1,263 matches
-
1916 a audiat cursurile Universității din Kiev. Între 1916 și 1927 a funcționat ca profesor la Catedră de Matematici Superioare la școlile din Kiev, Saratov, Odessa, apoi la Universitatea din Kazan (din 1928). În 1923 intra ca profesor la Scoala Sovietică de Partid. După o călătorie la Moscova și Leningrad, a fost invitat la Catedră de Matematică a Institutului de Ingineri Civili, unde s-a împrietenit cu profesorul V. V. Stepanov. În 1925 a participat la Congresul Matematicienilor de la Danzig, apoi la
Nikolai Cebotarev () [Corola-website/Science/326732_a_328061]
-
liceului este dată în exploatare în noiembrie 1963. În 1928 în Cocieri a fost organizat colhozul "Basarabia Roșie". Satul Cocieri în anii 1922-1924 făcea parte din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. În anii 1924-1940 satul Cocieri era în componența Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. În anii 1940-1991 Cocierii s-au aflat în componența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, cu excepția anilor 1941-1944, cînd Cocierii erau sub ocupație româno-germană. Din 1991 Cocierii sunt în componența Republicii Moldova. În vara anului 1936 colhozul din Cocieri și-a
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
în principal din rândurile germanilor. Activitățile partizanilor din Laponia nu a dus la distrugerea totală a niciunei locomotive finlandeze, ci doar la avarierea unora dintre ele Este de menționat faptul că au existat formațiuni de partizani care s-au autodenumit „sovietice”, care au acționat la mare depărtare de teritoriul URSS. De cele mai multe ori era vorba de foști cetățeni sovietici care evadaseră din lagărele naziste. Una dintre aceste formații a fost „Rodina” (Patria mamă) care a luptat în Franța. De asemenea, în
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de șapte formații și 26 de detașamente de partizani, care au luptat în Polonia și 20 de formații unite și detașamente care au luptat în Cehoslovacia. Situația din fostele teritorii răsăritene ale Republicii Poloneze, trecute sub controlul Ucrainei și Belarusiei sovietice după invadarea Poloniei de către Armata Roșie, era similară cu cea din teritoriile ucrainiene și belaruse ocupate de germani. Au existat și unele diferențe notabile în ceea ce privește interacțiunea dintre partizanii sovietici și forțele naționale poloneze și populația locală. După perioada inițială de
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
fost influențați de scrierile filozofului francez Jacques Derrida și de ideea sa filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
parțial folosită pentru organizarea poliției politice Gestapo și a lagărelor de concentrare naziste. În ziua de azi, termenul de „lagăre de concentrare” este folosit în special pentru lagărele Germaniei naziste din perioada 1935 - 1945, în timp ce celelalte lagăre, în special cele sovietice, chineze, cambogiene, cubaneze ș.a., sunt denumite "lagăre de muncă" (rarele ori când sunt studiate sau evocate). Lagărele naziste, descoperite și filmate de armatele Aliate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost ulterior studiate de mulți istorici, deoarece
Lagăr de concentrare () [Corola-website/Science/299058_a_300387]
-
fost înfrântă în Bătalia de la Komarów, (una dintre cele mai mari lupte de cavalerie din lume), Budionîi a fost trimis să lupte cu Albii în Ucraina și Crimeea. În ciuda înfrângerii din Polonia, el a fost considerat unul dintre eroii Rusiei Sovietice din războiul civil. Budionîi era un ofițer curajos și pitoresc în același timp, dar știa foarte puțin sau deloc despre tacticile moderne de luptă, în special în problema războiului mecanizat și de tancuri. A fost numit în funcția de Inspector
Semion Budionnîi () [Corola-website/Science/299344_a_300673]
-
Cominformului în luna iunie. Cu toate aceste, Tito nu s-a prezentat la a doua întâlnire a Cominformului, temându-se că Iugoslavia va fi atacată deschis. În acel moment crizele aproape au escaladat într-un conflict armat, trupele maghiare și sovietice se adunau la granița nordică a Iugoslaviei. Pe 28 iunie, celelalte state membre au exclus Iugoslavia menționând „elemente naționaliste” care au reușit în cursul ultimelor cinci sau șase luni să ajungă la o poziție dominantă de conducere" în PCI. Expulzarea
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
