980 matches
-
dreptate, sigur că da. Nu, nu m-ați deranjat. Da, sunt cu niște prieteni. O, bancul e nou, nu-l știam. Da, singura calitate a Tovarășului Suprem... provoacă zilnic noi glume bune... și Irina râde, înveselită. Pune receptorul în furcă, stânjenită, amețită. Speriată de ce spusese sau de excesiva ei grabă de a ridica receptorul sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior, să se explice. — Domnul Gafton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
merita prețul, am mai spus-o, nu-i glumă. Nu-i glumă, de data asta. Dar ce voiam să spun... ce voiam, de fapt, să întreb... da, da, vă ocupați cu limbajul. Claustrarea, limbajul claustrării? Dar suspiciunea? Dar suspiciunea? Ianuli, stânjenit, continuă să tacă. Zâmbește, însă, de data asta, trecându-și cu mare încetineală mâinile prin păr. Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar Marga pare tot mai sastisit de rolul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
promisiunea neîncălcată a lui Lucy de a nu ne spune unde se află. În fine, se trezește și Tom. Îmi e greu să îi interpretez starea de spirit, care pare să oscileze între satisfacție sobră și o jenă agitată și stânjenită. La masă nu scoate un cuvânt despre întâmplările din noaptea precedentă, iar eu mă abțin de la întrebări, oricât aș fi de curios să aud versiunea lui. Mă întreb dacă s-a îndrăgostit de înflăcărata noastră domnișoară C. sau intenționează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu pleca, spune el încet. Hei, dacă nu-ți place muzica, o să schimb CD-ul. Ce-ți place? Jazz, R&B, country sau western? Râd, în ciuda a ceea ce simt. Ce altceva aș putea face? — Nu e muzica de vină, spun stânjenită. Doar că... păi, nu sunt prea sigură ce caut aici. Ei bine, nici eu, ridică el din umeri, așa că suntem doi cu aceeași dilemă. Adică, eu știu că sunt aici pentru că aici locuiesc. Dar... Vocea i se stinge încet. —Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc să fac pe asistenta. Sau să fac pe Catwoman din Batman. Ar fi chiar cool. Mi-aș putea lua niște cizme de-alea lucioase... — Mă gândeam că... poate... am putea... Se oprește, stânjenit. — Da ? Îi pun o mână pe braț, ca să-i dau curaj. Poate am putea... Se oprește din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și mi-o ține politicos, așteptând să ies. Aproape am ieșit, când mă opresc brusc. Stați așa. — Ce e ? — Ce să le zic dacă mă Întreabă despre ce am vorbit ? spun stânjenită. Toată lumea o să vrea să știe. De ce nu le spui c-am discutat despre logistică ? Ridică din sprânceană și Închide ușa. ȘASE Tot restul zilei, la serviciu e o atmosferă de sărbătoare. Dar eu nu pot să fac altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Aoleu, nu. Aoleu, nu, aoleu, nu... — Connor, spune acesta interzis. Connor Martin. — Îmi cer scuze ! Jack Își dă un pumn În cap. Connor. A, da. Și să-nțeleg că voi doi - arată către mine - sunteți un cuplu ? Connor e extrem de stânjenit. — Vă asigur, domnule, că relația noastră de la serviciu e una strict profesională. În context privat, da, este adevărat, Emma și cu mine suntem... da, avem o relație personală. — Foarte frumos ! spune Jack Încurajator, iar Connor zâmbește radios, ca o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Lissy, care stă În picioare În fața mea. A... da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine ? — Dansam, spune Lissy, stânjenită. — Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o altă relație, de curând, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luând o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cât pot de relaxată, trăgând de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cineva în peisajul