508 matches
-
într-o zi de joiă. Ulrich Greiner se întreabă dacă „Macht Lesen glücklich?“, adică „Aduce cititul fericirea?“. Mă înțelegeți, cred, când vorbesc de o serie de gânduri care pendulează între literatură și viață, între bibliotecă și parc, atunci când, după câteva sprinturi de la carte la carte, te superi pe mirosul de hârtie citită și pe petele pe care le fac degetele tale, mânjind cerneala de pe pagină. Te superi aiurea, desigur, dar e timpul să faci o pauză și să respiri aer curat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
o grisină, "dă-le dracului că-s înecăcioase, am fumat și eu în timpul războiului." Vreau să-l refuz, dar nu am putere să-mi mai fac o altă țigară, așa că o iau, că tare am nevoie de un fum, după sprintul de adineauri. N-am mai văzut așa zăpadă în martie de când am rămas atunci ca proștii, filmând la stația meteo de pe Omu, înzăpeziți, vreo zece zile în care a trebuit să ne adaptăm condițiilor de acolo. Adică să mâncăm ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
exclamat David cînd ne-am aflat afară. Și l-am înțeles. Aveam două manuale de instrucțiuni sub braț. "Haide", m-a chemat mai tîrziu, cînd ne aflam de cealaltă parte a apei, și cu acest cuvînt a țîșnit într-un sprint sălbatic după un tramvai care tocmai pleca. Am alergat după el, dintr-o dată înveselit cu totul, de-a lungul marcajelor și a luminilor orașului rece, dar și mereu fără somn. Ceva mai tîrziu, stăteam lîngă el, trăgîndu-mi sufletul, în balconul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
casete cu patru containere pentru aer. Sau patru grămezi a cîte cinci pietre pe care trebuia să le așez. O asemenea cantitate de muncă poate fi numărată nu doar crescător, ceea ce rămîne este, din fericire, mai puțin și mai puțin. Sprint pentru treizeci de bătăi. După cea de a cincisprezecea, începe coborîrea. Te agăți de acea idee. Dar mai era vocea lui Schneiderhahn care, în mijlocul unei explozii de forță, chema la ordine, la control. Capul hoch, Anton! David, cîrmește! Aveam valurile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trupul meu. După ce îndeplineam cu succes acet lucru și mă forțam să-mi îndrept gîndurile, pentru o vreme, asupra uniformei frămîntări a apei cu vîslele, priveam lateral și îmi apreciam poziția. Evaluam ritmul și puterea celorlalți competitori, uneori hotărînd un sprint intermediar, cu o comandă scurtă, încercînd să reduc deficitul de oxigen la limita suportabilă. Cum treceam de însemnul primului kilometru și devenea clar că, din nou, aveam șanse bune să ajungem la pluta de ceremonii, simțeam durerea strecurîndu-se mai adînc
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-l poți păstra, nu ușor, ci aproape de propria-ți limită, și apoi să evoluezi în acei parametri. Trei pătrimi din distanță se află încă în fața ta. Este încă prea devreme să cheltuiești multă energie prin a accelera, ori printr-un sprint intermediar. Și chiar o năpustire capricioasă poate fi dificilă îți poți recîștiga ritmul după aceea? Cele mai multe curse se decid în acest al doilea tronson de cinci sute de metri. Simțeam transpirația alergîndu-mi pe gît și, în jos, pe spate, și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă. Dar cu fiecare pas eram mai aproape de apă. După bătăile de sprint, am continuat să număr. Să număr descrescător: sute de metri, bătăi, părți de bătăi, prinderea apei și părăsirea ei. Am împărțit munca în porții, semn că ajunsesem la epuizare maximă. Durerea era la bord. Și nu puteam judeca limpede dacă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am continuat să număr. Să număr descrescător: sute de metri, bătăi, părți de bătăi, prinderea apei și părăsirea ei. Am împărțit munca în porții, semn că ajunsesem la epuizare maximă. Durerea era la bord. Și nu puteam judeca limpede dacă sprintul intermediar ajutase. Eram din nou în linie cu echipa cu rame portocalii, dar oare sprintul nostru o avea doar pe aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apei și părăsirea ei. Am împărțit munca în porții, semn că ajunsesem la epuizare maximă. Durerea era la bord. Și nu puteam judeca limpede dacă sprintul intermediar ajutase. Eram din nou în linie cu echipa cu rame portocalii, dar oare sprintul