nu avea forța să continue operațiuni ofensive, și astfel s-a format proeminența Kursk. Adolf Hitler și înaltul comandament german au ales relativ îngustul sector Kursk pentru următoarea ofensivă majoră într-o tentativă de a zdrobi rezervele operaționale și strategice sovietice. Astfel, se dorea restaurarea echilibrului pe frontul de est și recucerirea inițiativei strategice. Serviciile de informații sovietice au anticipat că proeminența Kursk avea să fie centrul unei ofensive germane majore în vară. Apărarea strategică sovietică a Kurskului, spre deosebire de cea a
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
pe la 500. Armata 1 Tancuri a atacat și elemente din "Panzerkorps" XLVIII, dar aceste atacuri nu au fost legate direct de bătălia de tancuri de la Prohorovka. În total, un număr de minimum 294 vehicule blindate de luptă germane și 616 sovietice, și maximum 429 germane și 870 sovietice au fost implicate în bătălia de la Prohorovka. Aviația sovietică a avut o slabă concentrare de forțe. Armata a 2-a Aeriană, deși suferise pierderi grele cu o săptămână în urmă, a putut aduna
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
și elemente din "Panzerkorps" XLVIII, dar aceste atacuri nu au fost legate direct de bătălia de tancuri de la Prohorovka. În total, un număr de minimum 294 vehicule blindate de luptă germane și 616 sovietice, și maximum 429 germane și 870 sovietice au fost implicate în bătălia de la Prohorovka. Aviația sovietică a avut o slabă concentrare de forțe. Armata a 2-a Aeriană, deși suferise pierderi grele cu o săptămână în urmă, a putut aduna doar 472 de avioane operaționale. Din această
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
nivel defensiv pe o adâncime de 35 de kilometri dar a fost oprit de Armata 1 Tancuri sovietică. Între 5 și 11 iulie, "II SS Panzerkorps" a fost aproape de a crea o breșă între Armata 1 Tancuri și Armata 64 sovietice. Bătăliile au fost dificile, dar Armata a 4-a Panzer reușise să pătrundă prin principalele zone defensive sovietice. Germanii au susținut că au distrus 1.000 de tancuri sovietice de la 5 iulie. Doar 48 Panzer Korps a susținut că ar
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Doar 48 Panzer Korps a susținut că ar fi eliminat 1.300 de soldați sovietici și că a luat 7.000 prizonieri. Același corp a susținut că ar fi distrus sau capturat 170 de tancuri și 180 de mortiere grele sovietice împreună cu numeroase piese de artilerie și baterii antitanc. II. SS Panzerkorps a pătruns prin linia a treia de apărare sovietică la Prohorovka. Germanii au crezut că au creat o breșă și că a doua zi urmează să profite de ocazie
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
marș forțat pe drum, forțele rusești au ajuns la Prohorovka în noaptea de 11 iulie. Fronturile sovietice erau pregătite acum să lanseze contraatacul. Planul germanilor la Prohorovka era de a continua cu planul general al campaniei "Citadela" obligând forțele defensive sovietice din sud să se deschidă și de a face joncțiunea cu ramura nordică a încercuirii la Kursk. Atacul a coincis cu un efort al "48 Panzerkorps" de a traversa râul Psiol către sud-vest. Gara Prohorovka era principala țintă a atacului
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
crește presiunea, "48 Panzerkorps" a fost atacată de Corpul 10 Tancuri sovietic și de Armata 1 Tancuri sovietică. "Luftwaffe" a răspuns însă cu misiuni de atac la sol. Aparatele Heinkel He 111 au produs mari pierderi Armatei a 69-a sovietice și Armatei a 5-a Gardă Tancuri. În acest sector în ziua de 12 iulie, avioanele de vânătoare nu au raportat nicio pierdere. Un rezultat al lipsei de activitate a "Luftwaffe" în zona "48 Panzerkorps" a fost oprirea ofensivei Panzerkorps
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
de atac aerian ale sovieticilor nu au reacționat suficient de rapid la manevrele bruște ale inamicului. Mai mult, Armatele Aeriene a 2-a și a 17-a au fost concentrate pe "48 Panzerkorps" dându-i "Luftwaffe" acces neîngrădit la blindatele sovietice expuse. Comandantul Corpului 31st Tancuri sovietic a raportat: „acoperirea noastră aeriană a fost cu totul absentă până la orele 13:00”. Armata a 5-a Gardă Tancuri s-a plâns: „avioanele inamice au stat literalmente agățate deasupra formațiunilor noastre de luptă
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
pentru a apăra împotriva unui atac german efectuat de "III Panzerkorps". Cu pierderea acestor rezerve, s-a pierdut și orice speranță de a provoca o înfrângere majoră pentru "SS Panzerkorps". Dar și înaintarea germană a eșuat. În pofida pierderilor uriașe, armatele sovietice de tancuri au rezistat și au împiedicat II SS să le rupă liniile. Majoritatea bătăliilor de tanc s-au dat la mică distanță, întrucât sovieticii trăseseră învățăminte din înfrângerea de dimineață. Pierderile umane s-au cifrat la circa 5.500
