996 matches
-
Călinescu că multe din versurile acestor poeme și-ar fi putut pierde prin amendare formală frăgezimea originară, dar, fără îndoială, poetul însuși ar fi simțit aceasta, era prea mare artist ca să nu știe riscurile excesului de „artă” ; dovadă cele câteva „stângăcii” păstrate, desigur deliberat, în unele dintre antume) ; e însă mai mult decât probabil că partea „realizată”, deci cu audiență largă, ar fi fost mult mai întinsă. Chiar antumele existente, considerate din perspectiva postumelor, dobândesc parcă un relief mai puternic ; se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Baudelaire, Sully Prudhomme, J.-M. de Hérédia, Paul Verlaine, Henri de Régnier, Albert Samain. Deși era conștient că „transpunerea poetică” „devine o creație nouă”, resursele proprii nu l-au ajutat să realizeze ce își propusese, în versiunile sale existând frecvente stângăcii, echivalări forțate, simpliste. SCRIERI: Cântecul vântului, București, 1907; Judecata din urmă, București, 1908; Lucruri văzute..., pref. Victor Anestin, București, 1909; Ioan Creangă, București, 1933; ed. București, 1941; Cântecele singurătății, București, 1940. Traduceri: Paul Verlaine, Poeme creștine, București, 1937; Leconte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
am amintit mai sus pe profesorul Nae Ionescu. Sau pe Goga, care și-a distrus Întregul prestigiu de luptător pentru Ardealul românesc coalizând cu un fascistoid, mărunt universitar ieșean. Dar erau indivizi, „siluete”, nu grupuri! Când Valeriu Cristea a comis „stângăcia” de a semna un clip În favoarea unui candidat la președinția țării, a lui Ion Iliescu, parcă s-ar fi Îmbolnăvit de un fel de pestă transmisibilă; și, pentru a-i agrava „boala”, Iliescu a fost și mai acut demonizat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
șir, Cristea, dar și Fănuș Neagu sau Marin Sorescu au fost aruncați Într-un fel de exil intern, o izolare pe care nici ei nu au Înțeles-o prea bine și, zăpăciți probabil de ineditul situației, au făcut și câteva stîngăcii; iute amendate și exacerbate de cei care păreau a sta la pândă, avizi de victime expiatorii, vrând probabil șă-și exerseze noua abilitate sau vigilență politică. Eu, „Înainte” nu am fost un prieten apropiat cu nici unul dintre cei citați mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Stănescu sau Marin Preda - pentru a nu-i cita decât pe aceștia doi, dar am mai putea adăuga vreo zece-cincisprezece nume aproape de aceiași valoare! - au fost Într-un fel eroi ai rezistenței naționale, supra-literare, chiar și În ciuda unor ezitări sau „stângăcii” pe care le-au comis În infernala misie de a lupta contra „istoriei”; iar „istoria” celor cincizeci de ani de așa-zis comunism părea cu adevărat instalată și chiar legitimă de vreme ce statele libere, modelele noastre dintotdeauna, o luau În seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
schimbări”, ale unor presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze” sau, dacă o făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți din toată lumea, recoltați În grabă din acel „gunoi social” din care se alimentează Întotdeauna și În eternitate istoria când ea prinde forme aiuritoare și brutale. Insist, cum se vede, asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și, cum nimeni nu a luat apărarea „bătrânilor”, Eugen Simion, secondat de Fănuș Neagu, Marin Sorescu și Valeriu Cristea s-au ridicat și cu un gest ce mi s-a părut intempestiv, au părăsit ședința. Eugen Simion a avut și stângăcia, apoi, să se declare de „partea lui Iliescu”, Înscriindu-se În F.S.N.-ul care fusese părăsit de Doina Cornea, Blandiana și Dinescu și astfel, iată, s-a produs oarecum fulgerător fisura, falia ce a tăiat cam la mijloc mica, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
crezând că cele trei romane vor fi o dovadă suficientă că „sub comunism” au putut apărea opere valabile oriunde. Sigur, m-am așteptat ca În absența stăpânilor, Bunavestire și Don Juan să aibe un alt ecou! A fost de vină stângăcia mea relațională sau, cum o cred eu - după o altă pulsiune paranoidă! -, faptul că Parisul zilelor noastre se deosebește esențial de acel Paris dintre războaie unde au găsit refugiu texte și autori singulari, mari, precum un D.H. Lawrence, James Joyce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i se găsește un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își schimbă fața și culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
