2,876 matches
-
și cu sufletul deschise are ceva de învățat), dar trei dintre ele - cele cu Radu Beligan, Leon Volovici și Nicolae Manolescu - mi se par, din motive diferite, cu totul speciale. Maestrul Radu Beligan oferă, de la înălțimea conștiinței sale artistice, o splendidă lecție de bun gust și modestie umană. În viziunea artistului, "singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea pe care anumiți oameni o creează din timp în timp pornind de la haos. Tablourile pe
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
reflexivă", trezind conștiințele din interior, căci numai de acolo pornește drumul sincerității și al artei. Pentru realizarea acestei admirabile comedii negre, au mai fost necesare și mari calități tehnice și o finețe picturală de zile mari. Mă gândesc la imaginile splendide ale ninsorii apărând fantomatic ca personaj, o promisiune de înnoire a naturii omenești degradate în comunism, o ninsoare așternându-se peste locuințele deteriorate, peste episoadele ridicole și vulgare ale vieții casnice și peste cea mai puternică voce a filmului, cea
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
c??ea?, e profund ataat?de c?nele ei de companie, devotatul Rock (asupra c?uia voi reveni) i de ogarii ei, "o adev?at?hoard?s?batic? realmente ?c?ț?oare de privit cu tumbele lor nebune i cu splendidele i rapidele lor mic?i." Dintre membrii familiei, sl?iciunea Reginei este Mignon (Marioara, c??orit?cu regele Alexandru al Iugoslaviei), "gr?unică" i veselă Mignon, radioas?dup?ce-l nate pe Duan-Petru. Prin contrast, Elisabeta, soia Regelui George al
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
care o am eu, e greu. Dar dădeam exemplul cu limba: cum, mă, limba? Era Matei Caragiale, Ion Barbu, citeam și eu Ion Barbu, "Din ceas dedus"... (recită poezia în întregime), da, foarte frumos, și, pe urmă, și Oul dogmatic, splendide virtuozități de limbă. Ei nu vroiau nici Blaga, nici Bacovia. Sigur, Arghezi, cel mai mare după Eminescu... Și eu îl citesc adesea pe Arghezi, uneori ajung pînă la lacrimi la Arghezi, e un foarte mare poet și stăpînitor al limbii
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
semn și veneau damicelele. Însă am avut instinctul să nu fac semn sau să nu mă acroșeze dame mișto. Am simțit imediat că astea au nevoie de timp, că trebuia să mă dedic lor. Au fost cîteva posibilități de femei splendide, de care am fugit, deși îmi dădeau semne. Nu, eu cu telefoniste, farmaciste, profesoare de provincie, cu... D.P.: Dar o mare iubire, care să vă ia de pe picioare, n-ați avut? N.B.: Nu, nu, eu nu, eu trebuia să scriu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
și că nimic nu este mai important decât efortul de a o face. Un adevăr care poate fi spus. Să încerc să înțeleg, îmi părea o excelentă rațiune de a trăi. Van Leuvenhoeek, Pasteur, Koch erau eroii mei, într-o splendidă devălmășie cu Edmond Dantes, Old Shatterhand, Winnetou, D'Artagnan și căpitanul Nemo. Nu am citit de mai puține ori Vânătorii de microbi, o genială carte a marilor descoperiri în microbiologie, decât Insula misterioasă. Mă puteam imagina cu egală plăcere în locul
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
încă o iluzie atât de femeie Și încă puțini oameni ce iubesc blândețea Și încă o durere ce-n final se-ncheie. Și încă mai aud țipete candide Și încă se omoară creațiile divine Și încă îmi amintesc de rugile splendide Și încă inimile multora de ură sunt pline. Și încă o lacrimă uscată, rece precum marea pe stânci Și încă un destin în derivă, încheiat tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri macabre, ca răni vii, adânci Și încă
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
nu este exact limba română. Iată o dovadă în plus că scăparea paronimelor de sub control naște monștri. Ea vine de la un comentator cu pretenții, Emil Grădinescu: Tore Andre Flo e un fotbalist longeviv, de un metru nouăzeci și patru". Un splendid anacolut produce un alt comentator sportiv, Șerban Ionescu: "La reluare s-a văzut că mingea a fost lovită de Zaharia, dar asta nu înseamnă că Mureșan n-a fost transferat de la Mobila Sovata". Parlamentarul PRM Lucian Bolcaș este un fanatic
