633 matches
-
dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare ale unor glasuri de copii. Brusc, privirea lui se holbă. Pămîntul părea să se deschidă sub dolmen. O văzu atunci pe Gwen ieșind la suprafață ca un spiriduș ivit din adîncuri. Băiețelul Încercă să se ducă spre ea, să-i Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
domn Alvin Dobrowitz. El a crescut în America, ceva ce eu n-am făcut nicicând și domnul Dobrowitz îmi spune că parola și contraparola fac parte dintr-un cântec frecvent cântat de o organizație a fetelor idealiste din America numită „Spiridușii“. Textul integral, după spusele domnului Dobrowitz, este: Prieteni noi să-ți faci, Pe cei vechi să nu-i lași. Cei noi sunt argint, Cei vechi aur sunt. CAPITOLUL ZECE IDILĂ... Nevasta mea n-a știut niciodată că sunt spion. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
E imposibil să-mi trezească vreo emoție, fiindcă nu mă interesează proprietatea imobiliară. E fără îndoială o mare lipsă în firea mea, dar nu pot să gândesc în funcție de granițe. Liniile acestea imaginare sunt pentru mine la fel de ireale ca zânele și spiridușii. Nu pot să cred că ele marchează sfârșitul și începutul a ceva care să prezinte un interes real pentru sufletul omenesc. Virtuțile și viciile, plăcerile și durerile trec granițele după bunul lor plac. — Te-ai schimbat așa de mult, remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
avion, în afara granițelor acestei țări, mă asigură el. Am traversat împreună locul pentru paradă, acum pustiu, cu vârtejuri de praf ridicându-se ici și colo la suflarea vântului. Mi-am imaginat așa într-o doară că vârtejurile de praf sunt spiriduși, fantome ale foștilor cadeți ai școlii căzuți în război și întorși acum la locul de paradă să dea o raită pe-acolo și să danseze singuri, să danseze într-un stil cât mai nemilitar cu putință, exact după cum poftesc. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
banal, care este folositor la scris, nu-i așa? Însă pentru noi, copiii, stiloul este o mică făbricuță care plutește ușor pe foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș... Am să dau un alt exemplu: cerul. La fel cum pentru un adult cerul nu prezintă mare lucru... o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor, o plapumă străveche a pământului, plină de mister, o lume
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
ușă pe care era tipărită litera ”S”. Cu grijă am deschis-o și pe aceasta, iar ce am văzut m-a lăsat mută de uimire. Camera avea un minunat curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână, m-am întors la măsuța de pe hol și mi-am oprit privirea asupra sticluțelor cu lichid
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
tocmai când voiam să beau, m am trezit în camera mea, cu o rază aurie de soare gâdilându-mă pe față. Dormisem toată noaptea. În palmă simțeam greutatea celor trei chei, iar în fața ochilor aveam încă oala cu aur a spiridușului. Ce poveste frumoasă și ciudată! am spus eu. Mă întreb, ce însemnau literele acelea... Atunci n-am știut nici eu, spuse bunica. Dar acum știu că voi trei, Mihai, Ana și Sabina, veți afla până la urmă... Am plecat cu toții la
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
ca oricând, când ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpĂuge. mă așteptam din clipă În clipă să scoată o butelcuță de vodcă din care să se alimen- teze, În stilul său direct și lipsit de formalități, dar asta nu se Întâmplă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca oricând, când Ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. Rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un spiriduș sau cu un elf, poate și din cauza urechilor clăpăuge. mă așteptam din clipă în clipă să scoată o butelcuță de vodcă din care să se alimenteze, în stilul său direct și lipsit de formalități, dar asta nu se întâmplă. Hai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
