55,270 matches
-
văzut unde se va plasa ștacheta selecției; deocamdată, pachetul anunțat pentru 2002, inaugurat cu Robert Altman, se încheie cu Asoka, gladiatorul Asiei... De semnalat, în aceeași ordine de idei, a efortului unui distribuitor "de stat" de a exista competitiv, și spectacolul de lansare de la "Patria", și caietul program al filmului, cu alură occidentală; un singur lucru n-am înțeles din pliantul publicitar: de ce filmul figurează, printre nominalizările la Globul de Aur, drept "cea mai bună comedie muzicală", de vreme ce nu e nici
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
Ludmila Patlanjoglu Prezentat cu succes în Franța, la Paris și Le Havre, spectacolul Macbett de Eugen Ionescu în regia lui Ion Caramitru a fost și un moment de vârf al săptămânii culturale nipone care a celebrat 100 de ani de diplomație între România și Japonia, o manifestare de anvergură cu expoziții, concerte, conferințe
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Regăsim aici o interogație asupra celei mai bune maniere de a ne defini în privința trecutului, a moștenirii, a legilor. Astfel, noi nu suntem nici prizonieri, nici incendiatori. De aceea, doresc să caut echivalentul scenic al acestei operații de scriere și spectacolul se va prezenta precum turnarea unui film plecând de la opera lui Ionescu despre Shakespeare. Piesa mă interesează nu atât în măsura în care Macbett acționează ca un nebun mânat de gustul puterii, ca Richard III, ca un solitar fanatic, ci, mai grav, ca
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
de citit în acest sens, pentru că eu am dovada ecoului experienței istorice trăită de românul care sunt, sub regimul "macbettian" al Ceaușeștilor de tristă amintire. Fac parte dintre acei artiști care nu pot să disocieze viața de artă." Protagonist în spectacole antologice ca Hamlet, Leonce și Lena, Iulius Caesar, Răceala, Vicarul, erou pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă, dar și în viață, ispita păcatului trufiei, a fost atins de
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o taină ce se dezvăluie; nu există artă fără metafizică; nu există social fără un fond extrasocial. Extrasocialul
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
H.-R Patapievici) răspund acuzelor în serie bine orchestrate în laboratoarele SRI-ului și ale partidelor de la putere (dar nu numai). Acuze pe cât de grosolane, pe atât de bine ambalate în țipla patriotismului de monedă forte și a deșănțării semantice. Spectacolul e, într-adevăr, uluitor: un mic grup de inteligențe pure asediate de hoarda murdară a cetățeanului defectiv de dorințe. Șansele de victorie sunt nule, pentru că înfruntarea nu respectă regulile, iar arbitrul e surd și orb. Dar el nu e și
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
număr foarte mare de cazuri individuale" (Paul Dimitriu). Semnele pot fi inversate, închisoarea "a avut un rol benefic și salvator" ("dacă nu făceam închisoare, rămîneam un filfizon"), "n-am rîs niciodată mai bine și mai mult ca în pușcărie, fiindcă spectacolul tensiunii capătă acolo niște proporții absolut extraordinare, apocaliptice, aristofanești" (Alexandru Paleologu). Memoria indulgentă șterge vinovățiile sau refuză să le mai stabilească: "cînd am ieșit din închisoare, primul pe care l-am întîlnit pe stradă a fost cel care nu pot
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
politice pe care le-a avut de înfruntat, analizează mecanismele decizionale și punctele slabe care au dus la falimentul guvernării CDR-PD-UDMR. Răsvan Popescu, în schimb, scrie la zi. își notează seara ceea ce vede în timpul zilei. Pentru el politica este un spectacol la vedere, iar actorii politici se definesc exclusiv prin manifestările lor exterioare. Radu Vasile analizează, Răsvan Popescu descrie. Din combinarea celor două perspective se poate forma o imagine relativ coerentă despre ceea ce a însemnat guvernarea 1996-2000. Prima constatare care sare
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
operă din care cei mai mulți nu știu decît ce au învățat la școală. E bine că episoadele nu sînt scoase doar din operele dramatice. Dar e destul de greu să reușești să transformi o scrisoare, o schiță, o notiță într-un mic spectacol. A fost cazul Notițelor critice din 1899 (vineri 11 oct.), cu un Radu Amzulescu imitînd (fără intenție!) vocea și gesturile lui Cotescu: totul, static, plictisitor, fără nimic în stare să "agațe" interesul unui contemporan. Rezultat negativ al tinerilor fotbaliști under
