3,100 matches
-
pe acolo ar fi putut trece cineva. Cu surprindere, descoperi că nu era vorba de resturile tavanului, ci de capătul unei scări care se afunda În Întuneric. Strânse daga În pumn și coborî prima treaptă. Scara abruptă se desfășura În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ușurința cu care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atenian construit de marele Phidias, continuând cu impunătoarele catedrale medievale și ajungând până În zilele noastre, la edificii reprezentative ale modernității. Foarte interesant este Însă faptul că această proporție magică este prezentă și În natură, În distanța dintre frunzele copacilor, În spiralele semințelor de floarea-soarelui și ale ananasului, la conul de brad, la unele petale de flori etc., ceea ce face din ea o expresie matematică a armoniei universale. Cu atât mai mult cu cât, repet, Leonardo da Vinci a făcut-o evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Intrând în stabilimentul signorei Maxima, Metodiu și Iovănuț se uitară cu băgare de seamă în toate părțile. Episodul 152 îN CARE CETITORIUL O VA CUNOAȘTE PE NESPUS DE FEMEIA LAURA Signora Maxima îi conduse pe o scară de lemn în spirală până la catul al treilea, le arătă o ușă cam jerpelită și le întinse o ditamai cheie. Dragii mei, veți sta aici - le spuse ea. Peste o jumătate de oră puteți coborî la cină, jos, în sala mare. Și plecă. Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
siluetele blocurilor noi dintrun cartier muncitoresc. Imaginea este animată, reconfortantă. Parcurs În relanti de sus În jos, filmul Începe cu antenele metalice care invadează terasele; ce desfrîu de inteligență și inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu reglare automată sau despre motoarele autoturismelor cu unu, doi, trei, patru, nu știu cîți cilindri sau despre cel mai senzațional produs de pastă de dinți japoneză și diversele moduri - pe verticală, pe orizontală, pe diagonală, În cerc sau În spirală - de a te spăla pe dinți. Doamna Dupe, Îmi place s-o numesc așa pentru că pronunță cu un aer prețios „ne vedem dupe masă“, „pătura dupe pat“, „a treia zi dupe scripturi“, sfidîndu-i pe toți cei care spun cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
decapitat. Îți Închipui capul lui la ea În dormitor. Se gîndea că Îl omorîse fără să știe, că se va descoperi totul și va fi condamnată la moarte. Acum Înțelegi? Sentimentul de culpabilitate. Vădit plictisit Titi desena cu vîrful pantofului spirale În nisipul umed făcînd eforturi să o asculte. ...spunea că l-a dus la bucătărie să nu-l mai vadă și deodată a apărut bunica ei moartă cu o tavă pe care erau cîteva ciozvîrte. Ciopîrțise capul ca să Încapă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
naiv de a privi arta. Încearcă să te detașezi, caută emoția pur estetică, uite nudul ăla multiplicat prin repetarea negativului. Simți vibrația? Nu-ți sugerează nimic? — Nu-mi dau seama. Privește cu atenție, totul se petrece Într-un bec, o spirală ruptă, un filament ars — A, da, ai dreptate, acum văd, senzațional. Totuși e ceva, nu știu poate spun prostii, se simte prea mult tehnica, e prea mult artificiu. Și metafora rai se pare excesivă, Îngroșată, de pildă multiplicările astea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atunci, „marș afară“, au sunat foarte trist. Locuința avea trei încăperi. Pe lângă cameră și bucătărie, mai era și o galerie de artă, poate cea mai importantă, despre care încă nu am vorbit. În galerie se ajungea pe o scară în spirală, iar scara provenea dintr-o biserică. Era cioplită din lemn, dintr-un singur trunchi de copac, pe care constructorii l-au plantat, apoi nepoții lor l-au așteptat cu răbdare să crească, să crească până la dimensiunea unei scări de biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce exista pe pământ s-ar fi găsit și în adâncul apei. Rechinii își făceau dansul lor urmat de dansul șerpilor lui Asclepios, în spirale neterminate. Beppo se găsise deodată în jocul lor, primind o lovitură surdă în coșul pieptului. Căzuse și mai adânc ca într-un somn embrional, își amintea crâmpeie din viață și îi venea mereu fraza absurdă: „Asta fusese tot?“. Spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pasageri gânditori am înțeles imediat că alesesem o zi nepotrivită pentru a călători. Pilotul fusese nevoit să zboare în cercuri deasupra Zürich-ului până când pistele fuseseră curățate. Priveam îngrozită prin hubloul avionului imensitatea albă cu care avionul încerca să lupte, făcând spirale în aerul rece străbătut de mii de săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca în albul unui ochi de nea. Când, în sfârșit, avionul a decolat cu o zdruncinătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zboare ținându-se în echilibru - toate astea parcă mi se arătau, Sucki străduindu-se să mă „învețe“, „să-mi transmită“ ceva din minunile ființei sale, în limba lui fără limbă. Mai târziu, Sucki a început să cânte și să facă spirale și alte semne geometrice, zburând în spațiul dreptunghiular al sufrageriei. Îl numeam „înțeleptul meu“, „profesor de zbor“, cel care, în mod concret, mă iniția în misterele păsărești. Îmi dădeam seama că și oamenii își pierdeau „penele“, schimbându-și neîncetat pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție. Nu se apropiase nici măcar cu un pas de criminal. Frustrarea era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de tomuri ce păreau să știe mai multe În privința mea decît eu despre ele. În scurt timp, m-a năpădit ideea că În spatele copertei fiecăreia din acele cărți se deschidea un univers infinit ce trebuia explorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul de piatră Înnegrită ce Încorona portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o scară răsucită Într-un soi de spirală. Am consultat mulțimea de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe de carton gălbui, inserate Într-o renură, după obicei. Miquel Moliner / Nuria Monfort 3.o -2.a Am urcat Încet, parcă temîndu-mă că edificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un miros acru, de ars, care se Întețea ori de câte ori o adiere de vânt revenea să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sa se deplasă Îndărătul mecanismului. Undeva mai jos, Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului devenea mai puternică. În cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea opusă a cotului era un soi de fluture metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu era foarte mare: se afla aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
are tendința să decadă la stadiul de materie neînsuflețită, se gândește Rainer, noi nu facem decât s‑o ajutăm. Imediat scrie un bilețel prin care îi comunică acest gând Sophiei, care tocmai mâzgălește siluete de cai în caietul ei cu spirală. Pe Sophie n‑o interesează câtuși de puțin materia neînsuflețită, ci mai degrabă însuflețirea sportivă. Trebuie să‑ți conștientizezi propriul corp sau pe cel al calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de tablourile plictisitoare, existau suficiente armuri, rasteluri cu muschete și arme albe în panoplii pentru a purta un război cu regele Gustav Adolf și întreaga armată suedeză. Prin comparație, salonul, la care am ajuns pe o scară din lemn în spirală, era mobilat cu simplitate și oferea o priveliște spectaculoasă asupra luminilor de aterizare de pe o mică pistă aflată la doi kilometri depărtare. — Serviți-vă cu ceva de băut, zise locotenentul deschizând dulapul. Dacă aveți nevoie și de altceva, domnule, sunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ca floarea de zale, Prin brațele ei Ghețari în idei, La soarele sfânt, Egal - acest cînt: Ordonată spiră, Sunet Fruct de liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din șetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Cu varul deasupra-n spirală! Încorporată poftă, Uite o fată, Lunecă o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cădere-vals „picături de tăcere străbătând tăcerea” (Samuel Beckett) se doresc dezlegare de mister, se doresc dezâmblânzire, balsam binefăcător întru cunoaștere: „Poate voi afla / din văzduhul semnelor / cum s-au închis / peșterile / în urechea cerbului / și el într-o nuntă / de spirale / și eu / în runele zăpezilor” (Din văzduhul semnelor). Numai în ritm impus de vocea lirică, putem vorbi de cantație (Trăiesc în cântec), de „smerenia cuvântului” (În drumul neuitării), de „cuvântul angelic” (În depărtările creației) sau de „îngerii cuvintelor” (Chipul durerii
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
într-un cuvânt, Răul Universal care ne pândește pe la colțuri cu pohta lui insațiabilă de a ne sfâia antropofagic”. Răspunsul M. Cozma este sugerat concesiv în titlul cap. „Oricum suntem mediocri” unde face interpretări semantice ale cuvântului „mediocru”, iar în „Spiralele timpului”mărturisește că liantul solid între ei se regăsește „dincolo de cuvinte”, căci „ne leagă o caldă prietenie și o neașteptată plăcere de a ne citi unul pe altul”. Nu rare sunt trimiterile la marile personalități ale culturii noastre, de la clasicii
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]