506 matches
-
face piciorul mic, că un măr se mănâncă numai la ora 5 după amiază, că o cură de slăbire este valabilă, dar numai cu un ou la șapte zile, că medicamentul uneia este foarte bun și pentru cea cu care sporovăiește, că o pereche de ochelarii de vedere sunt neapărat buni pentru toți cei care sunt de vârste apropiate, că soțul a venit beat, dar asta nu se întâmplă decât o dată la două zile ș.a.m.d.; s-ar putea să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mama -, dar luna trecută și-a pus căciulița de sobol peste conciul alb, prinzând-o cu agrafe de argint, și s-a dus la neamul ei, Cacavela, cel de ține școala de spudei, elevii lui în ale scrisului. Ce au sporovăit, cine știe? Când s-a întors acasă îi lucea fața de parcă-L văzuse pe Dumnezeu. S-au adunat toate în odaia babelor și au chemat-o și pe ea. Și atunci, și acum, și întotdeauna are să se întrebe: oare mama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
continue a celui de lângă tine, liniștea pe care o câștigase acolo o va mai regăsi? — Și totuși o să dau un acatist, se trezi vorbind singur. Drumul pe mare a fost o desfătare. Vântul era bun. Femeile își ajungeau una alteia, sporovăiau românește între ele și Stanca îi părea acum la întoarcere, după aproape cinci ani, mai tânără ca atunci când au plecat. Se întâlnea ziua pe puntea corăbiei cu Ianache Hartofilax, Mihai îi povestea în românește despre fetițele pe care le lăsase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
departe : în cealaltă parte, la marginea din stânga, trei rânduri mai în față. Cu soția, bineînțeles, zglobia și prostuța noastră colegă, blonda Tuți. Caropol, slab, înalt și bolnav de ulcer, reîntâlnește fără plăcere subalternii în afara serviciului, iar turturica abia așteaptă să sporovăiască. Ar putea fi așezat lângă ei domnul Stork, consilierul, cu aerul său de abate sportiv. Înainte de a se așeza, inginerul Nalbandu șterge cu grijă fundul scaunului ! Burlac chel, excesiv de igienic și punctual : ceva de molie. Inginerii Anton și Marilena Albu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi, crispat, când o văzu ; înțelese că ea pricepuse pericolul, poate și presimțise. Nu venise să-și conducă soțul, încerca doar ultima săritură în fața primejdiei și ajunsese prea târziu, înțepenită acum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu vin sporovăiau uitați de lume, până hăt, târziu, când luna plină și îmbujorată se arăta deasupra mănăstirii Aroneanului sau, cum i s-a mai spus, „Mănăstirea din Țarină”. Și fiindcă veni vorba de Mănăstirea din Țarină, am să-ți amintesc unele evenimente
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
hainire” de la Vasile Ceaurul, fost mare stolnic, despre care am vorbit. Acum e limpede, ieșene? -Ca lumina zilei. Dar să nu ne lăsăm luați de valurile istoriei și să revenim la Hanul lui Topor, unde moș Creangă și Mihai Eminescu sporovăiau cum numai ei știau... Ascultă numai cum numește un asemenea loc meșterul metaforei, Ionel Teodoreanu, în cartea sa „Masa umbrelor”: „Crâșmă cu zid adânc, ferestre zăbrelite, păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu crezi că nu ai dreptate, vere. Am fost neclar în ce am zis. Tu însă trebuia să-ți imaginezi că întâlnirea noastră era musai să se petreacă la începutul săptămânii care vine. Ei, asta-i altă poveste. Am mai sporovăit noi ba de una, ba de alta... Am golit vreo două ulcele cu vin și ieșeanul a plecat cu promisiunea că mă va căuta după cum a hotărât... Un început de săptămână nou. Abia îmi limpezisem ochii după un somn cam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese câte doi-trei gustau din ulcelele cu vin sporovăind cu glas domol, obosit... Uite ce înseamnă un prieten! Îți ghicește și cel mai adânc gând. Căci „Pecete de smarald cu meșteșug de aur este glasul cîntăreților la vinul cel dulce” - se spune în „Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