străzii care mă fascinează, aidoma pădurii care mă face să nu mai văd copacii. Nu intrăm totuși la o cafea, aici în Pasaj? încerc o abordare normală. Ea consimte prin tăcere și coborâm scările tot tăcuți, ea stânjenită și fizic de un braț de mape și de teul pe care-l ține drept în sus ca pe o armă. A devenit volubilă abia cu cafeaua în față, un lichid care compensa prin fierbințeală alte neajunsuri. Klava dăduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că în viață mai sunt și alte lucruri în afară de a avea grijă de conturile altora, nu credeți? Oricât de fascinante s‑au dovedit unele dintre acestea. — Păi... da. Da, sigur. Și mă bucur pentru dumneavoastră, sincer, spun ridicând din umeri, stânjenită. Dar mie... o să‑mi lipsiți. — Mă credeți sau nu, schițează el un zâmbet, cred că și dumneavoastră o să‑mi lipsiți mie, domnișoară Bloomwood. Contul dumneavoastră a fost cu siguranță unul dintre... cele mai interesante conturi de care m‑am ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc, zic stânjenită. Retez ața buclucașă și îi dau înapoi forfecuța, simțindu‑mă ca la școala generală. Așa pățesc mereu, adaug și izbucnesc într‑un râs nervos. Mă uit dimineața în oglindă și zic că arăt bine, și, în clipa în care ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înăuntru și, spre uimirea mea, Suze stă pe canapea cu Tarquin, vorbind foarte serios. — Tarquin! zic și ambii tresar vinovați. N‑am auzit când ai venit. — Bună, Becky, spune, evitându‑mi privirea. — Trebuia să... vorbim despre ceva, zice Suze, ușor stânjenită. Ai terminat? — Aproape, spun. M‑am gândit să dau un pic cu aspiratorul. Ca să arate și camera mea omenește! Închid ușa în urma mea și scot pungile din învelitoare. Așa. Ar trebui să fie simplu ca bună ziua. Le umpli până la refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și tu puțin la mine. N‑am serviciu, n‑am nici măcar o perspectivă cât de mică, sunt dată în judecată, datorez mii și mii de lire și habar nu am cum o să încep măcar să le plătesc... Se aude o tuse stânjenită la ușă. Ridic privirea și îl văd în prag pe Tarquin, cu trei căni de cafea în mâini. — Întăritoare? zice, croindu‑și drum. — Mersi, Tarquin, spun, trăgându‑mi nasul, și iau o cană de cafea de la el. Scuze pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un ton cât mai degajat. — Ei, știi cum e -se uită fix în pahar, cu o privire ușor hăituită-... ar fi nerealist să te aștepți să fie totul bine din prima clipă. Nu? — Cred că da. Se lasă o tăcere stânjenită. Undeva mai încolo, aud un glas spunând: — Kate Spade! Uite, nou‑nouță! — Becky, îmi pare foarte rău, zice Tom precipitat, în legătură cu felul în care ne‑am purtat cu tine la nuntă. — Nici o problemă! zic, puțin prea voioasă. — Ba e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că mă recunoaște, dar tot nu zice nimic. Se uită lung în continuare. Mă analizează cu privirea. O privire îndrăzneață, nepoliticoasă chiar. Ca un negustor de antichități care cântărește o piesă - nu se grăbește. Asta mă face să mă simt stânjenită. Apoi îmi zice c-o să facă tot ce poate. O să te descurci în Yenan. Se lasă pe spate și zâmbește brusc. Mă invită să stau jos și mă întreabă de viața mea la Shanghai. Îi povestesc un pic din lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea nu se uita la mine decât ca la un prieten, eram doi studioși, amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva fără juxtele tale, toți zâmbesc prudenți, dar flatați. Cu cât aplauzele vor spori, cu atât mai friesc Își vor Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața următoare și, în definitiv, era un băiat de treabă... Pe de altă parte, imaginați-vă ce ușor și plăcut ar fi dacă ar rămâne. Și