KorAP: Find »[drukola/base=spătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...139 >

3,462 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale, însă tina era nu puțină. — Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se ridice. Ce spui tu, spătare... gâfâi Barzovie-Vodă, scuturându-și veșmintele. Pe-aici altă dată au călcat pașii marelui Ovidiu. Pe aici nu cred să fi ajuns - răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se ridice. Ce spui tu, spătare... gâfâi Barzovie-Vodă, scuturându-și veșmintele. Pe-aici altă dată au călcat pașii marelui Ovidiu. Pe aici nu cred să fi ajuns - răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
nu cred să fi ajuns - răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și se depărtară de marinarii greci care, văzând că nu pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe pescuit. Moldovenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe pescuit. Moldovenii merseră pe cărăruie, până ieșiră la un ochi mare de apă unde, mai încolo, se zărea plutind o luntre cu un om. — Hei creștine! - strigă spătarul Vulture. Cum le zice la locurile astea? — Șto? - făcu creștinul, punând mâna la ureche. — Aoleu, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - cred c-ai sărutat greșit. Episodul 134 FAMILIE MARE Văzând că omul cu barca vrea să se îndepărteze, spătarul Vulture

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ieșiră la un ochi mare de apă unde, mai încolo, se zărea plutind o luntre cu un om. — Hei creștine! - strigă spătarul Vulture. Cum le zice la locurile astea? — Șto? - făcu creștinul, punând mâna la ureche. — Aoleu, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - cred c-ai sărutat greșit. Episodul 134 FAMILIE MARE Văzând că omul cu barca vrea să se îndepărteze, spătarul Vulture strigă iarăși: — Hei, creștine! Unde te duci? Auzind întrebarea, creștinul se opri din vâslit și se întoarse nedumerit: — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
strigă spătarul Vulture. Cum le zice la locurile astea? — Șto? - făcu creștinul, punând mâna la ureche. — Aoleu, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - cred c-ai sărutat greșit. Episodul 134 FAMILIE MARE Văzând că omul cu barca vrea să se îndepărteze, spătarul Vulture strigă iarăși: — Hei, creștine! Unde te duci? Auzind întrebarea, creștinul se opri din vâslit și se întoarse nedumerit: — Cum undi mă duc? - strigă și el. Mă duc tăt înainti. Și pe noi cui ne lași? - făcu spătarul Vulture. Creștinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se îndepărteze, spătarul Vulture strigă iarăși: — Hei, creștine! Unde te duci? Auzind întrebarea, creștinul se opri din vâslit și se întoarse nedumerit: — Cum undi mă duc? - strigă și el. Mă duc tăt înainti. Și pe noi cui ne lași? - făcu spătarul Vulture. Creștinul se scarpină la ceafă, părând încurpat: — Da’ voi undi mergeți? — în Moldova! - strigă Vulture. — Moldova? Păi Moldova nu-i tăt înainti, Moldova-i tăt înapoi! - răspunse creștinul. — Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pe noi cui ne lași? - făcu spătarul Vulture. Creștinul se scarpină la ceafă, părând încurpat: — Da’ voi undi mergeți? — în Moldova! - strigă Vulture. — Moldova? Păi Moldova nu-i tăt înainti, Moldova-i tăt înapoi! - răspunse creștinul. — Nu-i nimic - făcu spătarul. Ia-ne și pe noi și scoate-ne undeva din stufărișul ăsta, că ți-om plăti. — Și io ce să fac cu banii în stufărișul ista? Că io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
io din stufărișul ista nu prea ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Păi ce să facă și el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se la rame. Ieșiră în largul ghiolului. Priveliștea era într-adevăr minunată. Sub pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de tată, apoi răspunse oarecum rușinat: — Știucî. — Cum? - făcu Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și m-am gândit că dacă îi zic așe, o să-mi poarte noroc. — Dar pe ceilalți? - întrebă Barzovie-Vodă. — Pe ceilalți Agarici. — Pe toți? - zise spătarul. — Pe toți - răspunse creștinul. — Da’ cum așa? - se cruci Barzovie. — Păi noi aici avem mult de lucru - zise Covaliov. Dacă aș sta să-i strig pe fiecare pe nume, ar veni numai câte unul, pe rând, și peștele n-așteptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
