941 matches
-
altă etichetă decât cea postmodernistă, constă în raționalismul protagonistei pe care îl pretinde neînvins de sentimente. Ca această peliculă să aibă eficiență din plin, Haneke merge pe varianta punct-contrapunct în privința decorurilor: când extrem de formale și elegante (saloane și conservator), când sordide (toalete, debarale). Stilul de filmare e cât mai neutru și mai potențat cu putință, camera stă fixă băț, cadrele sunt lungi, prelungi sau foarte lungi. Scenele de sex sunt filmate furtiv, mai degrabă sugerate decât arătate. În același ton, cromatica
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
recapătă autenticitatea. Redevine vie, clocotește de patimi, cleveteli, înfruntări. Pe dedesubtul atît de invocatei etichete cu „onoarea de familist”, pe sub fățărnicie și ipocrizie colcăie trădările de toate felurile, minciuna mică sau mare. Fiecare minte pe cineva, fiecare are „double face”. Sordidul și grotescul unei lumi marginale amplifică fiecare situație în parte și felul în care regizorul decupează, extrem de alert, scenele în cîte două personaje, mai cu seamă. Ritmul antistanislavskian, să spunem, impune actorilor să joace cu motoarele turate. Viața personajelor este
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
de miză, de autentic, de visceralitate, de gesturi colorate pe care le-am întîlnit, de atîtea ori, mai toți, prin margini de orașe, prin mahalaua de altădată, prin cartierele cu băieți de băieți unde se mai există, cine știe cum, o casă sordidă, uitată de timp. La Iași, scenograful Dragoș Buhagiar alături din nou de Dabija - după o absență lungă - serios și profund în acest proiect al regizorului care a mizat pe potențialui său și al Irinei Solomon și cu care a lucrat
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
sau potențiale, o anume gălăgie, un zgomot de fond care poate fi transformat în literatură. O pseudo-evadare asigură chiar vehiculul corvezii, celebrul (deși neinclus în volumul de debut) Budila-Express. Un tren prăpădit de navetiști, învestit, de-a valma, cu tot sordidul și cu tot bagajul de vise al cuiva care fusese instruit pentru o altă realitate. Un fel de ochi care vede, din goană și, totuși, la viteză mică, ce se întâmplă, zi de zi, în România lui ‘80 și ceva
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
interpretare a operei autorului american de origine rusă (romanul are chiar undeva, în mărturisirea unui personaj, subiectul Lolitei de mai târziu, lungi și savuroase pagini dedicate entomologiei, dezvoltate ulterior în Ada sau ardoarea etc). Pe strada Tannenberg, într-o cămăruță sordidă, locuință neiubită, visează Feodor la clipa consacrării literare, inventariind minuțios fiecare element de interes al străzii, cele trei magazine, o magazie de cărbuni, o casă cu fațada năpădită de iederă: „toate acestea alcătuiau, în sine, o priveliște, întocmai cum camera
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
și pustiu, aflat, fatalmente, în preajma magazinului pentru cetățenii sovietici. Sonia simte apropierea catastrofei, imploră, protestează. "Prea tîrziu. Trec pragul și observ sute de persoane care stau la coadă și care duhnesc a mizerie. Imposibil de găsit ceva mai murdar, mai sordid. Nimic altceva decât zdrențe, chipuri răvășite, îngrozitoare. Toată lumea se împinge. Suficient pentru autorul lui Maigret ca să înțeleagă că viața reală se desfășoară în altă parte decât este el condus. De asta dată, semnul e înțeles. El intră în sistemul de
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
ales cazurile în care vorbitori fără prea multă educație se străduiesc să vorbească "ales" în fața camerei de filmat și a moderatorului emisiunii. Amestecul codurilor, folosirea improprie a unor termeni pretențioși conferă, adesea, credibilitate limbajului; uneori și situațiile sînt atît de sordide, încît pare greu să fie inventate. În alte emisiuni, prostul gust este exacerbat de lipsa de autenticitate: participanții par încurajați să fie cît mai vulgari și o fac într-un exces care sună fals. De pildă, într-o astfel emisiune
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
ficțiune pură, tabloul cît mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv pierdut. Intre realitatea sordidă a prezentului și „fantome", ființele imaginare ale trecutului înviate prin artă, autorul preferă, evident, „fantomele", după cum ne explică el însuși în Epilogul volumului: „ Căutătorul de amintiri pe el singur se căuta, de viața lui i-a fost dor, și voi