creierului sunt mai dezvoltate. Cazul cunoscut al sindromului Williams dovedește cu prisosință acest lucru. În numeroase legende întâlnim personaje mici și drăguțe, cu dinții vizibili, cu un surâs bine definit și urechi mici și ascuțite care poartă denumiri diverse: elfi, spiriduși etc. Descrierea nu este chiar atât de legendară: cardiologul neo-zeelandez Williams a descris copii care au această fizionomie, dar și deficiențe ale sistemului vascular (în special ale inimii) și care îmbătrânesc prematur. În cadrul acestor atribute („sindromul Williams”), competențele cognitive generale
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lor apăsat foiletonistic. În acestea, schema alegoric-fabulistică a basmului popular creează impresia că este construită cu scopul special de a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Și uite, zice nevasta, și ridicând plapuma... Ce să vezi ! Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hârtii de 20, de 100, ba și de 1000 ! pe care le vărsase din oală în pat.’’ De asemenea o schiță de moravuri, Olga și spiriduș, și calificată de autorul însuși drept ,,basm’’, debutează prin aceleași fraze stereotip enunțiative întâlnite, invariabil, în întreaga structură a genului. De această dată, însă, ceremonialul grav și naiv imprimat ,,zicerii’’ este în mod direct și fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc atenția unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc atenția unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un spiritual dialog îi explică modul său de a pune în practică ,,vrăjitoria cu Spiriduș’’, pleacă ,,devale prin dosul Ceșmigiului, și fata mergea hupa țupa și unchiașul tipa-tipa.’’ Finalul episodic al basmului explorează cu rezultate excelente resursele comicului furnizat de lait motivul originar. Ne trezim în acest mod în plină reprezentație teatrală ai cărei protagoniști
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o savuroasă scenetă aparținând teatrului popular. Momentul apariției tistului de sergenți din Dealul Spirii sub fereastra la care Olga stătea singurică și ofta (căci, fiind într-o luni seara, ,,tocmai mersese unchiașul la vrăjitoriile lui unde se întâlnea cu alți spiriduși deai lui de vorbea cu duhurile’’!) și al pătrunderii lui în casă, urmat de apariția inopinată a hirsuitului moșneag, se încheie printr-o scenă de mare haz: ,,da n-apucă să isprăvească vorbească, și s-aude o uruială grozavă la
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
textului, ar fi acela că teatrul nu este o joacă oarecare, ci marele joc al regilor. 2.4. Satanismul caragialian Promițătoarele și totuși începuturi timidele de ,,carieră’’ ale satanei, detectabile în schițe cu aspect de snoavă cum sunt Olga și Spiriduș sau O invenție mare, beneficiază de împliniri excepționale în extraordinarele nuvele Calul dracului, Kir Ianulea, La hanul lui Mânjoală, La conac și În vreme de război. Sensibil îndepărtate ca structură prozaistică de specia ,,basmului nuvelistic’’ gen Abu-Hasan, aceste scrieri tind
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Calul dracului (1909) este probabil unul dintre cele mai caracteristice. Calul Dracului are înfățișarea unui încântător ,,basm satanic’’, tras pe un șablon memorabil prin autenticitatea lui realistă. Referitor la coeficientul de creație narativă, în comparație cu, de pildă cel din Olga și Spiriduș, acesta este considerabil. Arta mimării în Calul dracului se dovedește a fi plan al povestirii sieși suficiente. Din ,,zicerea’’ presupusului model folcloric pare că nu a mai rămas absolut nimic. Nemaifiind preocupat de enunțul moralizator, explicit, prozatorul nu este nevoit
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pînă la primul cîntat de cocos; el dă albeața-n ochi, îi închiorchiosează, și face buza de iepure; da mălură-n grîu și chinuie biată creatură a pămîntului. Sîn Withold cîmpul de trei ori a parcurs; Coșmaru-ntîlni și-ai lui spiriduși; I-a poruncit să intre-n pămînt Și să-și facă al lui jurămînt. Dispari, vrăjitoare, dispari! KENT: Cum te simți, măria-ta? (Intra Gloucester cu o torța) LEAR: Cine-i omul? KENT: Cine-i acolo? Ce cauți? GLOUCESTER: Cine
