3,995 matches
-
fereastră. El șterse de abur partea dinăuntru cu palma și privi printre schijele de gheață. — Nu, spuse el, este o locomotivă de pe cealaltă linie. Cred că schimbă locomotivele. Asta o să le ia ceva timp. Nu fi speriată. Oh, nu sunt speriată! spuse ea, așezându-se iar pe locul tare. Prietenul meu va apărea curând. Atunci ei or să fie cei speriați. E bogat, Înțelegeți? — Așa? spuse doctorul Czinner. — Da, și pe deasupra e și important. Conduce o firmă. Se ocupă cu stafidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
locomotivă de pe cealaltă linie. Cred că schimbă locomotivele. Asta o să le ia ceva timp. Nu fi speriată. Oh, nu sunt speriată! spuse ea, așezându-se iar pe locul tare. Prietenul meu va apărea curând. Atunci ei or să fie cei speriați. E bogat, Înțelegeți? — Așa? spuse doctorul Czinner. — Da, și pe deasupra e și important. Conduce o firmă. Se ocupă cu stafidele. Începu să râdă: — Mi-a spus să mă gândesc la el de câte ori mănânc dalmațian. — Așa? — Da. Îmi place de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după ea cât mai curând și, din fereala cu care o făcea, Își dădu seama că nu era obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de frică. Experiența lui Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns și că un iubit atât de Întâmplător nu se va obosi să se Întoarcă. Îi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ofițerii Înșirați la masă, soldații de la ușă, doctorul răspunzând la Întrebare după Întrebare, toate se retraseră undeva departe. Coral Musker adormi. Noaptea o epuizase. Nu putea Înțelege un cuvânt din ce se vorbea, nu știa de ce se află acolo, era speriată și Începea s-o cuprindă disperarea. Visă la Început că era copilă și totul era foarte simplu și foarte sigur și totul avea o explicație și o morală. Apoi visă că era foarte bătrână și, privind În urmă la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră. A fost necăjit din pricina unor afaceri, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bărbat - ceea ce Înseamnă că Întotdeauna o sună - și apoi ea nu Îl sună din nou decât după vreo trei săptămâni. Unele tipe din New York, cele care sunt invidioase, o cataloghează pe Lauren ca fiind nepoliticoasă. Dar Marci spune că e „speriată ca Greta Garbo“ și că de-aia nu le telefonează Înapoi celor care o caută. —Mai aud pe câte cineva spunând lucruri foarte dure la adresa lui Lauren, cum ar fi că atunci când ajunge acasă de la toate petrecerile stă cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Bine. Chiar dacă se va dovedi că te Înșală, adăugă Lauren cu un zâmbet menit să mă liniștească, măcar te vei putea consola cu gândul că tu te-ai comportat cu foarte multă demnitate și nu te-ai arătat nevrotică și speriată Înainte de a avea cu adevărat pentru ce. 16tc "16" Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidietc "Felicitări de Crăciun menite să te Înverzești de invidie" În acel decembrie, Crăciunul a fost ultimul lucru la care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
paranormale de săptămâna asta, totul s-a întâmplat din cauza vacii-fariseu vorbitoare. Atunci când duci animalele la abator, toată treaba e cum să păcălești vacile ca să urce rampa spre locul de tăiere. Vitele sunt aduse cu camionul de la ferme; sunt năuce și speriate. După ore întregi sau chiar zile în care au stat înghesuite în camioane, deshidratate și treze tot timpul, vacile sunt aruncate la grămadă în grajdurile de lângă abator. Ca să le faci să urce rampa, trimiți vaca-fariseu. Așa i se zice. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aruncate la grămadă în grajdurile de lângă abator. Ca să le faci să urce rampa, trimiți vaca-fariseu. Așa i se zice. E o vită crescută la abator. Se amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre locul de tăiere. Vacile speriate, îngrozite, nu ar merge în veci dacă nu le-ar deschide drumul această vacă-fariseu. În ultimul moment, înainte să cadă cuțitul, securea sau ranga de oțel, vaca-fariseu se dă la o parte. Rămâne în viață, pentru a duce la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
urma lăsată de botul mașinii, ca o grotă albă. Viscolul joacă nebun prin cele două fascicole de lumină. Cursa face manevre scurte, nervoase, pînă întoarce de-a binelea. Apoi, accelerată de piciorul șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni unui animal speriat, ce-și caută propriile-i urme de întoarcere. *** Vine, sigur că vine! răspunde nervos un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să bată vîntul că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a doua e împinsă încet de vînt, pînă ce roțile din spate se opresc în capătul de beton al podului, îndreptînd colosul metalic în direcția de acțiune a vîntului, ca pe un cocoș de tablă, așezat în cornul casei. Ochii speriați ai pasagerilor au prilejul să vadă cum în parbriz, asemenea unui jet puternic, viscolul lovește în plin, spărgîndu-se rotund, ca o explozie de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe lîngă geamuri, adunîndu-se la spate, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că gulerul o fascinase. L-a atins cu vîrful degetelor, a oftat un "mă-măi" și și-a