elastică, aptă sa reacționeze rapid, în orice ocazie. Unii aveau "in dotare" aceste calități, alții nu! Am multe "amintiri " de tot râsul ( deși în atare momente numai de râs nu-mi ardea) cu "tablagii" din aceasta ultimă categorie, ale căror stângăcii și inabilități m-au pus în situații dificile , fiind nevoit să acționez "manu militari" pentru a nu apărea complicații de natură să fie observate și interpretate de delegații străini. Menționez doar câteva : în martie 1975 ne vizita țara generalul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-ți reușești moartea?), explică parțial cum a putut deveni acest vademecum bestsellerul Antichității târzii și cum a putut el rămâne în topul vânzărilor vreme de două mii de ani. Dar să nu cădem în capcana ironiilor facile. Ceea ce poate părea o stângăcie în ochii unui critic literar sau ai unui profesor de filosofie și-a avut totuși punctele sale forte. Caracterul imprecis al lucrării i-a permis fiecărei epoci să-și regleze lentilele pentru a se acomoda cu vederile expuse. Bestsellerurile sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instalează pretutindeni, săpăturile arheologice sunt reluate. Treizeci de mii de suflete în Ierusalimul anului 1880. Începe epoca steamboat-ului și a Orient-Expresului. Se trece la acoperirea lacunelor opt secole de neglijare după prăpădul regatelor latine încercându-se recuperarea timpului pierdut prin stângăcii pioase. Venită la Ierusalim în 1960 pentru a asista la procesul Eichmann, afișând o atitudine gen Katharine Hepburn în African Queen, prietena lui Heidegger nu-și poate reprima un disgusting în fața acestui oraș "zgomotos și urât, populat de o mulțime
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Remarcabilă este însă nu numai valoarea acestui poet prea puțin cunoscut deocamdată publicului, ci și deschiderea poeziei sale, pe care o scrie cu o mare îndrăzneală a imaginației și a spunerii, cu o concentrare uneori aproape telegrafică, împinsă până la (aparenta) stângăcie și obscuritate. După precedentul conceptului de „roman total”, s-ar putea vorbi în acest caz de o poezie totală, prin raportare la existență, în cel mai dezmărginit sens al ei. Toate lumile și toate contrastele posibile par a-și fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
să mă „integrez” vieții culturale vest-germane deși vorbeam limba, cum spuneam, din copilărie, primisem cetățenia germană În câteva luni, Îmi aveam familia acolo și eram format esențialmente În spiritul clasicismului și romantismului german. Eu Însumi am amintit mai sus de „stângăcia” de care a dat dovadă Petru Dumitriu, care, din primele ceasuri petrecute pe sol vest-german s-a „Înregimentat” la dreapta politică, neobservând că o mare parte a elitei culturale se afla „la stânga”, dintr-un reflex anti-american (fapt, așa cum știm, petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de frumoasa persoană a făcut bineînțeles explozie În creierul meu pentru că venea din partea unei „autorități”, dar și pentru că se potrivea cu propria mea părere despre mine, În perfectă - și sinistră! - concordanță cu bietele mele scrieri de atunci, cu grava mea stângăcie comportamentală și socială, cu teribila bănuială a Eului meu, aflat În crize sceptice, că „marile mele calități”, Încă defel omologate, se află În perfectă discordanță, nepotrivire, nu numai cu „lumea comunistă, stalinistă românească”, dar... și cu lumea În general! Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
manifestație de suflet!... Se țin conferințe și comunicări pe diferite teme, conform unui program amplu, bine gândit. Foștii și actualii elevi, foștii și actualii profesori se întâlneau într-un cadru deosebit, solemn! Multe îmbrățișări și uneori și lacrimi ascunse cu stângăcie de cei în cauză! Cu unii dintre foștii profesori apropiați orașului și zonei respective mă întâlnisem în diferite împrejurări, cu respectul rolului avut în formarea mea intelectuală, precum și a vârstei ce le conferea din oficiu respectul cuvenit. Dar mai erau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lung pentru un documentar și prea înțesat de citate documentare pentru un film reconstituire, Oglinda preia ce e mai rău din ambele : praful istoric și șabloanele melodramatice. Din punct de vedere strict cinematografic, filmul este o colecție de clișee solemne, stângăcii felurite și rutină profesionistă ; un regizor inteligent ar fi avut de ales între a face un huis clos (câștigând astfel în adâncime psihologică și concentrare dramatică) sau un film de acțiune ; cum, în acest caz, nu spectaculosul desfășurărilor militare era
