5,301 matches
-
dau voie să fii asemeni celorlalți. Tot n-am înțeles. Drept replică, fata saltă scurt din umeri, un fel de "te privește", apoi se așază în fotoliu. Mihai începe să prepare nes-ul, atent la picăturile de apă, să iasă spuma groasă. Ce-i cu lista asta? arată Cristina spre o hîrtie. Cărțile pe care le caut. Fata ia un creion și face cîte o steluță în dreptul cîtorva: Astea ți le pot împrumuta eu. Khayyam se scrie cu doi igrec corectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se ridică din fotoliu: N-am venit aici să mă mulțumesc cu resturile lăsate de altă femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai îi prinde cu dreapta umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să plec. Mihai îi ține paltonul. Cînd e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin arhipelagul de mese, de parcă ar fi escortat o altă persoană beată. La toaletă, Bull își scosese cucul gros ca un ciot și se pișase din greu, se pișase ca un pompier care stinge un incendiu cu un furtun cu spumă. Și pe când se pișa, își privise organele genitale originale. Se uita la ele cu expresia uimită a unui străin. „Păi, nu prea le-am mai dat atenție în ultima vreme.“ Punctă le printr-o scuturare, după care își îngrămădi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe coadă de mătură peste câmpia desenată electronic, Brad Pitt mai scotea din buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca și popcornul curgând în valuri păreau și ele crescute din spuma neoanelor... M-am așezat într-un fotoliu, nou și plăcut, de plastic și pluș, într-o sală fără șobolani, fără semințe, respirând aerul condiționat în fața unui ecran imaculat, făcut din cine știe ce polimer, nu cearceaful murdar al cinemaului copilăriei. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acum în jur și se crede apărat, pentru că există mașinile sclipitoare, lumina televizoarelor, cântecele telemobilelor, vioiul artificial al sticlelor de plastic multicolore, se va fi înșelat o dată cu mine. Răul rece și bălos e tot în noi și va izbucni în spume sângerii îndată ce-i va veni din nou vremea. Ce-i drept, acum poate că nu va mai lovi cu creionul la testicule sau cu măciuca în cap, își va chinui și ucide semenul cu vise atroce repetitive, despre torturarea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor un verde pur/ iradiind cu frig și spume/ scheletul meu în stil maur/ Și lasă pe arenă urlet/ să-mi ciuruiască-n ținte gândul/ Cel cu nor în vârf. Se-aude/ doar: Stângul! stângul! drept-drept-stângul!/ Stângul!/ Stângul!/ Drept-drept,/ Stângul!/ Stângul!/ Stângul!/ Drept-drept,/ Stângul!/ Stângul! Stângul! Drept-drept/ Stângul... (cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
doi Ceaușești. Să ne înțelegem: nu încerc nicidecum să-l scot pe Nichita Stănescu din Istoria literaturii române. Cred însă că el, ca și Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile de pagini ar trebui strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub cântări pravoslavnice și cine știe cum ar fi fost dacă n-ar fi fost golul insipid al lui Souness și pianistul băutor, brutal, curvar și cartofor a primit din partea sorții ce merita și, când s-a proclamat pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa la o balcaniadă, medalia de argint Pipiță Nicușor!, un întreg stadion îl ovaționează, Pi pi ță!, Pi pi ță!, Migu s-a apucat, probabil de oftică, să șteargă cu teneșii toate zânele, concursul s-a terminat, bună ziua!, o să facă spume proastele alea de Miruna și Tatiana, de parcă d-asta nu mai pot io, doar să chițăie puțin și văd ele pe dracu, zânele au devenit diforme, s-au transformat într-o pastă colorată, zici că-i borâtură, chiar că zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aproape că o târam, știind, oho, mult prea bine, că nu-mi va putea refuza niciodată nimic, că e destul să mă arunc pe jos și să urlu ca din gură de șarpe, să dau din picioare și să fac spume la gură, pentru ca ea să-și dea și ultimii bani din pensie pentru vreo mașină cu telecomandă care avea să sfârșească fără roți, chiar din prima zi, pe undeva pe sub pat sau după bibliotecă. Nu, nu aveam nici o remușcare. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cabina de plată și se duse la automatul cu țigări de lângă zona de lubrifiere. Reflexia sa în cimentul ud se îmbină cu luminile mașinilor care treceau pe autostradă. Apa țâșnea din suporturile metalice de deasupra mașinii dinaintea noastră. Jetul de spumă lovi capota și parbrizul, ascunzând vederii după smalțul lui lichid două stewardese și-un steward. Când m-am întors, am văzut că Vaughan ținea în mâna făcută căuș sânul drept al soției mele. Am înaintat încet în tunelul gol, concentrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pară două ființe umane semimetalice din viitorul îndepărtat care făceau dragoste într-un alcov cromat. Motorul angrenajului de spălare începu să duduie. Periile bubuiră pe capota Lincolnului și porniră huruind către parbriz, învârtind soluția de săpun într-un vârtej de spumă. Mii de bule se sparseră pe parbriz. În vreme ce rolele duduiau pe acoperiș și portiere, Vaughan începu să-și împingă pelvisul în sus, aproape ridicându-și fesele de pe banchetă. Cu mâini nepricepute, Catherine își așeză vulva peste penisul lui. În huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bani. Banii nu sunt importanți decât atunci când nu-i ai!” De aceea, nu putem prefera acest așa-zis cult al banului. Puterea lui stă la originea multor conflicte, divorțuri și expansiuni economice în lume. Cei bogați se consideră elita sau „spuma societății”, pe când cei săraci sunt asimilați unor ratați, marginalizați, un fel de pleavă a societății sau „deșeuri sociale” (incredibil, cât cinism!). Un asemenea dispreț nu poate fi egalat de invidia unora dintre săraci iar pe săraci e ușor să-i
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cărților de joc la piept și se întorc către noul venit cu o triplă răsucire a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l citești ar dori să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stilistice și conceptuale ale autorului.“ Aducerea acelor pagini la New York nu a fost ușoară, dacă e să credem ce scrie Marana dintr-o capitală din Africa neagră, lăsându-se copleșit de spiritul lui de aventură: „...Zburăm cufundați, avionul într-o spumă de nori, eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată că gura unei mitraliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
printre voi, cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan care era de serviciu și l-a luat la rost, l-a alungat patrula, i-au spart oala de noapte, a făcut spume la gură generalul în presă, că asta e bătaie de joc, atingere la onoarea armatei și așa ceva nu e de tolerat. Dup-aia l-au căutat pe Bozo toate televiziunile locale, au întrerupt și-un film ca să dea o declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
manelistic. Mamă, ce mișto! Se-nvârtea prin fum și lătra sau guița. Din când în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut o spumă verzuie care-i curgea pe barbă, pe piept... Îți dai seama c-au înnebunit, nu alta... -... a mai avut o instalație, intervine și Marietta, cu grijă să nu i se desprindă abțibildurile. A legat c-o sfoară mai groasă spectatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o felie de pâine cu magiun și apa suge, se-nvârte ceva în stomac. Plescăi, se face spumă, aș vrea să înot și eu până la malul celălalt, dar e prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-au mai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o voce de conferință. Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne gândim, mai mult ca oricând, la cele sufletești - îmi fac intrarea. Ce este, oare, viața omului? Este ea altceva decât spuma pe care-o împrăștie vântul și-o spală apa? Este ea altceva decât mireasmă înșelătoare a florilor și a ierburilor? Nu seamănă oare cu visele străvezii din mintea noastră? Nu este ea mai ușor trecătoare decât nourii aduși de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și preuteasa că se zbuciuma în somn, aiura și degeaba-l stropea cu agheasmă, începeau să i se încleșteze dinții, îi ieșea o spumă leșioasă pe buze... Nici n-a mai trăit mult. - Așa o fi, se enervează Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine, nu credeți că mai e și altceva în afară de tehnică, atomi și alte chestii din astea. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de neconceput, titanică, Înrobitoare, capabilă poate să șteargă de pe fața mării mărunta insulă stîncoasă. Înțelese că nu avea vreme decît să ajungă pe culme pentru a Încerca să se salveze În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le cunoștea atît de bine. Din cînd În cînd Întorcea capul ca să verifice, În strania lumină roșiatică ce părea să fi pus stăpînire pe noapte, cum marele val creștea tot mai mult, transformîndu-se Într-un munte arcuit de apă și spumă. Ajunse pe culme cînd temuta liniște se preschimbase Într-un muget chiar mai asurzitor decît cel care urcase din măruntaiele pămîntului și se năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos, spre a se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]