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
învățăminte din înfrângerea de dimineață. Pierderile umane s-au cifrat la circa 5.500 de partea sovietică și 850 de cea germană. Pierderile la nivelul tancurilor sunt în dispută, dar în mod sigur s-au pierdut circa 300 de blindate sovietice și 70-80 germane în acțiunile ofensive ale germanilor. Deși pierderile celor două părți nu pot fi stabilite cu exactitate, rezultatul strategic este mai clar. Nici Armata a 5-a Gardă Tancuri și nici Corpul II SS Panzer nu și-au
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
printre grupările sindicaliste, rămânând afiliată la FRFA. Era doar o decizie formală, luată ca urmare a noilor circumstanțe politice, Ionel Mociorniță rămânând în continuare finanțatorul echipei. Conform "Gazetei Sporturilor", la 30 noiembrie 1945, va disputa un meci amical contra campioanei sovietice Dinamo Tbilisi pe stadionul ANEF. Potrivit ficei lui Ionel Mociorniță, Marie Rose, Ministrul de Externe al României, Ana Pauker, a ordonat patronului clubului să piardă meciul. Scopul Anei Pauker era să arate românilor "superioritatea omului sovietic". Tot potrivit Gazetei Sporturilor
FC Carmen București () [Corola-website/Science/318862_a_320191]
-
maxim 5 metri, au fost montate girodirecționale, cutii de viteze cu 5 trepte și preîncălzitoare pentru pornirea motorului pe timp de iarnă, filtre suplimentare la motor pentru a prelungi durata de exploatare a acestuia și au fost înlocuite stațiile radio sovietice 9 RS cu stații moderne RM-31-T (de fabricație cehoslovacă). Între 1960 și 1965, tancurile T-34 au fost adaptate pentru a folosi la nevoie aparate de vedere pe timp de noapte cu raze infraroșii. Tractoarele pe șasiu de T-34
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
lagărele și ghetourile din Transnistria, fasciștii au adunat circa 11.000 de evrei.În vara 1944 Basarabia și cu ea, Mărculești, au fost ocupate de armata sovietică în ofensivă. În perioada postbelică în timpul regimului sovietic (ca parte a Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești) orașul a fost repopulat, reconstruit și a luat din nou avânt economia și cultura așezării. Au fost construite noi obiective social-culturale. În anul 1952 localității i s-a conferit statutul de orășel. În anul 1991, în urma destrămării Uniunii Sovietice
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
în anul 1919. Mongolia i-a declarat independența față de China (pentru a doua oară) în 13 martie 1921, după ce soldații baronului Ungern von Sternberg i-au forțat pe chinezi afară din capitala mongolă, orașul Urga. Ca urmare a victoriilor militare sovietice asupra Albilor și forțelor lui Ungern von Sternberg, la începutul anilor '20, ca și a ocupării Urgăi în iulie 1921, Moscova a redevenit principala inflență externă în Mongolia. a fost proclamată la 25 noiembrie, 1924, sub controlul unui regim comunist
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
capacitatea de a distruge blindatele grele la mare distanță. Strategia celui de al doilea proiect era să creeze un vehicul cu un blindaj mai mare, din care să rezulte un vehicul mai bine protejat decât tancurile inamice. Proiectele germane și sovietice de vânători de tancuri foloseau o suprastructura de tip cazemata, tunul antitanc având o miscare limitată în câmp orizontal. Rezultatul era un vehicul ușor, rapid și mai simplu decât un tanc, dar cu un tun de calibru mai mare decât
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
Operațiunii Albastru a fost planificat pentru sfârșitul lunii mai 1942. Un număr de unități germane și române, care urmau să ia parte la atac, erau încă angajate în cucerirea Sevastopolului, oraș fortificat și port în Peninsula Crimeea. Întârzierile datorate apărării sovietice hotărâte au făcut ca începerea atacului să fie amânată de câteva ori, până la sfârșitul lunii iunie. Au fost întreprinse atacuri de mai mică amploare, blocând forțele sovietice într-o pungă la Harkov, pe 22 mai. Atacul a început într-un
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
care a provocat un incendiu devastator în oraș, ucigând mii de civili și transformând orașul într-o mare de resturi și de ruine arzânde. Optzeci la sută din spațiile de locuit ale orașului au fost distruse. Armata a 62-a sovietică și-a stabilit liniile defensive printre dârâmături, cu puncte de rezistență în ruinele caselor și uzinelor. Lupta pentru oraș a fost nemiloasă și disperată. Stalin a dat ordine ca toți militarii care se retrăgeau fără ordin să fie executați. „Nici un
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]