9,106 matches
-
de amprente. Ea plecase demult. El ștergea în continuare urmele despărțirii, cântând presupusul cântec pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe pervazul gri, totul se rotea într-o înverșunată nebunie, o replică cred a gravitației, o spaimă de nor, un laser tăind adânc irisul. Apoi toate ceasurile au început să bată năvalnic. Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit soarele. într-
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ani în urmă nu voi aduce saltul în gol al sclavului oriental în această amiază să nu avem amintiri să auzim ecoul aici unde nu mai este nimeni cu masca pe chip din libertatea refuzată n-a mai rămas decît spaimele din copilărie ascunse într-o veche tiparniță. împărțirea alcoolului e foarte bună băutura asta mult mai bună decît istoria literaturii române n-aș fi crezut după atîtea invocații miracolele au apărut mereu în alte locuri păsările se ridică altfel decît
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
pentru un intelectual de înalta ținută a lui Comarnescu, însă contrabalansate mereu de încrederea în artă. Un sentiment apăsător domină paginile din acești ani ale jurnalului în care întrezărim figura unui învins (nu știu cât de convins), a unui om bântuit de spaime. Atitudinea lui este oscilantă și nu o dată se contrazice de la o propoziție la alta. Deși totul îi apare nesigur, așteptându-se în orice moment că va fi dat afară din serviciu, continuă să se amăgească și să spere că funcționarii
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
șase ani abia împliniți - tot soiul de discursuri fanteziste, prefăcînd în “fantome” diverse personaje ale lumii în care trăiam. Erau, mai ales, profesori de la liceul “Petru Rareș“, despre care nu aveam decît informații indirecte, de la elevii care îi evocau cu spaimă și se bucurau nespus să-i vadă trecuți “dincolo” în cadrul jocului meu fioros. Dintr-o notiță de presă publicată anul trecut, am aflat că Anglia mai posedă încă vreo 3000 de fantome, inventariate și catalogate ca extrem de conștiincioase în serviciu
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
ea, de multe ori, mă lamentez!Cum vine asta? Orice durere, atîta timp cît o poți scrie, e suportabilă? sau devine suportabilă tocmai fiindcă o scrii? Știu doar că înainte făceam versuri fericit. Marile supărări (care se împletesc întotdeauna cu spaimă) mi-au uscat mîna. Așa era cu poezia. Cum o fi cu proza, nu prea am idee! * Și zilele-s tot mai senine, mai înalte. E o sfințenie-n lumină, o tragedie dulce-n orice obiect luat la piept de
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
ultima mea incursiune sfîrșită într-o carte - ^carul cu boi^ -, i se spunea parcă însă dincolo de el... doamne, ce mesaj... tîrziu... dincolo de culoare l-am pătruns și eu... adunînd și silabisind, priviri și făpturi pe trotuarele obosite ale orașelor, cînd spaima și mila lor la vederea mea se preschimba în mine într-o disperată înțelegere a golului ce-i bîntuie... și era o duioșie hărțuită... o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
o duioșie hărțuită... o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și năvală... toate dosite pînă la înnăbușire în cotloane abia bănuite... încît pupila părea vînătă de-o beznă de cavernă... oare ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora de nu ne găsim în sine seninătatea netulburată de nimeni și nimic? aidoma timpului mult rărit în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
au apărut cele mai tulburătoare femei, ca întotdeauna între întîi și cincisprezece septembrie: studente restanțiere! Au ceva pe care în zadar mi-aș dori să-l scriu. Picioarele și sînii lor trăiesc independent, în afara panicii examenelor, ochii doar, umpluți de spaimă, rugători, le fac mai accesibile, mai puțin extraterestre. Simți că vor să fie salvate și tu ai putea-o face, punîndu-le un opt sau un nouă și-apoi ducîndu-le-n brațe pînă-n prima odăiță luată cu chirie, atîrnînd o pătură la
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
luciul ierbii. Întunericul din tine luminà, el era focul ce ardea în măruntaiele tale ca o comoară îngropată de barbari. Acum nu mai e nimic de spus cineva continuă să te iubească să legene cuvinte să le adoarmă să tămăduiască spaima. O spaimă lentă hipnotică o cămașă de jar ce arde pieptul și umerii. Ce departe erai ce departe și cum vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt ca două mierle pe care doar cântecul le mai ține în viață
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
Întunericul din tine luminà, el era focul ce ardea în măruntaiele tale ca o comoară îngropată de barbari. Acum nu mai e nimic de spus cineva continuă să te iubească să legene cuvinte să le adoarmă să tămăduiască spaima. O spaimă lentă hipnotică o cămașă de jar ce arde pieptul și umerii. Ce departe erai ce departe și cum vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt ca două mierle pe care doar cântecul le mai ține în viață. Loc luminat
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
Val Gheorghiu 7 portrete în ulei comestibil Bizarul Boușcă, hidalgo trufaș al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou („panoul lui”) locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște își panota singur și
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
sau de după evenimentele din decembrie ’89. O să fiu bănuită că fac legături psiho-socio-maniacale cu, de pildă, apariția intempestivă a lui Dinescu pe ecranele televizoarelor, în timpul acelor evenimente. La o primă rememorare, am tendința să-mi strâng inima, ca atunci, cu spaimă pentru imaginea poetului român contemporan, care, iată, " Dă și din mână, și din gură". Desigur, eu știu că, în acele zile, el reprezenta în același timp și un simbol, și o valoare. Reprezenta el și un model? Greu de spus
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
o discutabilă, totuși, trimitere, privind aceasta din urmă, la Rimbaud, iar Ion Caraion prefera să sublinieze “conceptul de convulsie”, ilustrat de “o serie de noțiuni între dezgust și moarte, între tijele absurdului și paradigmele morții (din categoria cărora aceea de spaimă vibrează la loc de frunte)”. Asocierile din registrul sumbru al notației sau imaginarului sunt frecvente încă la acest debut (v., de exemplu, poezia 4 aprilie 1944, unde lângă “lacrimile martirilor carbonizați” ai cunoscutului bombardament stă șlagărul zilei ascultat la patefon
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
papagal pe rotile”, “balerină ridicolă și fără dinți” - replică trist-parodică a Leonorei romantice, și a acelei “donna angelicata / a profesorului călinescu”. Dacă “(a) auzit ficțiunea lătrând pe băncile goale / și labele ei păroase frământând noaptea”, aceste e un semnal al spaimei de golul existențial și nu o programată anulare a realului, expresia dramatică a sentimentului deteriorării ființei ce nu mai poate găsi decât o contrapondere fragilă în nevinovatele... “jucării / puse la dispoziția criticilor literari” și se expune ca “o umbrelă reparată
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de sine, alături de tandre apropieri de lucruri. O luciditate exigentă, neconcesivă față de răul din lume și din sine, o ținută etică afirmată fără nici o emfază dar cu o gravitate decisă, într-un univers asediat de derizoriu și pândit de spectrele spaimei, conferă discursului poetic demnitatea la care aspiră ori s-ar cuveni să aspire orice poezie autentică.
