1,901 matches
-
Heidelbergului de altădată", cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are suflu epic, talentul ei se desfășoară pe spații reduse, cu o spontaneitate și o „grație lirică" specială, care definește o generație de tineri scriitori de la mijlocul anilor '60. Romanul se va întâlni, în anii '80, cu Îngereașa cu pălărie verde, cartea Adinei Kenereș, iar în anii '90 cu Brașovul Simonei Popescu, în
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
existenței”. Folosindu-i o metaforă din propriu-i jurnal, criticul conchide apreciativ: a fost „un tun de mare calibru, care se străduiește să nu fie înghițit de smârcurile unei istorii teribile”. Între elementele de poetică ale jurnalului intim, se enumeră spontaneitatea, autenticitatea, simultaneitatea - cunoscute, dar nu și formulate așa, de pe vremea lui Titu Maiorescu. A se vedea Însemnările zilnice. Sunt derutat, chiar și acum când scriu această prezentare, de ce în niciun capitol al celor două volume despre Genurile biograficului - carte impusă
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
din Constanța, Muzeul „Teohari Antonescu” din Giurgiu, Muzeul de artă din Brașov, Muzeul de artă județean Prahova „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești. Grafica pe care Sava Henția a realizat-o în timpul campaniei Războiului de Independență al României suferă de lipsă de spontaneitate prin comparație cu cele executate de către Nicolae Grigorescu. Ea are mai mult o valoare documentară pentru pregătirea unor viitoare lucrări de atelier pe care a intenționat să le facă. Desenul este neelegant, greoi, lipsit de voiciune, cu reveniri și adeseori
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
cotidiene, care au stat în centrul preocupării plastice, și-au găsit exprimarea printr-un larg registru de forme, datorate diversității școlilor de pictură. Peisajul animat, reprezentat în colecția noastră prin lucrarea lui Philips Wouwermans, „Tabăra militară”, se impune atenției prin spontaneitatea și realismul interpretării. Larga deschidere perspectivală, animarea peisajului prin grupurile de figuri, animale mici și plante răzlețe, efectele de lumină filtrată prin densitatea norilor, dau compoziției un farmec pitoresc, căruia i se adaugă notabile calități cromatice. Scena de gen, cea
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
mișcării "„Rassemblement du Peuple Français”" (R.P.F.), platforma politică a generalului de Gaulle. Malraux a fost un partizan al intervenției statului în fenomenele artistice și literare, folosind mijloace bugetare pentru producerea operelor culturale, fapt care a dus la o limitare a spontaneității și originalității în viața culturală a Franței.
André Malraux () [Corola-website/Science/298386_a_299715]
-
care a ajuns să joace în acest rol prin publicistul ei, a spus că a simțit ca a dat naștere personajului cu vocea sa. Ea a remarcat că rolul nu a fost fără dificultăți; mai ales lucrul fără prezența și spontaneitatea unor actori reali.
Final Fantasy: Spiritele ascunse () [Corola-website/Science/329005_a_330334]
-
armonie proprie expresionista a liniilor. În imaginile numeroaselor sale desene și opere grafice un rol important îi revine-asemanator că la Franz Marc-si animalului (cu precădere calul). Nici unul din pictorii ardeleni n'a redat scene cu animale de o asemenea spontaneitate. În desenele cuoscute, de expl. „Muncitor forestier“, „Îmblânzitorul de cai“ sau „Ulița satului“este eliminată iluzia spațială central-perspectivica , fiind păstrată însă în mare măsură realitatea expresionistica. Kimm însuși s-a considerat în evoluția să ulterioară ca artist influențat printre alții
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
film, fotografie etc.), având ca scop anularea distanței dintre realitatea și creația artistică. Din zona artistică se păstrează o serie de trăsături, cum ar fi convenționalitatea, gratuitatea, tendința spre semnificație, iar de la realitate se împrumută accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentului, spontaneitatea comportamentului și dimensiunea banalității. Termenul își are originea în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958 și 1959) și în acțiunea grupului de avangardă din jurul lui Kaprow (Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen) care, în
Happening () [Corola-website/Science/314469_a_315798]
-
piese pentru piano solo, una pentru cor și orchestră, mai multe bucăți pentru pian la patru mâini. S-au păstrat și schițele altor compoziții, rămase neterminate. Nedispunând de o pregătire muzicală sistematică, autorul scria lăsându-se condus mai degrabă de spontaneitate decât de principii ale compoziției. Această caracteristică pare strâns legată de caracterul ocazional al unora din lucrări. De exemplu Cosimei Wagner (soția lui Richard Wagner) i se dedică piesa pentru vioară sau pian "Eine Sylvesternacht" (subintitulată „Poem simfonic”), iar cu
