ori mentale. Acestea au proprietăți umoristice sau caracteriale, înțelese ca trasare rectilinie a nebuniei
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
amerindieni statuari, sculptați de Cristos pe sânii curenților verticali pentru repetabilizarea dinamismului stilistic absurd. Ei au tabieturi solare , crampe artistice și crăpături deocheate, prin care pătrunde singurătatea . Caii verzi joacă leapșa cu psihozele secolului XXI și fac pacte nonverbale cu solitudinea. Ce e oare această mamaie cu coji stacojii? Singurătatea artistului e aidoma unei fecioare, ce adoră necrologurile perfecțiunii. Ea pufăie havana și poartă pălărie tapițată. Singurătatea mestecă gumă Airwaves în anii bisecți spre a stopa incinerarea involuntară. Artistul e un
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
empatii cu compasuri de mătase. Ce folos să iubești scame masculine, când reciprocitatea zero, de sorginte non-angelică sfidează șnururile imaginarului mental? Mă îngrop în tomuri senzuale. Mă cațăr pe ochii nimicului din lume spre a observa cu ocheane de carton solitudinea. Petalele vocilor mefistotelice joacă poker cu bastioanele țesălate de zmei. Ce șaradă cuneiformă e viața! Umbrele sensurilor mele își pun pantofii de lac și încep să facă conexiunea între mine și Styx. Oamenii mimează încontinuu grimase ticăloase și false. Timpii
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
și acum, că se risipise ceața, constata că focosul nu se aprinde. Primul impuls fusese să privească în jurul ei. Descoperise că nimeni nu era singur. Specia ei era astfel programată încât să înflorească în grup și să se usuce în solitudine. Dacă era să fie sinceră cu ea, trebuia să recunoască că în subconștient știuse acest lucru tot timpul. Amânase momentul de a-și alege un partener de viață și implicit de a avea o progenitură și se trezise acum că
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SCRIU MAI DEPARTE POEMUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 970 din 27 august 2013 Toate Articolele Autorului Cuvintele acestea în care mă scriu sunt tăcerile mele interioare care respiră în solitudine gândurile. Nimeni nu vrea să le știe, nu mă întreabă de ele, stau ca niște pietre în calea uitării și au în ele mirări nedezvăluite pe care o femeie le-ar putea înțelege. Vine toamna și se strânge în mine
SCRIU MAI DEPARTE POEMUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340555_a_341884]
-
El poate fi perceput ca aerian, neserios, ciudat, incoerent, nearticulat, lent, superficial, diletant, unul care doar își dă cu părerea, lipsit de rigurozitate. Asta dacă nu e recunoscut ca atare, drept creativ, și pus în valoare. Cum creativitatea cere adesea solitudine, un creativ poate fi perceput ca retras, neimplicat, arogant, nesociabil. Dacă își mai face și obiceiul să apară, din când în când, cu idei noi și crețe, va reuși, într-o primă instanță, să îi deruteze și să îi irite
Ce-i lipsește Clujului să fie Silicon Valley-ul României? Despre boom-ul IT-ului românesc și saltul mult așteptat () [Corola-blog/BlogPost/338416_a_339745]
-
pagina mea personală de Internet, http://webmail-profs.info.uaic.ro/~daniela.gifu. Ce aș vrea să mai adaug, e că revenirea mea la Iași a fost și este de bun augur. Fără să mă grăbesc, cu tenacitate, rigoare, multă muncă, solitudine, multă încăpățânare... încep să primesc semnale. Semnale care mă stimulează să continui. Am acoperit o bună parte a indicatorilor ce stau la baza activității științifice. E un drum extrem de interesant. R.: Printre atât de multe activități, aveți și Timpul dumneavoastră
Omagiu Doamnei Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339967_a_341296]
-
corespunde spațial un eveniment din trecut. Anca, iubita personajului principal, îi creează acestuia stări noi de care nu e sigur că sunt de lungă durată și pentru care face concesii: „Mi-am trecut în caiet, cu atenție, preocupările avute în solitudine și la care aveam să renunț pentru Anca, pentru ca mai târziu, în cazul unei despărțiri, să știu exact unde să revin și să mă fi salvat vertijului presupus de recăderea în contul solitudinii, ca într-un trombon uriaș emițând salutar
