1,218 matches
-
fix spre Shirakawa, pe unde trecuseră. Mitsutada stătu un moment pe loc. — Masataka, acela nu-i Matabei? Ba cred că da. Mitsuhide și Masataka priveau un călăreț care se apropia grăbit, prin ceața dimineții. — Matabei. În timp ce-l aștepta pe noul sosit, Mitsuhide se întoarse și li se adresă comandanților din jurul lui: — Luați-o înainte și traversați râul. Vă urmez și eu imediat. Avangarda străbătuse deja vadul râului Kamo, până pe malul opus. Pe când restul comandanților plecau de lângă Mitsuhide, caii lor stârneau spume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar, în fața porții, templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii care stăteau în capătul șirului de oameni, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, în panică. Ridicând glasul, Genba îl întrebă: — Ce ai de raportat? În starea sa de agitație, omul nu putea descrie concis situația. — Au apărut o mulțime de torțe și focuri de-a lungul drumului din Mino până-n Kinomoto și înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare ședință la sediul CAP-ului și nimeni dintre gospodari nu ia cuvântul. Dintr-un ungher îndepărtat și stingher al sălii, o mână de om se ridică și astfel se sparge gheața și are loc un discurs ce invită activiștii sosiți să plece din sat spunând: „Tovarăși, bine ați venit sănătoși în satul nostru și... și... să plecați sănătoșei!...” Bucuria începutului de ședință că s-a spart gheața a durat puțin, activistul vede în autor, Tache Popovici, un dușman al poporului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
apărând lângă casa scărilor un picior încălțat într-o cizmă masivă. Picior care a fost urmat de încă nouă. Cinci uriași veneau către mine: Cinci uriași îmbrăcați în blugi, pletoși, înzorzonați și înzestrați cu mai multe cutii de bere. Noii sosiți erau Bărbații Adevărați. Cine-i invitase? De unde știuseră? Eram terminată. Paralizată de groază m-am gândit o fracțiune de secundă să trântesc ușa și să neg că știu ceva de vreo petrecere, dar Joey îmi surprinsese deja privirea. Sări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne dèm mâinile, dupè care eu pèrèsesc biroul, XXXII E ultima zi a anului, la cabanè am ajuns pe la amiazè, soare, zèpadè asprè și brazi cu vesminte albe, solemne, Ioana e radioasè, înflorind în jurul meu că floarea soarelui, Suntem primii sosiți, noi doi și vèrul ei, proprietarul cabanei, cu soția, Înèuntru e foarte frig, Nu s-a mai fècut focul de trei sèptèmâni, ne informeazè Virgil, dar, ca un bun organizator, Virgil e patron de firmè, evalueazè obiectiv situația și propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
situația venind de capul lor, într-o ordine aleatorie. Un rândaș încă mai azvârlea cu târnul după cerșetorii și câinii vagabonzi care călcau mereu covorul de la intrare, înjurându-i tare de Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să curgă trăsurile cu blazoane imperiale, atelaje și zorzoane de lux. Personalitățile participante coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câmp. Mergeam în coloană. Din timp în timp, unii o luau înainte și, trecând pe lângă cei mai înceți, lăsau în jos geamul mașinii și făceau haz de ei. Apoi am cotit-o la stânga. Poarta stătea larg deschisă, eram așteptați. Cei sosiți mai devreme începuseră să-și piardă răbdarea. Se schimbaseră de mult în tricouri și pantaloni scurți. Unul mâncase niște mere pădurețe și acum se plângea de dureri de burtă. „Rocco, mâncăciosul, a pățit-o”, ne strigau unii, în vreme ce alții arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Bali. Apoi la Samoa, Insulele Amiralității, Singapore, Tananarive, Tombuctu, Alep, Samarkand, Basra, Malta, și ești acasă. Au trecut optsprezece ani, viața te-a marcat, chipul Îți e bronzat de alizee, ești mai bătrân, poate mai frumos. Și iată că, abia sosit, descoperi că librăriile expun toate cărțile tale, În reeditări critice, numele tău se află pe frontonul bătrânei școli unde ai Învățat să citești și să scrii. Ești Marele Poet Dispărut, conștiința generației. Fetișcane romantice se sinucid pe mormântul tău gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când a văzut mai ales că a venit din Ardeal, a ghicit imediat că trebuie să fie feciorul lui Zaharia. Fără multă ezitare, s-a urcat la camera lui Titu și l-a sculat din somn să-i ureze bun sosit și să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș frumos, dar foarte stricat. În aceeași zi i-a găsit o odăiță bună și ieftină, chiar alături de locuința lui, iar pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inimă rea, puiule! adăugă când își potrivi ochelarii după urechi și văzu cum s-a îngălbenit Herdelea. Tu mai ești asigurat câteva luni, întîmplător. Până atunci ai vreme suficientă să te aranjezi... Redacția apoi începu să se populeze. Fiecare nou sosit aducea câte o veste, toate care de care mai rele. Că răscoala s-a întins în județul cutare, că țăranii au ucis în cutare regiune atâția arendași sau moșieri, că armata s-a ciocnit într-un sat cu revoltații și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tumoare pe anatomia "execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat pe platformă cu ochii deschiși și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața i se întoarse spre grupul celor sosiți. ― Kane! (lui Lambert nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la întrebarea presantă a lui Lambert. ― Gura uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Își închipuiseră că se întâmpla ceva bizar în preajma pasarelei și ajungând aici îi găsiră pe urmăritor și urmărită gata de bătaie. Nu era absolut de loc tipul de urgență la care se așteptaseră dar reacționară, prompt și viguros. Fiind prima sosită, Lambert sări numaidecât în spinarea lui Ash. Inoportunat de acest atac, o lăsă pe Ripley, o opucă pe Lambert și ca și cum ar fi fost vorba de o simplă păpușă o aruncă în celălalt capăt al încăperii. Reveni la prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
