2,860 matches
-
Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina din memoria orbilor, cea care dă splendoare doar de ei gustată chipurilor altfel comune ale unor femei cu biocîmpuri iscoditoare. Stranii se dovedesc Însă spațiile În care știe lumina să se fosilizeze: eterul interstelar și infinitul minții omului. Iată, prin urmare, măcar două dintre apele pe deasupra cărora
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea, ci estetica mecanică a unei imagini corporale. Dar splendoarea feminității e vie, se preschimbă ocult În vibrații ce ajung pînă la mine, mă ating, epiderma mea le dă rezonanță. În cuvintele a treizeci de secunde, multe sau puține, detectez fără greș comoara. Iar pentru mine, foarte probabil cel mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe păcătoșii zăriți în timpul călătoriei sale extraterestre, patriarhul rostește o rugăciune și pentru sufletele lor, iar Dumnezeu îi reînvie, dându-le astfel prilejul de a se pocăi. Ultima viziune a lui Abraham este aceea a Morții, mai întâi într-o splendoare măsluită, apoi în adevărata-i hidoșenie, înspăimântătoare. Scena, de un realism unic în literatura intertestamentară și nu numai, rămâne colaterală subiectului nostru. Viziunea pură și simplă din Testamentul lui Abraham este descrisă în capitolele X-XIV. Ea va constitui modelul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile de beatitudine fără sfârșit, precum și sălașuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate aceste splendori - refulate într-un dincolo inaccesibil deocamdată, dar tot atât de real pe cât de reală este urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Uite ce poate să-și imagineze o minte tânără și cu resurse intelectuale deosebite!” Se simțea parcă trezit la o realitate nouă. A răspuns visător: ― Într-adevăr. Materializarea unei asemenea supoziții ar duce la redescoperirea omului În toată complexitatea și splendoarea lui. Această „Enciclopedie” a sufletului omenesc ar avea valoare dacă ar cuprinde trăirile omenești - În condițiile amintite de tine - numai dacă ar fi culese de la vlădică până la opincă... Atunci am avea În față o lume nouă. O lume nebănuită. O
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea deși n-a mai rămas nimic din ceea ce făcea splendoarea de altă dată. O să mai băgăm în casă lemne ca să nu ne pese de nimic. Casa în care stau acum era destinată personalului care era în serviciul părinților mei. Înainte de război locuiam în conacul care era veșnic plin de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bătrâne. Nici una din ele nu scoate nici o vorbă, dar desigur că amândouă se gândesc la una și aceeași persoană, la Simion Almăjan. Pe drumul de întoarcere spre locuința modestă a celei care fusese stăpâna locurilor pe când ele erau în plină splendoare, tăcerea este ruptă doar o dată de Teodora : Tufele de liliac, de liliac alb, s-au înmulțit atât de mult încât vara e greu să pătrunzi până la ruine iar în iunie parfumul este atât de îmbătător... Exact ca și atunci... Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida cu forța tinereții chiar și acest handicap, era mândră, semeață, temerară. Apariția insolită a tinereții și frumuseții în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei doi ofițeri. Tânărul ofițer și-a căutat cu grijă cuvintele și și-a uns cu miere vocea tunătoare când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doi săteni din Dumbrava vecină privind la solele Societății Agricole Bahna. Lanurile de cartofi în floare și de porumb verde-crud, fără nicio buruiană se răsfățau până către zare. Aspersoarele tocmai își încheiau udarea de către seară. Culturile se prezentau în toată splendoarea lor. Aiasta-i treaba leatului meu, Fodur Nicolai, pe care îl cunosc încă de când eram flăcăi. Am făcut și războiul cu el până la Cotu Donului și la Tatra. Vezi tu... pe el l-au ascultat și acuma-s gospodari peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în plus pe mine. Am adormit în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca prin minune, într-un deșert. Era Sahara, în toată splendoarea ei. Căldura sufocantă, dublată de furtuni de nisip, mă făcea să-mi doresc din nou Polul Nord. Nu auzisem că în Sahara, potopit de soare și nisip, a murit cineva fericit. Dar știi cum e: uneori nimeni nu e singur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea mea, în lumina lunii. Îl trăsei de mână și pe el sus și ne uitarăm unul la altul. Aveam un sentiment familiar, cunoscut, nu ne sfiiam unul de celălalt și ne aparțineam reciproc. Ne mângâiarăm apoi cu privirea, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume se află China. Vecină cu Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate bijuterii, cu specificul lor India, Vietnam, Thailanda, Indochina în splendoarea ei micuță), China e o țară plină de finețuri, unde pictura plină de delicatețe, feminitatea și lucrurile scumpe sunt la ele acasă. Yin și Yang. · Întorcându-mă către întinderea, piramidele și soarele puterea Egiptului, plecând spre o Europă cultă (Ucraina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi dat să fi fost împreună, să-i admire părul împodobit de steluțe de zăpadă! Anotimpul rece, cu tot frigul, cu toată promoroaca are și frumusețile lui începând de la primele semne ale sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o clipită acoperă totul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care îți dădea deplină încredere în orice fel de situație. Fără aceste sentimente n-ar fi plecat spre Sinaia. După o noapte, ninsoarea încetase, cerul se limpezise, soarele se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a fost o adevărată splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit de câteva ori pentru a admira natura în splendoarea ei. La una din opriri, Matei a revenit cu întrebarea. Când îmi arăți dovezile logodnei tale? —Ești nerăbdător? Foarte mult. Și dacă nu ți le arăt, ce ai să faci? s-a îndepărtat alergând prin zăpadă. — Nu mă poți minți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lui. — Unde mergem? —La Vadul Morii. Dar n-am costumul de baie. Numai dacă merg acasă să iau unul. După ce au trecut pe la Cecilia, au pornit-o către Vadul Morii. Era o zi frumoasă de vară. Natura îți oferea darnică splendorile ei prin abundența de verdeață, prin coloritul florilor de câmp, prin aerul proaspăt și mai ales prin liniștea locului, că nu veniseră în acea zi mulți oameni acolo. Apa râului era limpede că se vedeau pietrele și calmă prin unduirea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis, apei, ci vine de la ceainicul greu de fier
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
căuș la capătul țevii, a dat cu apă pe față, pe cap, pe mâini până la umeri pentru a nu mai transpira. Până să se umple ulciorul cu apă, și-a aruncat privirea spre cer. Ce putea să vadă, decât o splendoare?! Cerul era curat, albastru, soare, cald, într-un cuvânt minunat. Și-a aruncat privirea spre pădure, loc care o atrăgea cel mai mult. De ce, nu-și putea da seama. I se părea că ramurile copacilor tot timpul își vorbesc. Crengile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
scurt am rămas locului pentru a observa vegetația și a găsi din priviri ceea ce căutam. Nu am găsit ceea ce căutam, în schimb am observat că dacă mai fac câțiva pași voi găsi o poiană pentru că se vedea printre răgălii o splendoare de lumină de la razele soarelui. Așa am și făcut, după ce m-am zgâriat puțin făcând câțiva pași spre poieniță, apare un loc unde se tăiase un copac, cu multă iarbă și cu tot felul de flori care mai de care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
brotăceii se cațără printre ramurile de măceș anunțându-și bucuria pentru că-i minunat, cocostârcii fac de rond pe vale, prin grâu pitpalacii își caută prepelițele anunțându le unde sunt și pasărea măiastră, ciocârlia, urcă la ceruri unde mulțumește divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am compus și am închinat poezia: „Splendoare.” După ce am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am compus și am închinat poezia: „Splendoare.” După ce am trecut de vârsta maturității, am revenit în pădurile natale unde am găsit același loc misterios, loc de poveste și de pelerinaj într-o altă lume, al unei dimensiuni fără asemănare cu aceea de pe pământ. Acum, ca și în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
le lipsește simțul muzicii sau al artei. Sunt anumiți specialiști în literatură care, oriunde s-ar afla, trăiesc cufundați în cărțile lor. Sau naturaliști ce văd lumea numai prin lentilele fizicii, chimiei sau biologiei fără a-i percepe frumusețea și splendoarea. Persoane care trăiesc cufundate în lumea propriilor afaceri. Alții a căror viață se învârte exclusiv în jurul modei, cosmeticii și sănătății. Pentru toți aceștia natura, în cel mai fericit caz, este un element marginal al existenței. Nu observă deloc ceea ce se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a împăcat, căci una este binecuvântare și alta este blestem, Înțelepciunea supremă poruncește pământului în aceste zile de primăvară să scotă la iveală tot ce-i mort și adormit în sânul său; să-l îmbrace cu o nouă frumusețe și splendoare și să pună-n fiecare fir de iarbă și insectă pulsul vital al energiei divine. Omul, scânteie din Cugetarea supremă, a fost de la însăși crearea sa chinuit de enigma morții, care într-o clipă îi curmă toate năzuințele spre mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
refugiu pentru patrioții greci în timpul revoluției, drept cazarmă și drept casă de nebuni, mozaicurile de care pomeneam au reușit să supraviețuiască până în zilele noastre și, după amplele restaurări de la sfârșitul secolului, să li se înfățișeze oamenilor acestor vremuri în toată splendoarea lor de odinioară. A restaura înseamnă a reda integritatea materială a unei opere de artă, sau mai curând a suportului său fizic, în măsura în care acesta a suferit deteriorări. De fapt, opera de artă nu reprezintă în sine nimic material. Fragmentele ceramice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
această lăsare în voie a ajungerii în sine a vieții ca sporire a diverselor sale puteri se manifestă în fiecare demers autentic al culturii, în artă de pildă, la creatorul operei precum și la cel căruia îi este dat să încerce splendoarea acesteia în propria sa viață, asupra modului unei intensificări a patosului său. Știința ca patos se supune legii culturii. Ca efectuare a unei potențialități cognitive a vieții, ea nu este doar o viziune de fiecare dată mai perspicace, ci o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]