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
în caiet, cu atenție, preocupările avute în solitudine și la care aveam să renunț pentru Anca, pentru ca mai târziu, în cazul unei despărțiri, să știu exact unde să revin și să mă fi salvat vertijului presupus de recăderea în contul solitudinii, ca într-un trombon uriaș emițând salutar imnul național” (p.11). Imaginile se conturează ca într-un tablou de Salvador Dali ce simbolizeaza scurgerea timpului în imagini, rotițe, ace, cadrane : „am căutat prin oraș banca pe care ne-am îmbrățișat
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
stinge de-atâta jale nu-i mai poate spiritu-mi să-i stea-n cale vremea și-a pierdut și ultima parte [stingerea] - Întunericul: cum se stinge toamna lumina în rod [oglindire] cu aripa frântă în noapte cobor [arbori de vis] - Solitudinea: singurătatea crește din regrete voi învăța dincolo limba de ger [arbori de vis] - Moartea: tainic se stinge lumea val după val fluviu fără nceput și fără finit știm doar izvorul din care ne- am ivit nevăzut cade jalnic al nopții
Un matematician bacovian () [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]
-
așa se petrece, că așa trebuie să te simți, că panica încă nu înseamnă moarte” (p. 229). În fond, Cassian Robert este un Mihai Bogdan plus Matei din „Absenții” (1970). Tânărul medic psihiatru M. Bogdan își dorea să iasă din „solitudinea rea”, căuta un loc unde să se poată „refugia” și ajungea la concluzia că un astfel de loc ar fi o casă la țară. Pe Matei îl considera „prototipul meu senil”. Fără a da duritate cuvintelor, am spune că doctorul
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
contaminat de tulburătoare momente, în care fiecare pagină este încărcată salutar de sensuri cu iz psihologic. Pe parcursul povestirii cunoaștem un trecut timpuriu sau un prezent târziu, regăsit, mai mult sau mai puțin, în destinul nostru. Examene permanente, în care presimțim solitudinea în care ne aruncă societatea. “Semantica pildelor mă inspira să deschid legături înspre omul simplu care, datorită bunului-simț deprins pe marginea credinței, nu-și exercita în van orgolii din păreri și impertinențe, din abuzul rostului sau funcției.” (p. 70) Mulți
Dan Ionescu: Scrisul umbrei sau umbra scrisului () [Corola-blog/BlogPost/339690_a_341019]
-
-ți luminează drumul în nopțile prea grele de îndoială. „Ți-am spus „adio”/ dulce copilărie/ într-o primăvară verde.” Adio) Limbajul poetic ia naștere din trăiri luminoase, juvenile, cuvintele fiind aureolate de un parfum suav și proaspăt. Uneori, apăsată de solitudine, aceasta simte povara clipelor și-și înfășoară sufletul în vălul transparent al tristeții. “Un cer plumburiu e-n inima mea, / o zi fără lumină iubirea din ea, / Un soare fără zâmbet, o noapte / fără stele, / Umbra păcatelor mele.” Un cer
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
smulgându-se cu semeție dintre terasele înțesate de iederă, înfigând parcă în azurul cerului o campanilă acoperită cu olane roșii. Amalgam specific limitei dintre civilizații, îmi spuneam, încercând să definesc particularitatea locurilor. Izolarea de grup fusese voită. Simțeam dorința de solitudine, tentația de a trăi netulburat satisfacția descoperirii acelei lumi noi. N-aveam nevoie să urmez pasul întotdeauna cam grăbit al ghidului, să mă întorc ca un mecanism telecomandat către ceea ce, cu un gest cam teatral, el îmi impunea să contemplu
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
către valorile fundamentale, printre care și cele estetice. Și, dacă vrem să spunem lucrurilor pe nume, atunci trebuie să subliniem că Poetul rămâne marcat de culturalitatea și istoricitatea lui, în orice ipostază, singura posibilitate de a le depăși nefiind nicidecum solitudinea, ci înălțarea până la conștiința de sine a propriei deveniri, încercarea temerară de a privi lucrurile din perspectiva universalității și a eternității lor. Ființarea în plan ficțional este mai mult decât ademenitoare, dând impresia unei largi comprehensiuni, în consecință, și a
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