să ia loc acolo afară, pe niște scăunele nu tocmai frumos lucrate, dar de o mare stabilitate. Mai la o parte, Covaliov, cei câțiva Agarici și micuța Știucî prinseră a curăța peștele. — Mă uit, Măria-Ta, la creștinul acesta, zise spătarul Vulture așezându-se, și mă gândesc că omul poate îndura orice și oriunde, numai să-i dai un petic de pământ, o femeie și-un câine. — Așa este - răspunse Barzovie-Vodă. Puțin pământ, o femeie și-un câine. Pământ și femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-i dai un petic de pământ, o femeie și-un câine. — Așa este - răspunse Barzovie-Vodă. Puțin pământ, o femeie și-un câine. Pământ și femeie înțeleg - zise Cosette. Da’ câinele? De ce-i trebuie și câinele? — Ca să-și păzească femeia - răspunse spătarul. Fără câine eu n-aș sta undeva singur c-o femeie, nici să-mi dai toată Valea Moldovei. — De la Moldova sunteți? - zise atunci creștinul. — De la Moldova - răspunse spătarul. — Și cine mai e domn la voi? - întrebă creștinul. — Păi, dumnealui e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Da’ câinele? De ce-i trebuie și câinele? — Ca să-și păzească femeia - răspunse spătarul. Fără câine eu n-aș sta undeva singur c-o femeie, nici să-mi dai toată Valea Moldovei. — De la Moldova sunteți? - zise atunci creștinul. — De la Moldova - răspunse spătarul. — Și cine mai e domn la voi? - întrebă creștinul. — Păi, dumnealui e - răspunse spătarul, arătând spre Barzovie. — Da? - făcu creștinul. Bag samă că matali îți place să umbli, dacă ai ajuns până aici. — Necazurile, frate creștin - răspunse Barzovie-Vodă. Dar dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
câine eu n-aș sta undeva singur c-o femeie, nici să-mi dai toată Valea Moldovei. — De la Moldova sunteți? - zise atunci creștinul. — De la Moldova - răspunse spătarul. — Și cine mai e domn la voi? - întrebă creștinul. — Păi, dumnealui e - răspunse spătarul, arătând spre Barzovie. — Da? - făcu creștinul. Bag samă că matali îți place să umbli, dacă ai ajuns până aici. — Necazurile, frate creștin - răspunse Barzovie-Vodă. Dar dumneata ai ieșit vreodată din pustietatea asta? — Am fost o dată, acum doi ani, până la Cetatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
alălalt murise și pe nevastă-mea o apucaseră năbădăile. Episodul 138 BARZOVIE VREA SĂ SUGEREZE ALTCEVA Astfel, mai vorbind ei de una, de alta, cum ar fi de pildă, pe de o parte dacă peștii au sau n-au suflet, spătarul Vulture susținând că n-au, că altfel nu s-ar mai mânca atâta între ei, Barzovie-Vodă afirmând că s-ar putea să aibă, deoarece nu lipsa sufletului îi face să-și înghită tovarășii, dintre care mulți bolnavi, aceasta ducând la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea să plutească în aer. — Socot că nu mi-o veți lua în nume de rău - începu Barzovie-Vodă cu ochii în pământ - dacă voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
începu Barzovie-Vodă cu ochii în pământ - dacă voi spune că, deși mazilit, sunt totuși, pentru voi, domnitor și ca atare am dreptul să dorm în colibă. Departe de noi gândul că ați putea să dormiți sub cerul liber - răspunse cuviincios spătarul Vulture. — Totodată - urmă Barzovie - m-aș îndoi eu însumi de propria-mi înzestrare de domn dacă, nesimțitor din pricina rangului meu, aș lăsa-o afară pe această firavă domniță, pradă țânțarilor și altor diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îndoi eu însumi de propria-mi înzestrare de domn dacă, nesimțitor din pricina rangului meu, aș lăsa-o afară pe această firavă domniță, pradă țânțarilor și altor diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să rabde răcoarea nopții și pișcăturile țânțarilor pe prispă, o vei chema înăuntru în colibă, iar domnia ta, ca om serios și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o vei chema înăuntru în colibă, iar domnia ta, ca om serios și trecut de mult de vârsta zburdălniciilor, vei ieși să dormi cu noi afară. Nu asta am vrut să sugerez! - zise nervos Barzovie-Vodă. Episodul 139 DOAMNA ȘTIUCÎ Deodată, conversația spătarului și a lui Barzovie-Vodă fu întreruptă de chemarea plină de o bucurie reținută a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de ce? — Visez la o viață mai bună - răspunse Covaliov, aprinzându-și o lulea. Dumneata ai băgat de seamă că mâncăm bine. într-un fel e adevărat. Pește și iar pește! Asta ar fi una. — Și celelalte? - îl trase de limbă spătarul Vulture. — Știți dumneavoastră de când n-am mai văzut eu o caleașcî? întrebă pescarul. De... poftim, că nici nu știu număra, atâția ani au trecut. Va să zică n-am școalî. Asta ar fi alta. Apoi mi-ar trebui un pat ca lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]