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
și o înclinare de 26-30 grade, fiind prevăzută cu două locuri special amenajate pentru efectuarea săriturilor acrobatice. Scorul se calculează ținând cont de 3 elemente: 50% tehnică, 25% elementele aeriene și 25% viteza. Săriturile aeriene sunt evaluate în funcție de înălțimea și spontaneitatea execuției. Concurenții sunt apreciați de către 7 arbitri, 5 pentru evoluția tehnică și 2 pentru săriturile aeriene. Proba de sărituri (aerials) constă în efectuarea a două sărituri acrobatice, suma scorurilor fiecărei sărituri constituind nota finală a concurentului. În finala probei se
Schi acrobatic () [Corola-website/Science/300530_a_301859]
-
alege ca mijloc de expresie atât mediile tradiționale cât și pe cele noi, Geta Brătescu realizează lucrări de grafică, gravura, desen și colaj textil, tapiserie, obiect, acțiune, fotografie, foto-instalație, film (de animație, 8 mm, video). Accepțiunea suprarealista a obținerii unei spontaneități egale în desen și pictură că în scris este problematică pentru Geta Brătescu, deoarece exigenta «imediateței» este bruiata de infuziunea memoriei. Artista depășește această dificultate, incorporând în desenul «automatic » emergentă formelor atunci cand mâna transcrie ceea ce ii dictează mintea, într-o
Geta Brătescu () [Corola-website/Science/316730_a_318059]
-
complementare, traditia naște libertate și libertatea tradiție, ambele dând nota specificității spiritualității ortodoxe. Lucrarea de față, a mitropolitului Antonie Plămădeală este una de sinteză și chiar dacă se constituie din mai multe studii, intervenții verbale și conferințe, păstrează un aer de spontaneitate proprii Ortodoxiei. Puternic ancorat în Tradiția Bisericii, aceasta este cea care îi dă autorului o așa mobilitate în expunere și un puternic avânt către actualitate. Mai ales acolo unde se cer afirmate, tradiția și libertatea spiritualității ortodoxe sunt cele care
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
registrul familiar sau elevat, ceilalți vorbitori se simt șocați. Acest registru este folosit în general în situații de comunicare orale fără constrângeri importante: în familie, între prieteni, între colegi de muncă fără diferență de nivel ierarhic etc. Se caracterizează prin spontaneitate, modelul său fiind oral. În scris este folosit, inclusiv în literatura beletristică, numai pentru a reda vorbirea în același registru. Este influențat de un registru de limbă secundar, cel popular. Lexicul registrului familiar este format din cuvinte curente, putând să
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
aspect oral și unul scris, între care există deosebirea că în primul pot exista ușoare abateri de la standard, pe când al doilea este mai scrupulos în respectarea acestuia. Din punctul de vedere al influențelor dintre ele și al gradului lor de spontaneitate, respectiv de elaborare (simbolizate mai jos prin săgeți), registrele de limbă pot fi reprezentate astfel:
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
interes în actualitate, de literatură și de istorie recentă. Laurențiu Ulici relua cronicile despre Ioana Diaconescu, publicate în presa vremii, după debutul editorial cu “Furăm trandafiri” (publicat la 19 ani) în volumul “Literatura Română contemporană I - Promoția 70”- București 1995: “Spontaneitatea și prospețimea feciorelnică, mai mult decât <feminină>”, cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu endemic, unde materia și-a pierdut concretețea subtilizându-se în densitatea unei umbre, cu
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
premise au ca rezultat pentru individ libertatea, utilă în urmărirea propriului scop. Singura îngrădire a libertății individului apare atunci când individul recurge la încălcarea libertății celorlalți pentru satisfacerea propriilor nevoi. În acest sens, J. S. Mill afirmă că este autorizată subordonarea spontaneității individuale unui factor extern, cum este statul, numai atunci când acțiunile unui individ aduc atingere celorlalți. Respingerea implicării statului în problemele concrete ale societății este susținută și prin rezultatele pe care le-ar putea avea o astfel de acțiune. Bunăoară, Friedrich
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
lui Vasile Petre Fati, apărut sub titlul „Dar ce facem cu această lehamite?", Adi Cusin declara că se simte împlinit ca poet, că poezia sa are un sigiliu personal: „Arta mea, atâta câtă este, constă în faptul că dă impresia spontaneității, a prospețimii, iar aceasta ține chiar de artă. Miza poetului în lume este mult prea mare pentru a ne grăbi de dragul unor satisfacții răsplătite imediat. Faptul că ultima mea carte a fost primită cu multă căldură, atât de critici cât
