5,679 matches
-
și să obișnuiască animalele), îmbrăcă șuba croită din pielea altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu blăniță de ied; își potrivi cochet, puțin lăsată pe-o sprânceană, căciula cu urechi și cozoroc de șapcă, croite din spinarea negrie a lupului bătrân și bolnav, hărtănit și sfâșiat în luptă dreaptă de Tudora, în ajunul Crăciunului din anul când Miluță venise s-o vadă.. Miluță, cumnatu-său, tocmai isprăvise școala și fusese proaspăt numit șef de gară la vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în ea înflorea și tresălta în beția ușoară. Totul o ademenea și-o împingea înainte. Neliniștită, nervoasă,cu mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și de neveste, De pământul de sub vatră. și, afar’ cu el, la șatră! Să ne spună: mulțumesc! Cei ce încă mai trăiesc. Să le fie slugi plecate Celora de prin palate! Ordinea și disciplina, Munca, cinstea: asta-i vina. Robi, spinările plecate: Asta-i tot ce se mai poate. și pe lângă venetici Ce se adunară aici O grămadă de lingăi Care, cică, sunt cu noi, Sunt de-ai noștri și se bat Să explice ce mai Stat Liber, progresist, făcură Pentru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pline de legende și basme, că și pe aici trăiesc oameni ai locului, oameni buni și oameni răi, că Dumnezeu a lăsat și uscături. Pe drumul ce urcă spre cimitirul satului se deplasa în fiecare zi Toader, cu pușca la spinare, pentru a păzi pădurea. În fiecare dimineață sau seară când venea pe acasă, Toader își săruta copiii și nevasta. Tudorică, cum ajungea la marginea potecilor, începea să cânte și să fluiere, întrecându-se cu ciocârlia de-ți era mai mare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
subsecvente, adică tocmai acolo unde pericolul eroziunii și alunecărilor este mai mare. Astfel, defrișarea a deschis drum liber proceselor de modelare puternică a versanților, creării văilor torențiale, alunecărilor de teren și prăbușirilor. În dealurile mai joase, pădurile sunt alungite pe spinarea îngustă a acestora, localizate pe substratul nisipos ce acoperă culmile și partea superioară a versanților sau apar ca petice sporadice (rediuri). Ele au marginea neregulată, sunt rare, poienite, înțelenite în parte de o vegetație ierboasă. În afară de aceste categorii majore de
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Cum ne dă și cutremure, ne dă și război. Îi spuneam unui comunist, sub Ceaușescu: uite, mă, s-ar putea ca într-un viitor război să ne bată cu măturile dușmanii, să n-aibă nevoie de arme! Ați plantat pe spinarea fiecărui cetățean câte o piele de iepure. Păi atunci... s-a terminat cu soldatul. Cei mai crânceni și mai străluciți soldați sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândești că te duci la strămoși. Dar o armată
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-am frînt spinările și mintea, iar alții au devenit "mari descoperitori"! Halal!... Păi treabă-i asta? Nea Petrică șezu puțin pe gînduri, rîse cam stînjenit, că, de, doar și el era în cauză, apoi zise: Dragii mei, eu n-am nici o vină... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
N-ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te cojești. Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și nu vrem asta. Nu, nu. În colțul sălii nr. 7 e o cameră de luat vederi. Te uiți direct în ea și râzi înfundat, cu nasul în eșarfă. E albastră. Ți-ai legat-o la geantă. Iei o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci, îi spusese Dominique în zori. Ivan tresărise, cu auzul cambrat sub vocea ei ca spinarea unei pisici în așteptarea atingerii stăpânului. Era prima oară când o auzea vorbind, de când înțelesese că știa. Se simțea amețit de ceva mai tare ca vinul, o stare de nenumit care-l făcea s-o perceapă departe de el și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare și la picioarele cîmpiei pustii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și înc-o dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens nu reuși să i le dibuiască. O