nostru o avea doar pe aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult în urmă, iar tempo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lovit roșul, un sunet detestabil. Într-o clipă barca lor s-a răsucit în culoar, au pierdut o bătaie, iar după aceasta aveau nevoie de cinci sau șase să reintre în ritm. Da", am spus, și în vreme ce pregăteam un nou sprint intermediar, a fost ca și cum aș fi simțit că mă desfac. O mie cinci sute de metri. Încă cinci sute de metri. De cealaltă parte, nu mai puteam vedea tricourile albastre ale deținătorilor titlului. Unde erau? Se încurcaseră în apărători cum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un albastru închis dispăruseră. Cît de departe înainte era imposibil de spus. Nu puteam privi peste umăr, să aud ceva era imposibil și, în afară de asta, acum, trebuia să ne concentrăm toată atenția asupra noastră. Nu se mai punea problema unui sprint intermediar, acum totul depindea de creșterea frecvenței bătăilor și a puterii cu fiecare bătaie. Cu fiecare bătaie ne propulsam dincolo de bariera apei, dar de asemenea dincolo de propriile noastre limite. Mîna mea era încîrligată în jurul mînerului vîslei, îmi puteam simți antebrațul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
folosim. Cînd vedeți primul șir de steaguri din fața tribunei", ne-a spus solemn, "mai sînt exact unsprezece bătăi pînă la finiș. Dacă sînteți sigur că nimic altceva nu ajută, dacă competiția ar fi pierdută altminteri, vă puteți decide să dublați sprintul." Sprintul dublu este altceva decît sprintul de finiș. Acela este mereu la maximum, dar potrivit unor reguli; tempo-ul crește cu puterea. Sprintul dublu lasă toate regulile deoparte, le anulează, are loc în țara nimănui. Numai frecvența contează, trebuie să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Cînd vedeți primul șir de steaguri din fața tribunei", ne-a spus solemn, "mai sînt exact unsprezece bătăi pînă la finiș. Dacă sînteți sigur că nimic altceva nu ajută, dacă competiția ar fi pierdută altminteri, vă puteți decide să dublați sprintul." Sprintul dublu este altceva decît sprintul de finiș. Acela este mereu la maximum, dar potrivit unor reguli; tempo-ul crește cu puterea. Sprintul dublu lasă toate regulile deoparte, le anulează, are loc în țara nimănui. Numai frecvența contează, trebuie să te
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
steaguri din fața tribunei", ne-a spus solemn, "mai sînt exact unsprezece bătăi pînă la finiș. Dacă sînteți sigur că nimic altceva nu ajută, dacă competiția ar fi pierdută altminteri, vă puteți decide să dublați sprintul." Sprintul dublu este altceva decît sprintul de finiș. Acela este mereu la maximum, dar potrivit unor reguli; tempo-ul crește cu puterea. Sprintul dublu lasă toate regulile deoparte, le anulează, are loc în țara nimănui. Numai frecvența contează, trebuie să te gîndești numai la asta, o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sigur că nimic altceva nu ajută, dacă competiția ar fi pierdută altminteri, vă puteți decide să dublați sprintul." Sprintul dublu este altceva decît sprintul de finiș. Acela este mereu la maximum, dar potrivit unor reguli; tempo-ul crește cu puterea. Sprintul dublu lasă toate regulile deoparte, le anulează, are loc în țara nimănui. Numai frecvența contează, trebuie să te gîndești numai la asta, o mărești în speranța că trupul tău va coopera și că din memoria sa va dezvolta o forță
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
totul să se prăbușească, ca o clădire căreia îi este smuls unul dintre piloni. Dacă merge bine, atunci clădirea va rămîne în picioare, se va întîmpla un miracol. Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți despre sprintul dublu este: nu recurgeți la el. Încercați să nu aveți nevoie." Am privit lateral din nou și am văzut primul steag. "Sprint dublu", a spus David. Unsprezece bătăi. Am țîșnit înainte și mi-am strîns umerii și brațele în jurul genunchilor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