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
lui Marcel Duchamp... Ruptura radicală provocată de "pisoarul" expus de Duchamp fiind deja de mult integrată, ea apare aici atenuată, deoarece la Lawers nu mai e vorba nici de obiecte degradate, nici de obiecte recuperate, ci de obiecte reale, întregi, splendide, dînd un relief aparte platoului, pe care spectatorul îl poate explora cu delectarea resimțită la Muzeul Artelor primordiale de pe Quai Branly. Obiecte puse în valoare. Demersul poetic al lui Jan Lawers se sprijină pe statutul acordat obiectului: autenticitatea acestuia este
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
este prezent în album doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. în notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
Hank nimic./ nu că o să crăp/ mă îngrijorează,/ci nevastă-mea/singură cu grămăjoara aia de nimic./ aș vrea să știe că/ pentru toate nopțile/ în care am dormit împreună/ chiar și cele mai inutile certuri/ au fost lucruri/ întotdeauna splendide/ și că cele mai grele/ cuvinte/ pe care m-am temut/ să i le spun/ pot fi acum spuse:/ te/ iubesc"(confesiune). Sau o simili-epigramă, lejeră și simpatică, pentru descrețirea tuturor frunților misogine: "conform unor studii științifice/ durează 325 de
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
două scări și au făcut sală de biliard. (Privește în jos cu tristețe.) T. S. - Păcat. Z.D.-B. - Da. Cred că de aceea nu aș mai putea să intru. Cred că mi s-ar face rău. Aveam o grădină splendidă, în spatele casei. Acolo mi-am petrecut viața, până m-am căsătorit, la 29 de ani. T. S. - Să revenim la mătușa dvs., sora bunicii. Z.D.-B. - La tanti Zoe, draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
mici de a rezista. Aceștia vând scump și marfa lor stă mai mult pe raft. Mara ar fi fost un bun director la un hypermarket." Sau, în toate cele ce privesc relaxarea fundamentalismelor religioase, autorul eseului pune tacit bazele unei splendide și ipotetice polemici între toleranta Persida și un portal de internet - http://ro.altermedia.info - ortodoxist peste limite și îngustat de o incredibilă rea-voință " Continuând argumentele fragmentului citat, putem arăta că Persida este victima "tatălui minciunii celui viclean". Fata a
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
ginandrelor (era comunistă). Cartea are o tensiune care se tot acumulează de la un capitol la altul, devine maximă în capitolul 18, torturarea unei fete, desigur nevinovată, și în capitolul 19, care descrie lumea pe dos, dictatura, demonica religie politică. Încheierea, splendidă, este o adevărată găselniță literară: scribul nu mai are vorbe, trebuie să șteargă, să aproximeze, să se descurce cu înlocuitori, pentru că o nenumită cenzură a atins cea mai delicată materie primă a libertății: cuvântul. În La apa Vavilonului (Humanitas, 1999
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
de a-l trăi și a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o "extremală" opacitate. Deși venele poeziei lui Nichita
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
înaintate înseamnă câștigarea unor zile suplimentare. Iar acestea oferă șanse suplimentare pentru a înțelege și a profita de miracolul vieții. În aceste condiții, bătrânețea devine o stare de beatitudine, de fericire intensă, ca sub efectul unor narcotice. De altfel, un splendid poem dedicat bătrâneții se numește chiar drogul: "mulțumescu-ți ție/ Doamne/ că mi-ai dat șansa/ de a fi// bătrână/ picioarele mi se împleticesc/ capul mi se leagănă ușor/ Bucuria mă cuprinde/ amețită/ cu nesaț/ sorb drogul bătrâneții" (p. 46). Într-
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
depășește vechea "aversiune" față de istoria literară pînă-n punctul în care începe el însuși a elabora o scriere de acest fel, pe care o dorește drept "un spațiu al imaginației și al ludicului". Dincolo de "liniarul determinism", ochii i se deschid "spre splendida libertate a spiritului uman de a lua cele mai neașteptate, mai vii și mai originale forme, într-o ștafetă infinită și adesea aleatorie, în care prezentul nu e decît miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