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
dezvăluit [...] Pofta mea de citit se îndreaptă către revistele savante, care mă fac să regîndesc totul în alt fel, de aceea cred că seria începută acum va avea 10-15 volume". Următoarele două cărți vor fi consacrate locurilor paradisiace și infernurilor sordide, apoi va scrie despre anotimpuri și vîrste. "Eu cred că istoria e o biată construcție orientată în timp, pentru a da siguranță oamenilor. De fapt, timpul nu e orientat, el rupe. E sfîșietor. Ca viețile noastre rupte în două - viața
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
deja făcute pe această direcție. Este de observat în ce măsură o anume muzică poate induce energii pozitive; eventual într-un loc malefic. Sau trebuie să evite aceste locuri. - Una este să cânți pe vârful unui munte și alta într-o vale sordidă, macabră, poluată și sonor, și vizual. - Sunt dimensiuni spirituale net diferite. - Să nu uităm că Moise a avut revelația celor zece porunci pe vârful muntelui; când a coborât, i-a văzut pe conaționalii lui dansând în jurul vițelului de aur! S-
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
bine dispus, îi întîmpina pe participanți, îi adresa fiecăruia o vorbă de bun venit, îl conducea la locul lui: părea foarte fericit. Era primul lui caz de crimă și îl rezolvase în mai puțin de-o săptămînă: în această poveste sordidă și banală, el era singurul erou adevărat. Aișa se ghemuise pe un scaun, vizibil copleșită, cu chipul încadrat de părul negru; abia dacă s-a uitat la mine cînd am sosit; privirea ei evita ostentativ colțul în care se afla
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
unul dintre cei mai tineri semnatari (născut în 1978) și este unul dintre cei mai promițători poeți din "zonă". El contribuie, de altfel, și cu titlul: "Ozone Friendly". Poemele sale sînt tot atîtea povești de studenție cu ingredientele cunoscute: cămine sordide, amintiri din copilăria de scriitor, băuturi ieftine etc. Place mai ales opțiunea fermă pentru un prozaism calm, dur, antisemnificație. Și, în plus, este un autor care te face să rîzi - practică un umor (mai ales "negru"); se adresează simplu, imaginile
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
ar traduce prozaic starea de grație, sublim cinematografiată, a acestei relații dintre un bărbat și o femeie - Tony Leung, altul decît cel din Amantul, și Maggie Cheung, aceeași din Irma Vep sau Chinese Box. Cei doi - proapsăt mutați într-un sordid imobil cu încăperi minuscule și coridoare înguste - descoperă într-un tîrziu că partenerii lor de căsnicie sînt amanți, iar deplasările și le petrec împreună. Un soi de curiozitate a cinstei conjugale îi determină să încerce să afle ce a determinat
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
care și cei de la putere și opoziția și-i disputa. Pe numele lor devenite celebre, la poalele Carpaților an anul de sfârșit de mileniu 1999, ei ar fi: Aldegătscurt, Sacmare, Tarenclont și Piticul, inenarabil, - "un fel de spectru pe cât de sordid pe atât de atrăgător." Cum ăncepe discuția?... Autorul povestește: ..." După ce se ănfruptaseră din cele mai fine bunătăți, gurmanti cum erau, vecinii noștri ajunseră unde ajunseserăm și noi alături, la deșert; și datorită, poziției noastre retrase, se crezură singuri (și liberi
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
din Marele Vis American la realitatea crudă și fără speranță. Din ea fac parte Tralala, prostituata care își ratează unica șansă la fericire, Harry, muncitorul ce descoperă în timpul unei greve adevăruri de neconceput despre sine, Georgette, travestitul condamnat la iubiri sordide, Vinnie, bătăușul fără scrupule pentru care suferința celorlalți este singurul divertisment. O carte de intensitate dostoievskiană, populată de efigiile unei umanități pentru care alcoolul, drogurile și violența sunt singurele soluții și perspective, Ultima ieșire spre Brooklyn reprezintă, alături de romanele lui
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