picioare, se va întîmpla un miracol. Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți despre sprintul dublu este: nu recurgeți la el. Încercați să nu aveți nevoie." Am privit lateral din nou și am văzut primul steag. "Sprint dublu", a spus David. Unsprezece bătăi. Am țîșnit înainte și mi-am strîns umerii și brațele în jurul genunchilor, am coborît vîsla, am tras, nici măcar n-am realizat că lama a părăsit apa, am țîșnit înainte ca o catapultă din spatele mîinilor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
atât de răgușită de teamă, încât sunase la fel de neatrăgător precum trebuie să-i fi părut și noi înșine. Nu există o astfel de voce pentru Becker, răgușită sau altfel. Țipând la Poliza să se oprească, el se lansă într-un sprint susținut. M-am chinuit să țin pasul cu el, dar după numai câteva salturi se afla cu mult în fața mea. În câteva clipe l-ar fi prins. Atunci am văzut arma din mâna lui, un Parabellum cu țeava lungă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu psihoterapia. Mă apropii mai mult de om, sunt mai umil. Când fac psihoterapie, mă simt mai mult un antrenor decât un maestru. Alerg lângă tine, îți spun cum să întinzi pasul, cum să respiri, cum să faci câte un sprint când trebuie, dar știu că nu pot alerga în locul tău și nu pot câștiga în locul tău. Te ajut să fii maximum a ceea ce ai putea să fii; dacă câștigi, rolul meu s-a terminat, mă duc spre tribune, devin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiind dată pe gât de multă vreme. Profitau de intersectarea Personalului de 936 Tichilești-Galați cu a vreunui marfar pentru a mai trage un gât la umbra fluierului de răspuns al trenului. Când impiegatul ridică paleta verde deja Năsuc își pregătea sprintul. La primul fluier era deja înapoi. La al doilea, ochii îi străluceau. Când trenul, care după ce oprea 3 minute în gară, își lua viteză, Năsuc și Samaliot erau deja beți. Profesorii puneau clătinarea lor oglindită în retrovizoarele uriașe pe seama nețărmuritelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că m-am lansat într-o goană care m-ar fi purtat prin tot centrul orașului - și mai departe, spre Village, spre Martina Twain - dacă în calea mea nu ar fi fost o masă cu deserturi care să pună capăt sprintului. Tot restaurantul m-a ovaționat în timp ce mă luptam să ies în noapte. M-am sprijinit gâfâind de un felinar, în timp ce Doris îmi îndepărta cu gesturi tandre resturile de portocale în caramel și tort de ciocolată care îmi mai atârnau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și plimbe cununa și legătura de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase lei. Îi mai rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de ziare și citea „noutățile” din Turul Franței. Lângă el, Simeon Tabără Își scărpina fruntea și repeta cu Încântare numele marilor cicliști ai vremii: Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu va avea loc nici o ceartă. Nu azi. Trei minute până la autobuz, opt minute de mers pe jos. 8.27: O să Întârzii la serviciu. O să Întârzii indecent, nebunesc de mult. Banda pentru autobuze e blocată de autobuze. Abandonat autobuzul. Un sprint care-mi pârjolește plămânii În jos, pe City Road și luat de-a dreptul prin Finsbury Square, unde tocurile găuresc iarba interzisă și sunt apostrofată cu familiarul „Alo!“ de către bătrânul a cărui meserie este să strige la cei care aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întrerupsese pentru masa de prînz, iar jucătorii se Întorceau la vestiare. Crawford se foia pe lîngă mașina de tenis, adunînd mingile Împrăștiate și punîndu-le Înapoi În coșul de alimentare. CÎnd termină, o luă la fugă după jucători, provocîndu-i la un sprint pînă la dușuri. Admirîndu-i energia, eram pe punctul de a-i face cu mîna, dar Paula mă apucă de cot. — Charles... — Ce-i? — Controlează-te. Te preocupă mai mult Bobby Crawford decît propriul tău frate. — Nu-i adevărat. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reveni iar pe scaunul ei. Dar mai negociem, dacă vrei, luni, când vii cu proiectul. — Și chiar crezi că vin? l-am întrebat încercând să zâmbesc și eu. Nu că cred. Sunt sigur. În goană. Ai să te miri ce sprint zace-n tine. Ai aici adresa unde mă găsești. E pe Mămulari, lângă fosta sinagogă. Îmi întinse o carte de vizită. Ketty se simți datoare să precizeze. — La tanti Bombonica. Bombonica Dimitrof, poate ați auzit de ea. Scluptorița. A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]