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită, căpșoarele roz începură să se agite, să-i care frenetic andrele pe spinare polițistului și să-l facă albie de porci. — Na, mă, nenorocitule. Să mai zici tu că face Vetuța noastră comerț ilicit! Fire-ai al dracu’ de nenorocit cu cin’ te-a făcut! Mă, tu n-ai mamă, n-ai tată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cin’ te-a făcut! Mă, tu n-ai mamă, n-ai tată! N-ai bunică? N-ai, ă? Polițistului îi scăpase chipiul pe jos și încerca să se apere cum putea de andrelele ascuțite care-i cădeau în ploaie pe spinare. Spadasinele nu-l slăbeau o secundă. Nici cu andrelele, nici cu înjurăturile. — Să n-ai parte de ce-i mai bun pe lume! Las’ că te-n vă țăm noi minte! Auzi, Vetuța noastră! Auzi, comerț ilicit! Păi nu te facem
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
n-ai parte de ce-i mai bun pe lume! Las’ că te-n vă țăm noi minte! Auzi, Vetuța noastră! Auzi, comerț ilicit! Păi nu te facem noi arșice? Las’ că vezi tu pe dracu’! Polițistul simți o arsură în spinare, printre coaste. Dădu să tragă aer în piept, dar văzu că nu-i mai ajunge. Totul pălea. Se înecă într-o lavă neagră și se prăvăli buf nind de podea cu bărbia. Babele se opriră trezite din război. Florica căscă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cumva tinerii de lângă dumneavoastră au dat ortul popii? Se hotărî să se uite cu coada ochiului la ei, să le surprindă o mișcare, cât de mică, o ridicare a pieptului în respirație, o fluturare a genelor. Începu să-l doară spinarea și nervul sciatic îi aminti vârsta pe care o purta. Se ridică și îi veni ideea să iasă pe hol lovind ușor cu piciorul în tre cere pe unul dintre ei. Bocancul atinse tibia tânărului mai puternic decât își pro
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare. Stai locului. Nu te mai foi atât. Na, că ai vărsat cafeaua în pat. Chiaunule! Tu ce-ți imaginezi? Că don’șoara o să citească scrisorica ta și o să pice pe spinare de emoție? Gigi Pătrunjel - marele cuceritor. Ce să-ți spun... Ai și-un nume de războinic, ceva de speriat! Trecut binișor de treizeci de ani și nu ești în stare să-i ieși în cale și să legi o conversație
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
prind că ești tălâmb când dai cu ochii de ea. Sau că spui vreo prostie. Gata! Acum hai! Încuie ușa aia odată! Parcă ai avea două mâini stângi, și alea de lemn. Tare te mai moșcăi! Gigi Pătrunjel își îndreptă spinarea țîntre timp se gândi că e în concediu și ce bine e să pui tu singur umărul la dezorganizarea propriului cotidian), trase aer adânc până simți că-l doare coșul pieptului și tropăi în jos sărind câte două trepte. La
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
continua povestirea noastră, că mariajele pot fi inductive sau deductive. Se întâmplă, în realitate, cu destulă frecvență, că, umblând prin lume, se întâlnește bărbatul cu un delicat corpușor feminin care cu aerele sale și mersul său, produce fiori pe măduva spinării, cu niște ochi și o gură ce i se lipesc de inimă; bărbatul se îndrăgostește, pierde pasul și, intrat în reflux, nu se află un mai bun remediu de a scăpa de pericol decât făcând ca grațiosul corpușor cu conținut
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe logică ca pe tirana noastră, divinitatea teribilă care ne face sclavi, nu este oare comicul un tremur de libertate, un efort de emancipare a spiritului? Sclavul râde, sclavul râde când alt sclav, după un moment de rebeliune, primește peste spinările sale loviturile de bici ale tiranei, sclavul râde și se întoarce la farfurie să mănânce ceea ce Logica îi dă; ne întoarcem toți la farfurie pentru că "doar logica dă de mâncare". Dar nu-i așa că se află ceva măreț, sublim, ceva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fără vreo oarecare milă, ne va însărcina cu o muncă brutală și ne va da salariu de mizerie. În schimb, dacă vreodată o să învățăm să ne revoltăm împotriva ei, vom râde altor sclavi când biciul va împroșca sânge din crestăturile spinărilor, dar tirana ne va privi cu alți ochi și ne va chema apoi la retragerea ei în dormitor și acolo ne va arăta Logica secretele sale încântătoare și ne va oferi lipsurile sale și vom fi, pentru câteva clipe, nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]