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
Guinguette... Biserica din Anvers, bleu adânc, sauvage, de ocean încruntat. După două ceasuri, amețit, cobor clătinându-mă scările de fier ca de ieșire în caz de foc, și când o văd la parter, nemișcată, la locul ei, mă dau în spectacol numaidecât, posedat încă de vedeniile de la mansardă. Colombina îmi ascultă zâmbind adjectivele înfrigurate, interjecțiile; pe urmă zice - arătând-o cu bărbia pe femeia goală de alături mușcată de șarpe - și eu care a trebuit să stau aici și să mă
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
centru al universului orașului său. În ultimii ani, ca și prin alte părți, aici s-au arătat ceață și neguri, s-au abătut neînțelegerile și au dispărut armonia și atmosfera creației. Un soi de degradare și-a lăsat amprenta pe spectacole, pe minunata sală - bijuterie a teatrului, pe spiritul trupei, încercat și ostenit de alte măcinări și orgolii decît cele de pe scenă. Pe la începutul lunii octombrie 2002, minunata Vetuța Popa, fostul secretar literar de pînă în 1995, pensionar activ care vede
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
a luat ca secund o importantă actriță a trupei, Elvira Platon Rîmbu, devotată locului, foarte motivată ca regizorii importanți să fie atrași spre un spațiu unde artiștii își doresc să se întîmple, iarăși, ceva. Și cred, în acest sens, că spectacolul lui Măniuțiu este de bun augur, el ridică ștacheta lucrului regizorului cu actorul, al muncii în echipă, într-un timp precis stabilit, într-un ritm extrem de solicitant, reactualizează în limbajul teatral ideea performanței sau ce înseamnă să tinzi spre ea
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
ani în mod evident. Iar semne care l-au condus aici au fost presărate și în Nunta sau Săptămîna luminată, în mișcarea scenică aflată în imediata vecinătate cu cea a dansului. În tot acest demers, teoretic, conceptual, estetic și teatral, spectacolul Intrusa de la Oradea mi s-a părut că strînge cele mai rafinate și mai substanțiale elemente ale acestui parcurs programat și asumat, pas cu pas, de regizor. Esențializată la maximum - piesa lui Maeterlinck - pe care mărturisesc că nu am citit
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
înțeles că se poate opera un control și în discreta atitudine din celălalt. Cred că s-a muncit mult, că inițierea în dans făcută de coregrafa Vava Ștefănescu nu a fost simplă, că am simțit respirația unei echipe coordonată în spectacol de actrița Mariana Presecan, care nu se cruță în primul rînd pe ea, o actriță cu experiență de la nici un efort. Îi stau alături, imediat, profund și adevărat Ion Mâinea, Dorin Presecan, Șerban Borda, Paula Chirilă și tinerele Angela Tanko, Corina
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
oglindă"(versiunea Iliescu, ce denotă simț muzical și cunoștințe de prozodie, câtă vreme cele două părți ale zicalei sunt aici făcute aproape să rimeze iar piciorul metric este egal). ...de Serghei Cerkasski la TNB În textul publicat în caietul-program al spectacolului de la TNB, intitulat Împreună, Serghei Cerkasski mărturisește: "Nu am crezut vreodată că voi monta Revizorul. Se părea că văzusem piesa în prea multe spectacole, montate în diverse teatre." S-a îndreptat atunci spre text, pe care l-a găsit foarte
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
iar piciorul metric este egal). ...de Serghei Cerkasski la TNB În textul publicat în caietul-program al spectacolului de la TNB, intitulat Împreună, Serghei Cerkasski mărturisește: "Nu am crezut vreodată că voi monta Revizorul. Se părea că văzusem piesa în prea multe spectacole, montate în diverse teatre." S-a îndreptat atunci spre text, pe care l-a găsit foarte actual și universal, tentându-l să încerce o montare proprie, scuturată de orice influență anterioară și ținând cont de soluțiile scenice intuite numai din
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
pe care l-a găsit foarte actual și universal, tentându-l să încerce o montare proprie, scuturată de orice influență anterioară și ținând cont de soluțiile scenice intuite numai din textul lui Gogol. Și totuși Revizorul lui Cerkasski, deși un spectacol cu găselnițe proprii, cu decoruri, costume și muzică ingenioase, nu ține cont de indicațiile lui Gogol din numeroasele texte amintite mai devreme, ci este tot o ...revizuire, o lectură à la Cerkasski și nu à la Gogol. "Acum știu foarte