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
revedere, Alină! După plecarea ei, m-am cufundat în singurul fotoliu din cameră, simtindu-ma deodată epuizata. Aveam mintea goală, iar viața mi se scursese din trup. Am închis ochii. M-am cufundat într-un somn fără vise și fără spaime, inform și întunecat că moartea. Cînd mi-am revenit, Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Îngenunchind pe pămîntul înghețat, i-am ținut mîna vreme îndelungată, în timp ce lacrimile îmi scăldau față. Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste-i sufletul în pace, Doamne
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
e fiecare dintre noi, ce facem, de ce locuim în casă, tot soiul de lucruri... Pînă și la băieți s-au uitat bănuitori și i-au chestionat drastic. După ce au plecat și lucrurile s-au mai liniștit, am fost nebună de spaimă din cauza ta. M-am întrebat dacă și-au plasat oamenii afară, în eventualitatea că cineva ar încerca să scape, iar tu poate că le-ai căzut în plasă. Nu știam ce să fac, nici unde să te caut, așa că m-
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
de atașament față de ideile socialismului pe care le ofereau nu garantau o protecție. Ambiguitatea poziției lor ca intelectuali le era conștientă, teama nu putea fi alungată. La toate acestea mai survenea în plus pericolul din ce în ce mai palpabil al contaminării. Ca să atenueze spaima omul de carte se străduia să satisfacă doleanțele plebee vulgare și din deprinderea cu răul, la început abia perceptibilă apoi mereu mai fățișă deriva un împrumut de idei și de forme. Astfel s-a petrecut o îndoctrinare a elitei, nu
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
deja publicate, în volumul Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, din 1997, aceeași atmosferă sufocantă în care semnele prevestitoare unei renașteri nu se împlinesc, înfășurate fiind strîns în jurul cîte unui personaj „nesigur și fragil, mișcîndu-se visător, stîsngaci și plin de spaime într-o lume fluidă, care conține moartea" (Marta Petreu, citat din fișa de dicționar). La capătul liniei 9, gradează obsesiv semnale rău-prevestitoare, în lumea pestriță și coborîtă a periferiei în bîlciul căreia evadează personajul principal. Lumea aceasta e populată de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
Alexandru LUNGU Mireasma neauzită pe-o margine de timp dintr'o gură de uitare ochiul bufniței străpunge taina nearătată ce va să fie logodna apei cu focul istovirea spaimei din spargerea norilor lacrima îngerului înduioșat clipa căzându-și izbava pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
că se află aci deși sînt deja dincolo despre lucruri ce par că se află dincolo deși sînt încă aci despre ceea ce a fost și nu va mai fi niciodată despre ceea ce n-a fost niciodată și va fi cu spaima ce se trezește între litere cum apa dintr-un rîu ce se dezgheață ca și cum nu te-ai mai recunoaște ca și cum scriind ai mai citi. Poate că timpul nostru Poate că timpul nostru stă-n loc cum o roată ce s-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
fizice, sufletești, intelectuale. Căci gândul însuși devine, din momentul când trece de aparența realităților, întrebându-se asupra miezului lor, o inepuizabilă sursă de durere, materialul din care orice creator adevărat își durează opera. A da chip propriu îndoielilor, temerilor și spaimelor vechi de când lumea, dar atât de vii tocmai pentru că s-au dovedit insolubile, iată ceea ce constituie, după părerea noastră, marea izbândă a picturii lui Liviu Suhar. Publicul iubitor de artă al Iașilor a onorat cum se cuvine momentul aniversar, umplând
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
motivul ar fi o dramă sentimentală dar, în fond, problema este alta. O criză de identitate prelungită din adolescență îi marchează în mod diferit. În timp ce unul dintre ei își căuta cu obstinație evadarea, desprinderea din "placenta comună", celălalt își mărturisește spaima de a fi singur amplificată de o lucidă observație: "...noi doi, cei mai gemeni frați din lume (...) eram marcați de dimensiunea din ce în ce mai apăsătoare a diferenței. Mi-am dat seama atunci că înfățișarea noastră comună, ridicol de identică, era un nonsens
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]