lipit obrazul de el. Era cît o păpușică; avea un funduleț mic de-l puteai cuprinde în palmă și niște ochi mari, speriați. Și mă-sa-i ochioasă, dar... Eah! face el un gest de lehamite. Am s-o las să aleagă singură, să nu se pripească, să nu facă pasul de dragul tentațiilor; o căsnicie trebuie să fie ca... Vreau ca Doinița mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pavel închide ușa, răsucește cheia și se apropie de patul improvizat, scoțînd de jos, dintre lăzi, o sticlă: Bei și cu mine un pahar? Fata, trezită bine din somn, ridicată deja în capul oaselor, trăgîndu-și pătura pînă sub bărbie, stă speriată, gata să țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut pe Vlad să profite de un moment de acalmie și s-o întoarcă, zicîndu-și că, invitînd-o pe fată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cucerească definitiv, nu s-o aibă; numai așa va putea s-o ceară de nevastă, ba, gîndindu-se mai bine, s-a temut că fata, fecioară desigur, ajunsă în patul lui, ar fi de acord să i se dăruiască, dar apoi, speriată, ar putea să-l evite. În holul locuinței, cînd tocmai se ștergeau de praf, mama fetei, ieșindu-le în întîmpinare, cu statura ei impunătoare, gravă mereu, și-a frînt nervoasă degetele, măsurîndu-și fiica îndelung cu privirea, ignorîndu-l pe Vlad. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vremurile..., război... La ce vîrstă ai născut-o? se interesează femeia de alături, uitînd o clipă de cățelușă. Treizeci de ani. Aa surîde vecina. Eu am avut-o pe-a doua... începe ea să se destăinuie, dar imediat se oprește, speriată parcă de propriile-i vorbe. Vreau să spun schimbă vorba că treizeci de ani e-o vîrstă potrivită. Eu mai aveam deja doi, soțul fusese luat pe front. Ce se tot uită ăla încoace? arată femeia spre profesor. Are impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-o facă gîndește cu glas tare profesorul, dar cînd observă privirea bătrînei întoarsă brusc spre el, aceiași ochi mari, speriați, ca ai fetei ieșită de după paravanele cu lozinci, încearcă un surîs: Și apoi, eram prea tînăr ca s-o fac... Ce mănăstire m-ar fi primit? Pe dumneata?! Dumneata n-aveai de ce, chiar singur ai spus mai înainte că erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de sfoară. Să înțeleg că trebuie să te las în pace, Cristina? Ochii fetei, speriați, se ridică spre el. Poți să mi-o spui deschis, să știi strînge Mihai din umeri, să dea un aer firesc vorbelor sale. Ieri spune încet fata ai invocat motivul unor sticle de vodcă. Mîine ce vrei să mai cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
foarte mult tot cea ce face el, tot ce... Are energie, capacitate... Dar, ca soție, ești rece cu el completează Mihai încet, pe un ton amar. Ochii mari ai femeii, mari și frumos conturați, ca ai unui tablou, se ridică speriați: El ți-a spus asta? Ce importanță are? Dacă a făcut-o la beție, înseamnă că-i porc; dacă insinuezi tu, ești și mai! Și dacă-i adevărat? Mă privește pe mine! Și pe el! În nici un caz pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stingheră, ca un pui de cuc în cuib străin. Maria frînge brusc țigara, lăsînd-o să cadă lîngă scrumieră: Ți s-a părut! Doina este o fire foarte puțin comunicativă, de-aceea. Îți tremură mîinile, Maria surîde Mihai. Privirea Mariei, puțin speriată, se ridică brusc: Ce vrei să spui!? Ți-e ciudă că ți-am descoperit incapacitatea de a-ți iubi profund, matern, propria-ți fiică. Și măcar dacă nu ți-ar semăna... Zici că n-am observat-o? Te înșeli, Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și eu, la o discuție, eram mai mică... Săteanu lovește încet cu furculița în bucata de carne din farfurie, clătinînd din cap, cu fața învăluită de urma unei dureri. E-adevărat, Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea pierdută dar, te rog să mă crezi! zice, uitîndu-se în ochii fetei n-am fost eu acela. Tace, lasă privirea în farfurie și continuă să lovească bucata de carne cu colții furculiței, în vreme ce în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga atmosferă, își desface umerii căzuți, aruncă spre Doina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rotind între degete țigara primită. Viciat ești. Vei căpăta unul în plus. De ce-ai venit aici, Maria? întreabă el prompt, simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spun că cea pe care o iubesc... Adevăru-i că n-am pe nimeni, nici n-am timp să caut. Puteți fi dumneavoastră aceea... Dar am un copil de doi ani, domnule! s-a uitat spre Săteanu fata, cu ochii mari, speriați. O fetiță strînge ea din umeri, ca o scuză -, tatăl ei, cînd a aflat că tata..., n-a mai vrut să... Și unde-i copilul? a întrebat Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sonerii a surîs bărbatul aflat în prag -, dar latina încă nu s-a prins de mine a continuat el gluma, intrînd. Vedeți ce bine ne împăcăm a arătat spre copilul din brațele sale, mic cît o păpușă, cu ochii mari, speriați, îndesat cu totul în gulerul brumăriu al aceleiași haine din șiac de acum trei ani. "Dumnezeule, exiști cu adevărat?! Și dacă exiști și pretinzi că ești "bun și de oameni iubitor", de ce-ți bați joc de mine?" s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]