oamenii aceia cu flori în mînă? Poate că aveam să aflu chiar diseară. Am mâncat și-am ieșit în curte, îmbrăcată într-o rochiță tiroleză. Aș fi putut să pariez: pe poarta noastră se dădea huța Garoafa, mai mereu prima sosită, în fusta ei roșie luată de la maică-sa, pe care-o mai purtaseră câteva surori, și în papuci cu pompon. Avea râsul acela de parcă s-ar strâmba de ceva neplăcut, al indiencelor. Și totuși voluptuos, vicios, fățarnic. Ne-am apucat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Davidoglu, cu inevitabila lui glumă: - Dar întrebați-l, domnule Profesor, ce fel de lucrare? De omni re scibili!... Era una din vechile lor glume, pe care le repetau de câte ori îl vedeau intrând în cancelarie cu un maldăr de cărți noi, sosite chiar în dimineața aceea de la Paris, de la Leipzig sau de la Oxford. - Când ai de gând să te oprești, cucoane Dominic? îl întrebau. - Cum să mă opresc, când n-am ajuns nici la jumătatea drumului?... De fapt, știa că cheltuindu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
luminată, și fata îl trăgea tot mai repede, îndreptîndu-se spre scara de marmoră care se vedea de departe urcând în spirală. - Melania, șopti el încurcat, nu pot intra cu pardesiul pe mine... Nu-i înțelese răspunsul, pentru că tocmai atunci ultimii sosiți se îmbulzeau către intrarea principală, câteva perechi urcau repede pe scări și începea să se audă freamătul sălii si muzicanții care-și încercau instrumentele. - Melania! șopti când trecuseră de ceea ce trebuia să fie ultimele balcoane și galeriile, și fata continua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
convenabilă. Și acum, după cum își spunea în sinea lui, se ducea ca să isprăvească odată, definitiv, cu buclucul ăsta. Nu voise s-o invite pe Hattie în Travancore Avenue din cauza lui Emma și pentru că se temea ca nu cumva tânăra, odată sosită acolo, să uite să mai plece. Și-apoi, cum ar fi putut s-o „distreze“? Era foarte firesc pentru el ca, pretinzând că se duce la Belmont, să „treacă“ și pe la Papuc și apoi să-l anunțe pe Rozanov că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbarcase pentru Tokio. Pur și simplu, luase una dintre umbrelele lui Gabriel (ploua cu găleata) și, astfel, ascunzându-și sub umbrelă frumosul ei cap brun de regină egipteană, străbătuse distanța (nu prea mare) până la casa mea de lângă Crescent și, odată sosită, s-a predat, ca să spunem așa. Când folosesc acest cuvânt, nu vreau să spun decât că Stella ajunsese la capătul răbdării și (dați-mi voie să subliniez), nu avea nici un alt gând în minte decât acela de a scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare, cu gustul roșiei proaspete de grădină în gură și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
este neîntreruptă. Dar asocierea funcționa chiar și așa... Metropola Deși călătoria cu metroul a amuzat-o, de fapt niciodată când venea să stea la mine câteva zile Bucureștiul nu era locul unde mama să se simtă la largul ei. Abia sosită, se gândea deja la întoarcerea acasă... Acolo unde fusese și pentru mine, până la un moment dat, acasă. Și nici eu nu făceam mare lucru ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din lumea de dincolo, era mai mult decât putea să accepte. Părea că nedumeririi ei i-a luat definitiv locul împăcarea îndurerată în ziua când am adus-o la București, foarte curând după înmormântare, ca să n-o las acasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ideea legitimării ideii existenței OMDIAVOL - misticism curat (Coane Fănică!). În unele secvențe din tema în definire, Tăcu lasă impresia că se află în preajma unei căi de descifrare a enigmelor universului încă neabordate de știință, el situându-se în rândul primilor sosiți. Există și multe enunțuri indescifrabile, singulare, ce ascund o licență poetica. Poate cele mai lucide meditații și întrebări, cele mai de interes pentru omul cutremurat de aceleași obsesive întrebări sunt: „Pentru cine și pentru ce existăm dacă aceasta superbă zestre
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
Am venit ieri și am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine, deși pe-aici e frig încă și apa mării nu e destul de caldă pentru băi. De-aceea sunt unul din cei dentîi sosiți aci pentru băi și nimeni nu se scaldă încă afară de mine. N-o să stau aci decât vro zece zile și apoi iar mă-ntorc la București. O să mă-ntrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntîia
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un singur individ, care nu era deloc banal. Scunzi de tot, slăbănogi, cu urechi largi, transparente, cu frunți înguste și ochi mici, șireți, erau urâți, dar așa de îndatoritori și vorbăreți, că erai nevoit să-i primești de buni. Abia sosiți, întreprinsese împotriva lui Doru Hallipa, tatăl lor, un proces mare pentru deturnare de avere, proces în care aveau o atitudine solidară, așa de repulsivă, că erau infam cotați la Palatul de Justiție, unde totuși exista deprinderea de a privi infamia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Mai sosesc între timp încă două coroane și un imens număr de jerbe și de buchete de flori menite să împodobească mormântul venerabililor lui părinți, lângă care se va odihni urna cu cenușă venită de departe... Încet-încet se adaugă noii sosiți - prieteni, cunoscuți și membri ai familiei, ultimul sosit de pe drumurile înnoroiate de la Sipeni d-rul Liviu Crăescu și venerabila sa mamă la 91 de ani. S-a făcut ceremonia de înmormântare de către un preot tânăr sosit cu întârziere de la alte solicitări
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]