sunt numai câteva dimensiuni care-i străbat universul operei. Poeticul identic cu liricul, rolul de incantație magică a Cuvântului, proprietatea stilului conduc spre o Poezie care se adresează inițiaților. Respectului pentru cuvântul scris, rod al îndelungatei introspecții a sinelui, al solitudinii grăitoare, îi adaugă nevoia de cunoaștere și înțelegere a absolutului. Theodor Răpan nu are de-a face cu lexicul și procedeele artistice ale înaintașilor și, dacă cineva ar îndrăzni să-ncerce să le caute, nu le va găsi decât pe
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
purtăm în conștiință. Și încă: Al Tău este pământul și sufletul nostru al Tău oftat este! Menirea celui ce scrie? A poetului - preot, a preotului - poet? Misiunea lui? Darul lui de har? Acum, la capătul drumului, la capătul inițierii în solitudinea absolută a existenței, s-au lămurit, s-au limpezit și ele: Tăcerea - Iubirea - Cerul, Iată fresca zugrăvită în suflet. Atât mi-a mai rămas, Și asta dăruiesc. Ce ar mai putea înnădi vreun comentariu, erudit sau doar simpatetic, la această
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
în acord cu harta coerentă a cerului, fiecare își asumă un loc bine determinat, pentru buna funcționare a întregului comunitar, învestindu-și cu încredere aproapele și beneficiind la rândul lui de încrederea aceluia. Lipsit de stresul pe care îl generează solitudinea, omul e liber, în limitele prestabilite de apartenența la specie, să își realizeze potențialul și să se protejeze. Garanția lumească a ordinii generale este organizarea locuirii după principiul cercurilor concentrice, organizare care imită mișcarea circulară a cerului. Așa se explică
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
și-or fi făcut culcuș de când nu m-am mai căutat. N-am găsit în apa aia nici răspunsuri la întrebările insomniilor mele, le-am făcut cel mult să tacă pentru câteva ore. Dacă liniștea nu presupune neapărat absența sunetului, solitudinea nu înseamnă absența oricărei ființe din jurul tău, ci mai degrabă o întoarcere către interior. Intimitatea e ca timpul, când n-o ai, îți faci. Prin vălătucii de abur, în bazinul pietros au intrat și alți bărbați alături de mine, la fel de tăcuți
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
din Uniunea Europeană. „Europa are propriul ei destin, dar s-ar putea ca în timpul vieții noastre să devenim spectatorii europeni ai fenomenelor care au dus totuși la războaie. Pentru că reîntoarcerea la mai multe națiuni, la mai mult egocentrism, la resentimente, la solitudini în loc de solidarități, la ușurința de a transfera vina pe celălalt, reîntoarcerea la geopolitică, vezi Rusia, toate astea, din păcate, alcătuiesc ingredientele unei situații infinit mai imprevizibile și mai periculoase decât ne-am obișnuit în Europa ultimelor decenii. Marea Britanie anunță, prin
„Marea Britanie anunță, prin ieșirea ei democratică din UE, redeschiderea pericolelor dintotdeauna care au primejduit pacea în Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337834_a_339163]
-
se sfârșește? Europa are propriul ei destin, dar s-ar putea ca în timpul vieții noastre să devenim spectatorii europeni ai fenomenelor care au dus totuși la războaie. Pentru că reîntoarcerea la mai multe națiuni, la mai mult egocentrism, la resentimente, la solitudini în loc de solidarități, la ușurința de a transfera vina pe celălalt, reîntoarcerea la geopolitică, vezi Rusia, toate astea, din păcate, alcătuiesc ingredientele unei situații infinit mai imprevizibile și mai periculoase decât ne-am obișnuit în Europa ultimelor decenii. Anglia anunță, prin
„Marea Britanie anunță, prin ieșirea ei democratică din UE, redeschiderea pericolelor dintotdeauna care au primejduit pacea în Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337834_a_339163]
-
timpul locul cel mai bun, cu cea mai bună perspectivă. Mediul cel mai propice. Pradă puțină, ușor de prins, de cea mai bună calitate. Înghiți mult, dar, ce nu poți digera vomiți. Mi-am petrecut mare parte din copilărie în solitudinea zăvoaielor, a codrilor, a munților. La un moment dat, asta nu mi-a mai fost de ajuns. În schimb, în lume, eram, mă simțeam, un intrus. Totul mi-era ostil. Tot ce vedeam că merge rău, prost, aiurea, chiar dacă nu
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]