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
propriei copilării retrăite parcă "într-o clipă", unde îl regăsește pe "Bizu" în forma unui copil obișnuit, de origine și identitate incertă ("nimeni nu aflase de unde venise și al cui era"), "pură creațiune a nevoii de supranatural", un fel de "spiriduș cu o existență ireală", "răutăcios" (ca orice "dublu", de altfel), își amintește naratorul. Pentru scriitor, Bizu rămăsese o realitate pur imaginară, ocupând însă un loc mult mai însemnat în memoria afectivă decât amintirea concretă a lui Anton Klentze zis și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu ceea ce se spune într-o altă regiune din Republica Umanistă Vandana. Povestea lui Blunk, poate cea mai răspândită legendă vandană, narând faptele strămoșului de statură uriașă, aduce diferiți oponenți ai binelui în memoria fiecărei comunități în parte: diavoli, gnomi, spiriduși, fiare cu zeci de capete, chiar și personaje socotite altundeva benefice, cum ar fi elfii sau sirenele. Blunk învinge de fiecare dată și se comportă ireproșabil în orice situație. Așa că Blunk este mai mult decât un erou, el a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
deosebirile față de legendele vündünilor. Cel puțin așa pretinde Academia de Înalte Studii Mitologice. Desigur, admite înaltul for, și vündünii trăiesc tot timpul pe două planuri, cel al realității și cel cunoștințelor transcendentale, însă pentru ei, de exemplu, Blunk este Blőnk, spiridușii sunt personaje pozitive, iar fiara din Apocalipsa Sfântului Ioan, descrisă chiar de Acesta în moduri diferite, este văzută ca ieșind din mare și nu din pământ, așa cum o știe orice copil vandan. De aceea, nici etica nu poate fi înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cu ceea ce se spune într-o altă regiune din Republica Umanistă Vandana. Povestea lui Blunk, poate cea mai răspândită legendă vandană, narând faptele strămoșului de statură uriașă, aduce diferiți oponenți ai binelui în memoria fiecărei comunități în parte: diavoli, gnomi, spiriduși, fiare cu zeci de capete, chiar și personaje socotite altundeva benefice, cum ar fi elfii sau sirenele. Blunk învinge de fiecare dată și se comportă ireproșabil în orice situație. Așa că Blunk este mai mult decât un erou, el a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
deosebirile față de legendele vündünilor. Cel puțin așa pretinde Academia de Înalte Studii Mitologice. Desigur, admite înaltul for, și vündünii trăiesc tot timpul pe două planuri, cel al realității și cel cunoștințelor transcendentale, însă pentru ei, de exemplu, Blunk este Blőnk, spiridușii sunt personaje pozitive, iar fiara din Apocalipsa Sfântului Ioan, descrisă chiar de Acesta în moduri diferite, este văzută ca ieșind din mare și nu din pământ, așa cum o știe orice copil vandan. De aceea, nici etica nu poate fi înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Pyram este un tânăr deznădăjduit, care se sinucide din dragoste crezând că Thisbe, iubita lui, fusese răpusă de un leu; pe de altă parte, încântătoarea pădure luminată de razele lunii nu e deloc pașnică: prin ea roiesc tot felul de spiriduși năzdrăvani, ca Puck, de pildă, acest „duh năstrușnic și sprințar” în stare să-și schimbe mereu înfățișarea și să încurce cărările tuturor celor ce se aventurează prin partea locului. Oare noaptea din Visul... nu devine astfel ecoul nopții din Hamlet
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acest „duh năstrușnic și sprințar” în stare să-și schimbe mereu înfățișarea și să încurce cărările tuturor celor ce se aventurează prin partea locului. Oare noaptea din Visul... nu devine astfel ecoul nopții din Hamlet evocată de Marcellus, noapte a spiridușilor și a zânelor, dar totodată și a spectrelor? Iar acești spiriduși și aceste zâne nu sunt, ca și fantomele, solii amenințători ai unor tulburări, ai haosului, ai farmecelor și vrăjitoriilor? Noaptea din Visul... este și ea o noapte agitată de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]