11,560 matches
-
Yuasa, Andrzej Dziadek, Francis Burt), evenimente necesare pentru a alătura teoreticul practicului, dar prea puțin vizitate de public. Un public care rămâne în general insuficient, alcătuit în majoritate din muzicieni și studenți, intelectualul român rămânând încă fie indiferent la, fie speriat de contactul cu muzica nouă, fără a afla așadar că o poate percepe de multe ori afectiv, că nu este nevoie întotdeauna de vreo pregătire prealabilă. Tocmai o sondare în memoria subiectivă, afectiva a participării mele la SIMN între 23
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
învingătorilor de la 3 noiembrie 1996 a fost însă mai mare decât spiritul de conservare. Orbiți de luminile balului, "democrații" n-au avut minimă curiozitate să afle ce se ascunde îndărătul valului miresei. Dacă ar fi făcut-o, s-ar fi speriat de moarte și ar fi fugit încotro ar fi văzut cu ochii. Într-adevăr, România lui noiembrie 1996 era o femeie cu chipul mutilat, cu picioarele retezate, cu părul ars de pârjolul nimicitor al lăcomiei neo-comunistilor, cu plămânii fisurați și
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
din îngâmfare și dintr-o siguranță unsuroasă, care-o părăsise fără explicații după câteva luni. Iar Mona nu reușise decât să se îndrăgostească, de două sau trei ori. întotdeauna de bărbați însurați și mai mari decât ea, pe care-i speriase cu dorința frenetică de măritiș. Nici chipul ei nu-i inspira prea tare. Mona era o domnișoară ștearsă și sfioasă, pielea ei, pergamentoasă și rece, trupul ei, mirosind a săpunuri ieftine și a lavandă, n-ar fi smuls nimănui declarații
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
De pildă, scena încoronării lui Pu Yi, împăratul, descrisă atît din perspectiva celui ce și-o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data respectivă), cît și dintr-una obiectivă; copilul plîngînd, extenuat și speriat de grandoarea ceremoniei, alinat de tatăl care, neinspirat, îl asigură că "totul se va sfîrși în curînd", spre oroarea superstițioșilor. Spre deosebire de Bertolucci, care, dacă-mi amintesc eu bine, reușește să construiască în film un contrast impresionant între simpla umanitate a
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
devine un depozit al formelor umile, banale, lipsite de rezonanță. Martor al vieții, ea poate fi, în egală măsură, și un preludiu delicat al stingerii: "Printre oameni tăcuți, poesia devine/ un boschet de rosa canina sub care se hîrjonesc cîinii;/ speriată ca o fetiță într-un orfelinat,/ iubită fără iubire/ poesia pare a fi ca o magazie de cherestea(...). Într-o zi va fi venind poesia, tristețe zîmbind,/ mă va găsi cenușă dusă de vînt/ în liniștea mării, de sus..." (Poesia
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
ce poate fi și al iertării și al îngăduinței, cînd numele Domnului este luat în deșert. La un moment dat, nici n-am mai tradus. Violența lui V. atingea cote satanice. Preotul spaniol dădea blajin din cap, binecuvîntîndu-l, și mă speriasem, fiindcă româna seamănă cîteodată cu spaniola sau cu portugheza, iar fața bisericească slujind în cabina grea de nuc aruncînd reflexe în bătaia luminii electrice putea să înțeleagă cîte ceva... Las-o mai moale! - i-am șoptit la un moment dat
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
București doar auzisem, citisem. Eu am trăit într-o stare patriotică ardelenească specifică pe-acolo... nu și în regat. O.G.: Și cum vi s-au părut a fi Bucureștii? I.P.:Ceva de pe altă lume. Pestrițimea din Gara de Nord m-a speriat... olteni cu cobilița... vorbărie multă... gîlceavă... șmecherie... bragă... și iaurt... Balcanismul ăsta nu m-a atins fiindcă m-am măritat repede, am făcut un copil și apoi am călătorit prin toată Europa cu soțul meu... Spania, Franța, Italia, Austria și
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul impenetrabil și imobil al măștii, și infailibila evanescență a figurii și trăirii de sub mască. Celălalt motiv recurent al romanului este oceanul: mișcarea permanentă a valurilor liniștește și sperie, tulbură și calmează în egală măsură, pentru că ea simbolizează tocmai această tensiune a implacabilului schimbării. Dacă tristețe e starea produsă de revelația acestui univers chinuit de propria sa instabilitate și incertitudine, dragostea este corolarul ei, dar nu ca încercare de
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
își are arcanele obscure în care mintea singură nu pătrunde, preferam să ne considerăm lucizi, adică imuni la fanatismele ideologice, boala cea mai gravă și răspîndită din regimul comunist. Încărcătura spirituală a eseurilor lui Balotă ne depășea puterile și ne speria. Și, totuși, dincolo de aparenta lor neaplicare la prezent sau de formula lor oarecum bombastică, eseurile conțineau un cult al cărții (al cititului și al scrisului), care era și al nostru, în măsura în care noi înșine opuneam realității literatura și trăgeam în jurul celei