totuși, se simțea stânjenit cedând așa ușor după ce stârnise o asemenea agitație în fața familiei sale și se încăpățânase atât de multe zile. Se gândi la Pinky și la toatele bilețele și cadourile ei, la cum îl mușcase de ureche și la cum îl lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu s-au oprit acolo. Ne aflăm aici ca să sărbătorim uniunea unui bărbat care-și semnează certificatele de căsătorie cu creionul, a continuat David să bubuie, rânjind către Luca care-i răspundea cu o grimasă. Toți oamenii din încăpere râdeau stânjeniți, iar Alison a trebuit să reziste tentației de a înhăța cuțitul lung de cincisprezece centimetri care fusese uitat lângă tort. — El e singurul tip pe care îl șitu să-și închirieze verighetele! i-a dat David înainte, așteptând ca râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
început, Julia nici n-a știut cum să reacționeze. Unde te-ai tuns? Spune-mi și-o să am grijă ca niciodată, în toată viața ta, să nu le mai umbrești pragul. —Nicăieri. Adică nu într-o frizerie. James părea ușor stânjenit. — Am trecut pe la Deborah în drum spre casă. Ea m-a tuns. Din cauza șocului, Julia a tăcut preț de câteva clipe. Nu-i venea să-și creadă urechilor. —Glumești, nu? Păi, nu, a răspuns el indicându-și tunsoarea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar fi renunțat la el nici pentru o secundă. Însă Susan nu o condamna. Știa că, probabil, și ea ar fi reacționat la fel în circumstanțe similare. Până la urmă, era vorba de natura umană. —Așa! Nick a bătut din palme stânjenit. —Ei, atunci noi o să plecăm. Pa, dulceațo. Să fii cuminte pentru Buni. —O să fiu. Milly a continuat să se joace cu scoicile. Era limpede că plecarea celor doi n-o îngrijora. Nick a dispărut pe ușă, dar Susan a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ușoară dacă noi două am fi prietene. —Prietene? Pentru o secundă expresia impasibilă a lui Deborah a dispărut, iar la auzul respectivei sugestii ochii i-au ieșit din orbite. Vrei să fim prietene? Glumești, nu? Julia arăta și se simțea stânjenită. Nu, nu glumesc. Nu văd nici un motiv pentru care n-am putea să devenim prietene. Deborah a schițat un zâmbet și a tras adânc și prelung aer în piept. A, dar eu văd, Julia. De fapt, văd mai multe motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care îi fusese împroșcat caracterul pentru că voia ca bărbatul să fie indignat în numele ei. —Deborah m-a făcut obsedată de sine și superficială. Nu ți se pare că treaba asta nu e în regulă? Omul s-a foit pe scaun stânjenit. —Ba da, draga mea, sigur că nu e în regulă. Dar să știi că mă surprinzi. Nu e deloc stilul lui Deborah să spună așa ceva. —Ei, a spus-o, i-a replicat Julia țâfnoasă. Mi-a mai spus și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sub ea. —Oricum, pe Caitlin n-o deranja niciodată s-o las singură la petreceri. Am crezut că și tu ești la fel. A, da, Caitlin, s-a gândit Susan. Poate că tocmai de-asta m-am simțit atât de stânjenită. Pentru că, în adâncul sufletului, am știut că ea a bătut deja drumul ăsta și i-a cucerit pe toți cu inteligența și șarmul ei. Probabil că toată lumea a fost dezamăgită de muta asta cu părul nețesălat și s-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dificile, pentru că îl iubeam și pentru c-am crezut că puteam să trecem peste orice. Dar, în ultima vreme, am început să mă întreb dacă nu cumva el stă cu mine pentru că..., Susan a făcut o pauză fiindcă se simțea stânjenită de ceea ce avea să spună, ...pentru așa e cel mai convenabil. Fiona și-a pus ceașca pe masă cu atâta forță, încât cafeaua s-a revărsat peste margini. —Doamnă, te rog să-ți scoți gândul ăsta din minte, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]