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
o perioadă la alta. Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas în direcția artei moderne. Postimpresioniștii au mers în continuare pe acest drum, dezvoltând însă mai departe spontaneitatea și virtuozitatea predecesorilor lor. Tendința predominantă este realizarea unui tablou reprezentând o construcție de sine stătătoare, obiect al unei combinații pure între formă și culoare, cu scopul provocării unei emoții estetice și al transmiterii nemijlocite a sensibilității subiective a artistului
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
in special a celor pentru tineret, iar actual este folosită, alături de guașă, la crearea benzilor desenate și a desenelor animate tradiționale. Este folosită și pentru realizarea decorurilor în teatru. Aparenta sa simplitate o face atractivă pentru începători, însă în realitate spontaneitatea și foarte puținele posibilități de corectare necesită măiestrie, ceea ce o face greu de stăpânit. Acuarela poate fi făcută în manieră tradițională, "ud pe ud" (), în care hârtia este umezită în prealabil, iar culoarea diluată este așternută în straturi suprapuse, întărind
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
tehnică, de origine anglo-saxonă este încă mult folosită, însă, datorită faptului că întreaga suprafață este umedă și pigmenții migrează, nu se obțin zone de alb pure, nici contraste locale dintre alb și zonele colorate, lucruri care impietează asupra prospețimii și spontaneității atât de apreciate în acuarelă. Tehnica permite obținerea culorilor intense și o mulțime de efecte de fondu, degradeuri și camaieuri, însă precizia detaliilor este redusă. Pe o hârtie de calitate pigmentul rămâne pe suprafața hârtiei și, în zona umedă difuzează
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
În tehnica "ud pe uscat" () culoarea se aplică în tușe umede pe hârtia uscată. Se obțin forme clare cu contururi bine delimitate. Această manieră nu permite decât puține retușuri. În caz de greșeală este greu de redat luminozitatea hârtiei, iar spontaneitatea are de suferit. În tehnica „uscat pe uscat” () culoarea foarte puțin diluată se aplică cu pensula aproape uscată, pe hârtia uscată. Metoda este folosită pentru evidențierea detaliilor. Se cunosc picturi pe bază de pigmenți dizolvați în apă realizate în peșteri
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
Marius Granet, Henri-Joseph Harpignies și caricaturistul Honoré Daumier. Mulți dintre ei au folosit acuarela pentru schițele peisajelor și pentru notarea impresiilor de călătorie. Dintre impresioniști, Manet a folosit-o doar pentru schițe, dar Boudin și Jongkind au apreciat-o pentru spontaneitatea sa. Paul Gauguin a făcut multe acuarele pentru ilustrarea albumului său despre Tahiti "Noa Noa", iar Paul Cézanne a utilizat un stil bazat pe suprapunerea tușelor de culori pure. Alexandr Ivanov (1806 - 1858) a plecat de tânăr la Roma, unde
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
ce" spune, ci în "cum" spune și constă poate într-o nesfirsita bucurie că lumea există.” (Alex. Ștefănescu) „Nu s-ar zice, citindu-i frazele sprintene, pline de verva și de umor (cu destulă autoironie), debitate cu un fel de spontaneitate a scepticismului de sine, ca George Balaita e de fapt un maximalist, de nu chiar un fundamentalist al literaturii. Dar un fundamentalist cu religia mai degrabă ascunsă sub nonșalanta decît exhibata.” (Al. Cistelecan) ”George Balaita face parte din familia prozatorilor
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
rămâne până astăzi referința de bază în acest domeniu. Cariera didactică și-a desfășurat-o la "Universitatea Catolică din Louvain": docent (1964), conferențiar de geodezie, gravimetrie și geodinamică (1967), profesor (1972). Discipolii săi își amintesc, pe lângă covârșitoarea sa autoritate științifică, spontaneitatea cu care aborda discuția și își sprijinea colaboratorii. A fost și un distins umanist, cu interese mergând de la literatură, istorie și politică (națională și internațională) până la mărci poștale (era un pasionat colecționar) și gastronomie. Energic, pragmatic și bun diplomat, Paul
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
Hogarth își găsește expresia pe deplin. Umorul și ironia mușcătoare reprezintă armele preferate ale artistului, care prezintă imaginea societății contemporane lui. Hogarth se lasă purtat de imaginație nu numai în alegerea temelor, dar și în elaborarea lor. În portrete, impresionează spontaneitatea proaspătă a pensulei și aspectul de schiță al personajelor. Dezinvoltura execuției nu scade cu nimic forța de expresie. Minunata "Mică vânzătoare de creveți" ("The Shrimp Girl", 1740), pe bună dreptate considerată de pictorul impresionist Whistler ca o operă inovatoare, precursoare
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]