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a regizorului/scenarist, un răsfăț ultracostisitor, și mai puțin un film viu și împlinit. Povestea însăși, orice s-ar spune, e... datată : realizarea primului lungmetraj românesc, Independența României, în 1912. Un fel de Nașterea unei națiuni (de celuloid), cu toate stângăciile și naivitățile inevitabile unei opere de pionierat. Dar Nae Caranfil ia filmul din 1912 mai mult ca un pretext pentru a vorbi, de fapt, despre lupta dintotdeauna a unui artist al umbrelor mișcătoare cu finanțele de la banii necesari producerii filmului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
clișeele de gândire ale altora, mai „sus-puși”, mai „afirmați”. Unora care știu - și doar din auzite! - de cariera „fulminantă” social pe care am făcut-o la sfârșitul anilor ’60, o să le vină greu să creadă, probabil, această „insistentă”, „întârziată” inabilitate, stângăcie cu care-l încarc eu, acum, pe debutantul în roman care-am fost. Dar dacă amintesc încă o dată de ieșirea mea la fel de „fulminantă” și de „scandaloasă” în ochii celor care mi-o prilejuiseră, vorbesc de „prima garnitură” a lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acum, îi port numele, și eu cred încă o dată, cum am mai scris-o, într-o reală „succesiune de eu-uri” care compun o personalitate, creatoare sau nu, și când „eu” azi vorbesc de tinerelul care am fost și de stângăciile sau de ideile sale, atunci un pic „prea originale”, este pentru că eu însumi, instalat în loja suspect de confortabilă a șapte decenii de existență (în „interiorul propriului meu trup și adesea, din vina mea, în marginea comunităților umane și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o afirmare profesională și socială și care se termină cu o „închidere” - dureroasă, o recunosc, pentru încă tânărul ce visase un succes public, iute, dacă se putea, care să-i confirme, în sfârșit, lupta de ani cu propriile sale stângăcii stilistice, dar și cu scepticismul general ce-l înconjura, mai ales în sudul țării, unde sarcasmul e facil și inventiv și unde lumea nu are răbdare cu acele spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil ( G. Liiceanu, Despre Limită) Este aproape imposibil pentru inteligența voastră să admită că spiritualul este o entitate, pentru că ea nu este ca atare testabilă; și atunci numiți aceste concepții stângăcii preștiințifice, fantezii ale minții infantile: dar ele sunt, sau mai degrabă au fost, riguros exacte. Că a fost un timp în care aerul era eter, iată ce este incomprehensibil inteligenței voastre. Și totuși e simplu: e suficient să admiteți că
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
fi să mă refer la limbajul și stilul revistelor pentru doamne ar trebui să izbucnesc într-un torent de imprecații. Dar n-o fac, pentru că vina nu aparține exclusiv redacției. Cititoarele contribuie și ele cu ticăloșiile unor locuri comune și stângăcii jenante. Povestea siropoasă a prieteniei dintre cățelul Blacky și motanul Sică te face să te rușinezi că aparții rasei umane. Am încercat s-o citesc pisicii mele Augusta, dar până și ea a fugit pe fereastră după două paragrafe. Tâmpeniile
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
într-o cuprinzătoare expresie simbolică a existenței eroice sunt excepții notabile în Floare și genune sau În peșteră. Arid, dar și cu accente de o puritate notabilă, ce prevestesc lirica lui Al. A. Philippide (Dura lex), retoric, dar și cu stângăcii naive, C. a adus în lirica de la începutul secolului o notă individuală, prin reflexivitatea marcată de noblețea sufletului. Die Gedankenlyrik încearcă o sinteză de estetică literară asupra statutului de artă al liricii de idei. Pornind de la o bază teoretică declarat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
din salon, de parcă eram acasă la mine. Așa-s jumătățile de oameni, numaidecât trec de la cea mai mare sfială la cea mai mare încredere în sine. Dar se vede că e scris oricărui începător să-și ilustreze debuturile prin oarecare stângăcie. Astfel, într-un rând am călcat orbiș pe o rochie de mătasă, încât, sfinte Haralambie!... Am auzit o pârâitură, de parcă s-au rupt în același timp și măruntaile în mine. O adevărată catastrofă. Poftim, acum găsește cuvinte de îndreptare pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]