punga lui și de Kenan, care se ivise din iarbă zburlit, cu ochii mijiți de somn, - Nu-ți ajunge nici pentru jumătate de borcănel ! și i-au dat ele o pungă frumoasă, încăpătoare; s-au așezat în iarbă și au sporovăit toți patru... nu mai știe ce! Erau agronoame, economiste dar ce contează? Nu interesează pe nimeni dacă erau măritate sau vaccinate! Și-au adus aminte de București, de complexul Agronomie, de tinerețe și le venea să plângă și le venea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl așează pe dormeza încăpătoare, culoarea vineție se schimbă încet în paloare și doarme adânc, nimic nu-l deranjează în timp ce, femeile stau răbdătoare în cameră, sporovăind încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a devenit apă. De mine s-a ocupat Vero, mi-a arătat cartul, mi-a facut instructajul cu apa potabilă și generatorul de curent. Cred ca disperarea și regretul m-au cuprins când s-a lăsat seara. Pîna atunci am sporovăit, ne-am împrietenit, am aflat mai multe decit in seara când ne-am întîlnit prima dată, asta cu două zile inainte, pe terasa unui restaurant indian, când ei patru se uitau fascinati la mine cu câtă dezinvoltură comand, știind toate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Da, sîntem câțiva și de-ăștia", am zis, încercînd să par că glumesc... Cafeaua mi s-a părut deodată cam prea amară, comesenii cam prea tăcuți, noroc că Predrag rămânea la fel de naiv și de voios. Am plecat împreună, lăsîndu-1 să sporovăiască vrute și nevrute în timp ce coboram scările monumentale ale cetății Budei, cu panorama marelui oraș de dincolo de Dunăre, dominată de Catedrala St. Istvan, în fața ochilor. Când am ajuns la rezidența noastră de cărămidă, nou-nouță, ne-am despărțit strîngîndu-ne mîi-nile în fața ușii lui. "Che
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și li se păru că hainele străine îi strâng prea tare. Și le scoaseră amândoi, lăsîndu-și numai o bucată de pânză în jurul coapselor. Acum păreau niște robi ca toți robii negri, așa cum înșiși au fost cândva. Stătură așa multă vreme, sporovăind liniștiți, când deodată, de după tufe, se aruncară asupra lor patru oameni înarmați. Aveau și lațuri de frânghie. Luat pe neașteptate, Auta fu doborât cu fața la pământ, și doi inși pe care nu-i vedea îi suceau mâinile la spate căutând să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spun eu. — Ce? zice ea, chinuindu-se să audă prin muzica de negrotei care i-a luat locul lui Joel. — Ești ca Demi Moore, țip eu. Complimentul meu nu reușește să răzbească prin cinismul ei de lesbiană. Bladesey Încearcă să sporovăiască cu ea, dar doar se face de rahat cu de fapt aia și de fapt ailaltă. Mă hotărăsc s-o ațâț pe roșcată. — Ce-ai zice să ieșim cândva să mâncăm poate? Nu, Îmi pare rău, clatină ea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Râde la tot ce spun și, cu cât sunt mai porcos, cu atât mai multă nerușinare Îmi răspunde. Aș putea să stau aici toată noaptea și s-o urmăresc cum ridică furculița cu curry la buzele ei roșii. Și totuși. Sporovăiește neîncetat despre un curs de catering pe care-l face și despre faptul că vrea să-și deschidă Într-o zi un bar-restaurant. Nasoala nu spune nimic, deși pare destul de atentă chiar și când Bladesey se face de căcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o trăire contrară. Simbolurile sînt de obicei ambigue și adesea contrastante. Și greierul de mai jos ne face să resimțim cu alt fior spațiul pe care-l umple acum doar cu sonorități triste și timorate. Suit În amvon - un greier sporovăind singurătății Olimpia Brendea-Deșliu Același greier (sau altul?) ne vorbește Însă doar de puterea nemăsurată de a Înfiora pur și simplu noaptea, spațiul, muntele: Un singur greier - până În zori muntele În rezonanță Șerban Codrin Acest din urmă poem poate Încheia scurta