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
dizarmonic sau în mândrele stihuri unde flăcăi asemuiți înaltelor nefoioase carpatine învârt magic în horă june mlădioase ca firul de grâu în spic? Rău trebuie să-i fi mirosit - mai cu seamă verile - balcanicul București nordicului Eminescu - nici Caragiale cel speriat de microbi nu l-a suferit. (I-a plăcut, totuși, lui Mateiu, amator de finețuri fezandate). Bucureștii pe ale cărui ulițe insalubre se preumbla Eminescu tocmai începea să fie dotat cu acele mărețe clădiri boierești ce încă și astăzi adăpostesc
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
pot... Parcă mi-ar număra fiece îmbucătură... MAX (părând curajos): Ei, la dracu'!... Nu-ți face probleme din orice... (Vrea să mănânce, dar nu poate.) E un... oarecare... (Tăcere.) BEN (vede și el Militarul): Hî!... MAX (exasperat): Ce e? BEN (speriat): Nimic... (O pasăre ciripește deasupra lor, Militarul ridică spre ea privirea ca pe un arc și pasărea, lovită, cade pe scenă.)" Gestul doborârii păsării cu privirea are o remarcabilă expresivitate scenică. Citind pasajul respectiv, avem senzația că ne aflăm într-
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
domnișoria cuvintelor să-i împieteze ceasul și merge cu inima înainte spre noi descoperiri lirico-poetice aderante la sens, la sexualitatea consubstanțială experimentului poetic, la conceptul pe care sexualitatea femeii îl implică în derularea procesului uman și cognitiv. Umanoizii nu-l sperie și el, poetul, adică Paul Vinicius își cunoaște limitele propriei experimentări în domeniul poetic așa cum un ins cultural fin, nu-și salută iubita dacă o vede singură, după atîta timp singură, pe stradă. Timpul distrugerii este timpul limită al banului
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
ascunde niscaiva înțelegeri secrete, nu tocmai favorabile nouă. Sigur că la mijloc sunt banii Occidentului, dar asta nu poate fi totul: banii ar fi curs înspre Moscova oricum. Cred, mai degrabă, ca în schimbul bunelor servicii ale rușilor, Occidentul - tot mai speriat de lipsă de eficiență a bombardamentelor, dar și de intensitatea alarmantă a protestelor din propriile țări - va fi extrem de înțelegător cu pretențiile acestora. Mai precis, cu crearea unei zone de securitate care să cuprindă țările din jurul Iugoslaviei. În felul acesta
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
Gheorghe Grigurcu Simona Popescu, poeta și eseista, într-o cumpănă ce avantajează ambele domenii, teoretizează în marginea conceptului de poezie, insistînd pe "modurile" și "timpurile" sale multiple în actualitate, pe remarcabilă lor "devălmășie". N-o sperie diversitatea, pentru unii deconcertanta, a "mentalităților disjuncte", a "gusturilor defazate", nici chiar "conglomeratul de confuzii", ci s-ar zice că tocmai acești factori îi instiga intelectul intru omologarea unei complexități polisemantice: "ăFenomenul poetica are mai multe fete, vechi și noi
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
mea?/ ceva precum un abur lăptos multicefal/ gîndea în dialog (dar fără vorbe, parcă)/ tot levitînd deasupra creștetului meu./ Și-am cunoscut decizia lor/ întîi în vis/ și-apoi recunoscută-n realitate./ Și-am plîns în vis și m-am speriat./ Dar nu-n realitate" (Zinoapte). Uneori apar momente de crispare livresca, de un artificiu scontat: "O, Chromios, Timodemos, Aristokleidis, Thimasarhos,/ Alkimidas, Sogenes, Deinis, Theaios, Aristagoras/ Melissos, Fylakidas, Kleandros/ nu am nici mitra și nici lină rituala/ nici pentru voi nici
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
departe, pentru ca, slavă Domnului, există suficienți foști deținuți politici care se comportă admirabil. Din nefericire, nu ei ne guvernează. Ba, mai rău, așa cum s-a întâmplat cu dl Ticu Dumitrescu, au fost eliminați fără milă de către colegii săi mult prea speriați că dosarele de Securitate vor da la iveală niște peisaje morale înspăimântătoare. Iar în ce-l privește pe dl Ciorbea, nu trebuie să fii un vizionar pentru a-ți da seama c-o va sfârși lamentabil. După alianță intelectuală cu
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
