3,853 matches
-
Doar m-am deplasat Înspre Bestie. — Ce vrei! Ce vrei! a cotcodăcit el la mine, simțindu-mi ura și intențiile care duceau Într-un singur punct. CÎnd ofițerul s-a Întors, mîinile mele erau În jurul gîtului Bestiei, iar capul lui spart ricoșa de perete. Gardianul m-a oprit. M-a luat din locul ăla. Bestia Încă mai putrezește acolo, În Închisoarea aia psihiatrică. Obișnuia să fie agresat de personalul Închisorii, dar sper că de Împrejurarea aia Își amintește ca de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
foarte stângaci. Mi-ar fi mai de folos acum, un bidon cu ceai cald și o inimioară de turtă dulce cu gust de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care nu-i alteceva decât alt morman de cârpe. Câinele lui Ben latră cu furie la lună sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le-o fi ținut În mână, și nu s-a putut bucura nici măcar În vis de magia cuvintelor. Patru Sărbătorile de iarnă au trecut chinuitor de Încet pentru amândoi; au suferit de frig, au avut coșmaruri, au privit prin pereții sparți, stelele și luna, au cerșit, au ars aproape toate șipcile pe care le strânseseră, Încercând să se Încălzească, și au Împărțit cu Ben puțina mâncare. -Ți-a intrat ceva În căpățâna ta ciuruită de himere și bombată ca un fund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat, aflat Într-o degradare cumplită. Pe scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te -vino, foamea și boala, bezmetice și trumfătoare, Își fac de cap, neținând cont de nicio lege. Acești oameni bătuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceva penibil, caraghios și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe podea cu spatele la perete. Își acoperea fața cu mâna. M-am lăsat în jos cu grijă. Am observat că sticla unuia dintre desene era spartă. Acum toată mânia mea împotriva lui Palmer se stinsese făcând loc satisfacției pe care mi-o oferea scena anterioară. Ploaia foșnea încă afară, dincolo de fereastră. După vreo două minute am spus: — Ei, cum e? — Destul de bine, răspunse Palmer printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
găsi un loc Într-o clădire dezafectată, Învecinată Într-o parte cu un cimitir, iar În cealaltă, cu o piațetă modestă dar fermecătoare. — Ce-ți treb’e mai mult de-atât? se Întrebă În timp ce eu, Încă bănuitor, inspectam un geam spart, acoperit cu ziare. Într-o parte, viață, În cealaltă, moarte. Pe la Începutul lui octombrie 1925, după o călătorie În sudul Franței, În care, surprinzător, mă invitase, Anton stătea pe scări cu o sticlă de șliboviță Între pantofii lustruiți. Zâmbea, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
munte de hârtie igienică mâzgălită Îmi Înconjura picioarele dureroase. Cu toate acestea, spre suprinderea mea plăcută, eram mulțumit de rezultat - chiar convins de el. Apăsându-mi buzele cu o ultimă bucățică de hârtie curată, mi-am cercetat creația În oglinda spartă proptită pe birou. Satisfăcut, mi-am aranjat peruca Închisă la culoare, pe care am cumpărat-o. Nici măcar mama nu m-ar fi recunoscut. Acum mi-au mai rămas doar câteva retușuri finale. O fustă În carouri ca cea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe terminate), dar de-aici nu rezultă că, dacă se crede victimizată și privată de drepturi și exploatată (ceea ce s-ar putea să și fie, dacă ne uităm bine la viața ei), eu sunt cel care trebuie să plătească oalele sparte. Nu din cauza mea a rămas nemăritată până la treizeci de ani. Nu eu am luat-o de pe terenurile carbonifere din Virginia de Vest ca s-o transform în sursa plăcerilor mele - și nici n-am suit-o în pat cu fufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