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe când le aduna și pe cele de la masa mea, mi-a spus ceva, câteva vorbe oarecare. Hm răspuns și, ca și când asta ar fi așteptat, s-a așezat la masa mea "să mai răsufle". Am băut câte o sticlă de bere, sporovăind indiferenți. După un timp însă, mi-am dat seama că sânt amețit și excitat. Conversația noastră a început să-și plimbe mâinile pe corpuri, să pătrundă încet pe sub haine, să strângă și să mângâie. Știam că nu trebuie, știam că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea aripi să trec mai repede peste vacarmul acesta! Oameni sporovăind în soare, trupuri cât mai dezgolite, vase de lut, pălării de paie, cruciulițe, tămâie frumos împachetată, cărți de rugăciuni, Visul Maicii Domnului, iconițe, vederi de la locuri sfinte, Sinaxarul, Biblia pentru copii, iarăși mititei, s-a făcut deja coadă la mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culeasă de el de pe stradă, ea vine în atelier, se uită curioasă la această casă neobișnuită, o cenușăreasă în palatul unui prinț și zâmbește tot timpul, el o trimite la baie și ea stă acolo ore întregi, între timp noi sporovăim, bem bere, fata iese apoi din baie înfășurată în uriașul lui halat alb, cu părul ud pe care nu și-l poate descâlci, miroase a săpun și a șampon, Thomas scoate dintr-un dulap de lemn obiecte de îmbrăcăminte feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
feminității, 22 martie, e ziua în care trece menajera lui Anne să facă curat în atelier, aș fi lăsat-o singură să n-o încurc, dar era atât de bucuroasă că are companie încât am renunțat să mai ies, ea sporovăiește în franceză, șterge praful pe polițe, pe masă și turuie întruna, eu spun doar oui și ah, ar fi pentru mine prea mare efortul lingvistic de a mă angaja acum într-o discuție cu Françoise, o cheamă Françoise, îmi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dăduse regizorul. Mai toate fetele primesc de la regizori flecuștețe ieftine, dar al lui Betty era scump. Era agățat de un lănțișor și avea o cutiuță de catifea. Îmi amintesc că în seara aia Betty era în al nouălea cer, și sporovăia fără încetare. — Ți-a spus cumva titlul filmului? Sheryl clătină din cap. — Nu. — A pomenit vreun nume legat de filmul ăsta? — Dacă da, nu-mi amintesc acum. M-am uitat în jur, am numărat douăsprezece paturi de campanie la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei, ci al unei alte femei. Și de fiecare dată când atingea un bărbat din jurul ei, duceam involuntar mâna la revolver. Timpul se scurgea încetișor, într-o pâclă bleumarin și kaki, cu un strop de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
interogată. Aveți grijă să vedeți și copilul. Nu ne Încredem În cuvântul nimănui, bine? Liniște. — Bine. Acum echipele. Logan organiză trei echipe de câte patru oameni și le trimise la lucru. Cei rămași Începură să se foiască la locurile lor sporovăind, În timp ce „voluntarii“ o luară din loc. — Ascultați aici, spuse Insch. Nu fu nevoie să ridice vocea: imediat ce deschise gura, toată lumea tăcu. — Am primit informații cum că un copil care se potrivește cu semnalmentele lui Richard a fost văzut urcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
duș, Logan fu prea lent pentru a răspunde Înainte să se declanșeze robotul. Un alt telefon de la Miller, care voia ca Logan să-i spună ce știe. Logan nu se deranjă să ridice receptorul, ci-l lăsă pe reporter să sporovăiască pentru sine, În timp ce el merse la bucătărie să-și facă niște ceai și pâine prăjită. La ieșirea din apartament, se opri exact cât să șteargă mesajul lui Miller fără să-l fi ascultat. Se Îndoia că va fi ultimul telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]