se frânge pentru că: "împușcătura/ bufnita speriată/ în clopotnița", îngrozitoare, asurzitoare rupere a unui echilibru. Și totuși, pacea eternă nu e tulburata cu nimic - replică lui Constantin Severin vine să pună punct unui eveniment întâmplător și pește care cei doi autori, speriați de perspectivă continuării pe linia pe care pornise Șerban Codrin, se străduiesc să treacă rapid - "fotografia tatei/ mai vibrează pe cruce", ca ultim semn al dezechilibrului de adineaori. Spuneam că inclusiv Șerban Codrin pare că s-a temut de terțina
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
nu scotea alunele din gură, trebuia să mă urc pe piept și să-i țin mîinile la spate, sub el. Așa l-am văzut și pe tata. Se cățărase cu genunchii pe mami și o strîngea de gît. M-am speriat atît de rău, că am fost pe punctul să urlu. Dacă nu m-aș fi temut. Avea și obiceiul prost a ma lua de ureche, dar să stau și să mă uit la el, cum o chinuia acolo, cum se
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
pro zuieste poemul? Că este influențată mai mult de I. Pantă, mai putin de B. Ghiu decât de Cristian Popescu? Titlul Adelei G. e textul care se refugiază în propria contra utopie. Limbajul "prozailiric" sondează lumile alternative ale eului: ba speriat, ba lucid. Ineditul trebuie că utat în nebunia simțurilor (când ținute în lat, când la sate să umble teleleu...): "Ne miră m: nu, evenimentele nu pot fi decât unele/ De-sine-stă ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
și vina lor. Că și Cristina Cărtărescu, Mihaela Miroiu identifica adevărată sursă a temerilor masculine: În România există destui bărbați simpatetici față de feminism. Puțini dintre ei și-l doresc însă în propria casă sau în propria instituție. Nu feminismul îi sperie, ci întrupările lui în femeile reale lîngă care își petrec viața. Pe ele trebuie să le recunoască drept persoane libere și autoafirmative, ca și pe ei înșiși. Lîngă ele trebuie să renunțe la plăcutul sentiment al superiorității, la comoditatea serviciilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
a responsabilităților dinspre vechii spre noii favoriți. Încă o dată, cadoul făcut de Securitate s-a dovedit unul otrăvit.) Pe vremea lui Victor Ciorbea funcționa cuvântul de ordine că nu trebuie divulgat nimic despre situația reală a țării pentru a nu speria organismele financiare internaționale și investitorii străini. În această capcană grosolană au căzut, măi zgomotos decât iezii lui Creangă, oameni altminteri nu lipsiți de inteligență. Iar rezultatele se văd acum în aroganță fără limite și în obrăznicia cinica a sobolănimii iliesciene
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
încă o dată" (RL 2689, 1999; voi indică în continuare doar numărul ziarului; sublinierile îmi aparțin); "știți proverbul cu lupul la stîna? Tot așa și cu viscolul" (2698), "Astăzi, roată vremii se intoarce" (2686). Acest registru accepta diminutive ("Nu ne mai speriem de o ploicica", 2150) sau mijloace expresive și orale de realizare a sensului superlativ: "ninge cît vedem cu ochii" (2699). Semnale orale, dependente de existența unei perspective subiective sînt și folosirea prezumtivului ("o fi mai cald, dar...", 2692), luarea unei
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
de evrei, acum toți cetățeni cu razăm puternic mai ales in Anglia și în America." Neîndoios, suspiciunile au rămas. ăSollă și ăHabenă. Chestiunea evreiască în România nu și-a pierdut din eficacitate. Slavici va rămâne un strateg al defensivei, mereu speriat de ceea ce ar putea să se întâmple: e un luptător, dar acum speranțele sale sunt drămuite. Sau legate de "alte idealuri". Nu va face cerere de grațiere. El nu va intra în dialog cu "lumea de azi". Lumea de azi
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în fixarea unor trăsături. Mă dezmeticesc abia acum, cu întîrziere, temîndu-mă că se poate formă despre poeta în acest fel, prin unilaterarizare, o imagine anapoda. Fiindcă am căutat să condensez la maximum, am retezat, poate, felii importante din opera. Mă sperie gîndul că ar fi posibilă o abreviere simplificatoare. Ar fi trebuit să consemnez o particularitate a tabloului, si anume ca resorturile care predomina, adică nevoia de puritate, de claritate și de sublimare, stîlpi de bolta ai liricii, nu indică decît
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
utilitatea? Aceea de a oferi un produs terapeutic, si melancolic și zburdalnic și, mai ales, reconfortant, despre... moarte! (specialitate tradițională a industriei de film americane). Filmul te convinge (dar numai pe durata proiecției!), că moartea nu e chiar așa ceva de speriat, de vreme ce poate avea mutrita de vulpița a lui Brad Pitt. Un fel de "nu credeam să-nvăt a muri vreodată", sub atentă îndrumare a lui Brad Pitt! Să fie primit! Sau privit. Întîlnire cu Joe "Black". SUA. 1998, regia Martin Brest
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]