am acordat tot mai puțin timp unei limbi căreia îi datorez enorm. Așadar, voi reciti, cu siguranță, măcar câteva eseuri ale lui Montaigne, dar voi relua și cartea - care m-a cucerit - a lui Jean Lacouture, "Montaigne a cheval", o splendidă reconstituire a călătoriilor marelui moralist din Bordeaux. O voi face cu atât mai mult cu cât, îmi dau seama, francofonii și francofilii sunt un fel de dinozauri ai epocii internetului. Un bun prieten mi-a mărturisit, copleșit de rușine și
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
avertisment că trebuie să ajungem cât mai repede la condamnarea instituțiilor care au făcut posibile aceste tragice prăbușiri morale". Ca toate cărțile lui Vladimir Tismăneanu, Refuzul de a uita este o pledoarie pentru valorile democrației de tip liberal și o splendidă carte de învățătură, după lectura căreia fiecare dintre noi va înțelege mai bine specificitatea timpului în care trăim.
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
și de spectacole, care trăiește, totuși, prin show-uri ale măruntului zilnic, ce ajunge reprezentativ prin acumulare și mișcare. Piața de pește este o astfel de scenă, unde viața se curmă ca să devină marfă, iar vietățile mării trăiesc letargia intermediarului. Splendide în agonia lor, încremenesc în jurnal ca pe pînză. Too late in life to go to Paris e istoria unui regret. Regretul așteptărilor prea lungi, și al împlinirilor prea scurte. Apare, așadar, firesc, nevoia unei compensații. Așa că vizita în Franța
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
și Asiei, în general, de care au legat-o multe interese economice, concretizate în coloniile prospere din India și din China. După cum se știe, portughezii au fost primii europeni care au ajuns în Japonia, acest fapt fiind celebrat în câteva splendide muzee din Lisabona, printre care mai vechiul Museu de Arte Antiga, dar și nou înființatul Museu do Oriente. Exponatele orientale din aceste muzee, ca și din altele, între care unul dintre cele mai fastuoase este Muzeul Gulbenkian, încarnează tocmai această
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
în plan cultural. În primul rând am avut revelația găsirii unei surprinzător de largi comunități de vorbitori de limba română. Oameni plecați din țară de 20, 30, 40 de ani sau chiar din perioada războiului, vorbitori ai unei limbi române splendide, își aminteau cu infinită nostalgie chipuri de demult și locuri întipărite definitiv în sufletul lor. Veniți la standul României, mulți dintre ei solicitau câte o carte "mai ușoară" pentru a se (re)familiariza cu scrisul în limba română pe care
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține tot așa, ca la un Nichita Stănescu în zi rea, până ajunge la imaginea, splendidă, ridicată în titlu. Creând-o, Mihail Gălățanu a fost conștient de plasticitatea ei deosebită, dar n-a reușit să dezvolte, în jurul și pe baza ei, un poem la aceeași intensitate. Astfel că frumusețea sintagmei este inutilă, în context. Clubul de
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
desfășura înaintea minții care căpăta văz. Un exercițiu istovitor întru menținerea imaginii și care pretinde oarecari puteri. Timpul se spulberă, se alcătuiește o altă durată, abolind spațiile, minabilele reticențe ale rațiunii. Acum zăream - și tot mai limpede - incinta Parlamentului, în splendida ei goliciune - ziua, pesemne, a unei legi cu probleme, de pildă a serviciilor secrete. îl vedeam pe dl. Hrebenciuc dispărând pe o ușă, ca purtat de un zefir, clipă de neuitat. îl auzeam, în toată armonia glasului său angelic, pe
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
Caragiale o făcea să înceapă așa: "Christos a înviat! De la un capăt al globului la cellalt, din răsărit pînă-n apus, de la miazănoapte pîn' la miazăzi, în sunetele triumfale a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din cele mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]