era În puterea ei; o putea frânge. N-a fost un moft fără sens din partea lui Cromwell să dărâme statuile. Parte din puterea Fecioarei rezidă În statuia Fecioarei și când capul era smuls, un braț frânt și cele șapte săbii sparte, se aprindeau mai puține lumânări și nici rugăciunile rostite la altarul ei nu mai erau așa de multe. Era de ajuns ca un bărbat precum dr. Czinner să fie ruinat de o femeie și tot mai puține fete proaste precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ea zice că el este Îndrăgostit până peste cap de ea, ca pe vremea când erau la Dalton. M-am uitat la ea cu neîncredere. Ce naiba spunea ea acolo? De unde știi tu asta? am articulat, de-abia scoțând un șoptit spart. Marci și-a pironit ochii În pământ, ca și cum ar fi studiat imensele margarete imprimate pe covorul de la Soho House, și apoi s-a uitat din nou la mine. —Mă simt atââât de prooost... era la mine acasă. Am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să te îngropi în detalii. Probabil că așa ne privește Dumnezeu. Ca și cum toate ar fi la locul lor. Acum scoate-ți pantoful și, cu piciorul gol, calcă, strivește. Calcă și nu te opri. Oricât de tare te-ar durea - plasticul spart, lemnul și sticla -, calcă și nu te opri până ce vecinul de jos nu începe să bubuie cu pumnul în tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
într-un alt canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sirenele și mașinile de pompieri nu ne-au lăsat să adormim toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stau împreună cu găinile la umbra de sub prelata magazinului de metalo-chimice. Vraja de stăpânire îți permite să-ți proiectezi conștiința în corpul fizic al altei ființe. Mă uit lung la el și-l întreb dacă nu cumva râde ciob de oală spartă. — Și-n animale, și-n oameni, zice dom’ sergent; poți să intri cam în orice trup viu. Și eu zic mda, mie-mi spui... Trecem pe lângă omul care zugrăvește ashram-ul cel roz și dom’ sergent zice: — Eu cred că reincarnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple de sânge și așchii albe. Lângă trusa de cosmetice e o sticlă de sodă caustică, într-o băltoacă verzuie. Dinții-i sunt niște cioturi sparte și însângerate; în gură i se cască niște hăuri. Își lipește fața de geamul cenușiu. Răsuflarea ei aburește sticla, iar mâna plină de sânge i se oprește pe șoldul fustei. — N-am vrut să mă mai întorc de unde plecasem, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
descântecul. Chiar dacă asta ar însemna să fie singură din nou, nu ar vrea ca Patrick să aibă vreodată puterea aceasta. — Uită-te la el, zice, și atinge geamul cenușiu cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el și Mona au de gând să omoare pe toată lumea și să devină Adam și Eva? Fiecare generație vrea să fie cea din urmă. Nu pe toată lumea, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți, mai ales de fetele frumoase, cum cred ei. În sat s-a vorbit mult: abia acum, de ast' noapte, de cînd a stat de vorbă cu Nelu Arbore, Mihai își aduce aminte tot mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jurat că nu mai vreau complicații" -, cafeaua, cele două pastile amare iar acum, toată povestea asta, cu Cristina, se învîrt în capul lui, ca într-un dans halucinant, în care se simte antrenat cu totul, dîndu-i senzația că, odată ritmul spart, va rămîne gol nu tu gînduri, nu tu senzații, nu tu dorințe... Ar fi trebuit s-o rețin aici, lîngă mine, s-o iubesc din nou, deplin, fără complexe, fără s-o mai întreb, ca prostul, dacă nu se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sine, ori din sine, cum nici scînteia nu apare dintr-un singur element, sau din ciocnirea cremenei de lemnul putred. Abia cînd te-am întîlnit, cînd prin atitudinea ta ai reprimat în mine intenția de-a-ți face scandal pentru sticlele sparte poți fi sigur că am și ieșiri din astea... -, apoi, din întîlnirea cu tine aici, mi-am dat seama de incandescența spiritului în întîlnirea unuia pe măsură, întîlnire ce produce scîntei. Speram să mă fi înșelat și credeam că anulez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]