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Cerkasski și nu à la Gogol. "Acum știu foarte bine că în Revizorul există și un grotesc frizând circul, și o uriașă doză de seriozitate" - acestea sunt cuvintele cu care își încheie regizorul rus argumentul din caietul-program și, constatăm, vizionând spectacolul, că optează să ne prezinte acel "grotesc frizând circul" și nu "uriașa doză de seriozitate". Cu alte cuvinte, se oprește la lectura de suprafață, mult mai accesibilă publicului, dornic de comedii - supape împotriva urâtului cotidian. Și trebuie să recunoaștem că
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
acel "grotesc frizând circul" și nu "uriașa doză de seriozitate". Cu alte cuvinte, se oprește la lectura de suprafață, mult mai accesibilă publicului, dornic de comedii - supape împotriva urâtului cotidian. Și trebuie să recunoaștem că, limitat la acest scop deconectant, spectacolul îi reușește. De la decoruri și costume, până la muzică și jocul actorilor, ne aflăm într-o lume de turtă-dulce, de bâlci, intenționat kitsch uneori, grotescă alteori, împinsă până la bufoneria tipică circului sau a spectacolului pentru copii. Acea platformă-gogoașă, umflată cu aer
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
recunoaștem că, limitat la acest scop deconectant, spectacolul îi reușește. De la decoruri și costume, până la muzică și jocul actorilor, ne aflăm într-o lume de turtă-dulce, de bâlci, intenționat kitsch uneori, grotescă alteori, împinsă până la bufoneria tipică circului sau a spectacolului pentru copii. Acea platformă-gogoașă, umflată cu aer, ce constituie decorul principal al spectacolului, se dezumflă în scena finală, însă momentul nu este suficient valorificat și spectatorul pleacă doar cu părerea de rău că veselia nu a durat mai mult. Nu
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
costume, până la muzică și jocul actorilor, ne aflăm într-o lume de turtă-dulce, de bâlci, intenționat kitsch uneori, grotescă alteori, împinsă până la bufoneria tipică circului sau a spectacolului pentru copii. Acea platformă-gogoașă, umflată cu aer, ce constituie decorul principal al spectacolului, se dezumflă în scena finală, însă momentul nu este suficient valorificat și spectatorul pleacă doar cu părerea de rău că veselia nu a durat mai mult. Nu sunt deloc forțate nici găselnițele regizorale cu iz românesc (scena în care "manifestația
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
gândim doar la scenele VIII - X din actul al doilea în care s-a pierdut enorm prin eliminarea insistenței cu care curiosul Bobcinski încerca zadarnic să ia parte la evenimentele din camera lui Hlestakov, partitura acestui personaj fiind limitată, în spectacolul lui Cerkasski, la acel drum sugerat de George Ivașcu, interpretul rolului, prin onomatopeicul "Tâgâdâm... tâgâdâm", pe care se bate prea multă monedă. De ce o astfel de viziune regizorală, plăcută, de altminteri, cum spuneam, nu ar fi satisfăcătoare? Nici pe departe
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
multă monedă. De ce o astfel de viziune regizorală, plăcută, de altminteri, cum spuneam, nu ar fi satisfăcătoare? Nici pe departe pentru că ea nu respectă întocmai indicațiile autorului, explicite sau implicite, ci pentru că spectatorul nu are sentimentul unei alte finalități a spectacolului, în afara aceleia de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e chiar rău sau nu tocmai rău. Prost este
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
o femeie este cea "completă" ( prenume + nume de familie), eventual precedată de termenul de politețe ( doamna, domnișoara). Desemnarea doar prin prenume este semn al relației mai apropiate, căreia i se adaugă în prezent situațiile de celebritate, mai ales din lumea spectacolului. Numele de familie cu sufix specific feminin ( Ioneasca, Popovicioaia) e familiar, învechit și în prezent e perceput mai ales ca depreciativ. Numele de familie poate apărea neînsoțit de prenume doar cu condiția prezenței unui termen de politețe ( Doamna Popescu). Alte
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
Magdalena Boiangiu Cortina de la începutul spectacolului se ridică lent, foarte lent, dezvăluind dezordinea unui culcuș transpirat și mirosind a păcat, dominat de aspirația spre înalt a unui șantier cu scândurile sale solid încleiate. Pe vremea când a fost scrisă piesa, subiectul nu avea o mare importanță
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]