Capitalei. În acest scop, a trecut prin consiliu o hotărâre care-i obliga pe bucureșteni - firmele și locuitorii - să spele o dată pe săptămână trotuarele din fața casei sau a locului de muncă. Era un prim pas spre eliminarea aspectului de mahala sordidă caracteristic unei bune părți a ariei geografice numite pe vremuri "Micul Paris", iar mai apoi "Ceaușima". Las deoparte faptul că niște oameni maturi trebuie împinși cu forța să mențină curățenia sub propriile ferestre. Civilizația n-a fost niciodată punctul nostru
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
îmblînzește repede toate nuanțele dure: le învăluie într-o armătura terminologică în care pînă și cele mai atroce experiențe capătă o tentă de eleganță blîndă. E ca și cum o radieră conceptuală, alunecînd dintr-o parte în alta, chiuretează buboaiele și secrețiile sordide. De aceea, privită cu ochii filozofiei, viața are aerul fastuos al unei ceremonii viagere. O defilare cochetă de gesturi nobile și demne, în spatele cărora nu mai e loc de putori, repulsii, mîrșăvii și spasme. Și astfel, adăpostită în faldurile sobre
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
n-am avut niciodată puterea să fac, ceea ce în cazul meu n-a trecut în veci de stadiul de proiect abulic, tu care te-ai străduit să obții acel ceva la care ajunge negrul acela îndurerat prin bluesurile lui, în sordida cămăruță dintr-un oraș murdar și apocaliptic; cât de bine te înțeleg ca să doresc să te văd îngropat, odihnindu-te în acest pampas, căruia i-ai dus atât de mult dorul, și pentru a-ți visa pe lespedea ta un
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
cât timp nu sunt, acestea toate, decât niște miraze/miraje mateine. Suflete, cum spune Pașadia, "ațipind pe prispa sălașurilor Morții" sau - de ce nu? - "de închiriat", cum locuiesc (și nu numai Pantazi, în scurtă trecere prin capitală) cu chirie: într-un sordid, ca Arnotenii, sau într-un, precum primii doi, cvasi-princiar provizorat; având, mai toți, vocația distrugerii de sine, dând pradă flăcărilor, piromani ce sunt, nu doar hârțoage compromițătoare (la Mateiu, "hârtiile încurcă"!), dar și nevinovate misive părintești, portrete de familie și
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
pământ prins într-o frază uriașă, așa s-ar putea rezuma cartea scriitorului spaniol, care descrie o lume cumplită, populată de oameni de toate rasele și categoriile sociale, chinuiți ai supraviețuirii, apelând la o aglomerare de episoade, captând în succesiune sordidul și grotescul vieții și al firii omenești, rareori luminate de raza omeniei ori a salvării. În pasta vâscoasă a cărții, colcăie subiectele unui Decameron al păcatelor sau ale unui nou Infern, materie destulă pentru un întreg ciclu romanesc. Claudio Magris
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
care culege o cazuistică pestriță de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
diferitele ediții. Vă sfătuim să citiți. Un ton de răfuială Citind grupajul de articole pe care OBSERVATORUL CULTURAL (30 sep-tembrie-6 octombrie 2010) le dedică dialogului dintre Herta Müller și Gabriel Liiceanu de la Ateneul Român, Cronicarul a rămas cu impresia unei sordide răfuieli. În loc să dea întîlnirii conturul unui remarcabil eveniment cultural, semnatarii textelor o folosesc pe Herta Müller ca pretext pentru a-l ataca pe Gabriel Liiceanu. De aceea, pe măsură ce le citești imprecațiile, capeți senzația că doi chibiți ranchiunoși - Marius Ghilezan și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
au primit drept premiu o călătorie și un angajament în Italia, unde speră într-o iluzorie prosperitate. Cum afirmă însă chiar autorul, cineastul Armando Manni, diferențele dintre Est și Vest s-au pulverizat și coșmarului pustiitor al războiului îi corespunde sordidul inacceptabil. Intitulată Jugofil (1997), pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
-i plac animalele, de ce nu și-a luat un pechinez în locul dogului german? Asta da, perfidie. Din cauza asta, eu nu sînt doar perversă, ci și fascistă!" în opoziție cu Crohmălniceanu și compania "realist-socialiștilor", prozatoarea evocă la un mod tușant "mizeria sordidă a acestor intelectuali care au preferat să renunțe la scris decît să scrie la comandă. Mizeria care nu se aude, nu atrage atenția asupra ei, mizeria vieții minate de foame, de boală, de singurătate, uneori de bătrînețe, mereu de teamă
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]