3,144 matches
-
Masse, cu o coloratură bine stăpînită, cu o anume grație a intonației. Tînărul bariton a mai interpretat, în acest recital, cu naturalețe și sigur pe o voce robustă, frumoasa arie a lul Belcore din opera Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Stăpînă pe arta cîntului, distinctă și agilă în registrul acut dar realizată și în registrul mediu, soprana Virginia Stamate-Simulescu (studentă în anul IV) a atacat cu aplomb o dificilă arie din opera Adrienne Lecouvreur de Francesco Cilea (binecunoscută în celebra interpretare
Daruri muzicale: un recital al tinerilor interpreți by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4717_a_6042]
-
underground, căci dedesubturile și sforile de culise sunt presupuse, în mod tradițional, de orice interpretare a Istoriei. Cartea reunită e cu atât mai incitantă, cu cât lasă liber spațiul dintre, unde ar trebui să se afle clădirea propriu-zisă, așezată și stăpână pe sine. Aici, jocurile sunt eliberate de orice restricții, cititorul își poate alege singur traseele, poate face oricâte halte, poate grăbi pasul. Rezultă o interogație canonică, pe două voci: una feminină, dar care își exaltă și își conservă valențele masculin
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
comuniștii au dat foc hambarului, au răsturnat bazinul cu apă și l-au omorât pe bunicul, mata ai fost acela și nu cu pușca, ci cu săpăliga, țăranii și armata și slujitoarele de la bucătărie privindu-te liniștiți în clipa când - Stăpâne cu un ton care creștea fără să-ți dai seama de tonul crescând, ridicând săpăliga - Stăpâne mata care niciodată - Tată mata care întotdeauna - Stăpâne din supunere, din obișnuință, bunicul luându-te în râs - Era și timpul fără să-i vină
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
ci cu săpăliga, țăranii și armata și slujitoarele de la bucătărie privindu-te liniștiți în clipa când - Stăpâne cu un ton care creștea fără să-ți dai seama de tonul crescând, ridicând săpăliga - Stăpâne mata care niciodată - Tată mata care întotdeauna - Stăpâne din supunere, din obișnuință, bunicul luându-te în râs - Era și timpul fără să-i vină să creadă și tăcând atunci când săpăliga i-a despicat un umăr, celălalt umăr, un picior, insistând - Stăpâne încă din supunere și din obișnuință, bunicul
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
mata care niciodată - Tată mata care întotdeauna - Stăpâne din supunere, din obișnuință, bunicul luându-te în râs - Era și timpul fără să-i vină să creadă și tăcând atunci când săpăliga i-a despicat un umăr, celălalt umăr, un picior, insistând - Stăpâne încă din supunere și din obișnuință, bunicul - Ce-nseamnă asta? și calul legat de belciug agitându- se din pricina mirosului de oase, bunicul îngenuncheat în curte, bunicul culcat - Idiotul tucanii în debandadă, unul dintre țărani - Isuse iarba înclinându-se cu un
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
Idiotul tucanii în debandadă, unul dintre țărani - Isuse iarba înclinându-se cu un murmur negru și bunicul umilindu-te cu fața răvășită - Idiotul cu un nasture de aramă închizându-i gâtul, tata fără să dea drumul săpăligii într-un ultim - Stăpâne acum nu cu tonul care creștea, cu tonul dintotdeauna sau ca tremuratul unei cești pe o farfurioară care ar fi reușit să îngăime un - Stăpâne și ar fi tăcut apoi speriată, degetele bunicului închizându-se și desfăcându-se și tata
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
ca tata, călărea pe un catâr aproape năpârlit care șchiopăta de un picior din spate, la fel de bătrân ca și el și capabil să găsească singur cu o certitudine lentă cărările dintre lanuri, cineva care lucra pentru noi scoțându-și pălăria - Stăpâne fără ca bunicul să răspundă măcar cu un semn din cap, oprindu- se lângă gard chemând vechilul cu șapca la piept ascultându-l în timp ce catârul înainta rotindu-și urechile alarmat de broaștele din lac și de șerpii care se răsuceau în
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
brațelor tale/ Aș urca greul cerurilor goale/ Și munții lunii până-n pisc./ Am rămâne în lună, pe disc,/ Să arăm văile de tibișir,/ Să semănăm lămâiță și calomfir./ Culcă- mi-te trândăvă pe coarne,/ Fă-te jugul meu de carne,/ Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,/ De care tremură taurul.” Am rămas vrăjit. I-am înapoiat custodelui ediția împrumutată și am renunțat la gloria „comunicării” despre scrisorile lui Ion Ghica. Ajungând curând acasă, l-am rugat pe taică-meu să îmi cumpere
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
avea nevoie de timp pentru a reflecta la ce va trebui să fac ", afirmă ea într-un interviu acordat AFP. Înaintea ei, Danielle Mitterrand susținuse cauze nobile alături de fostul președinte socialist Francois Mitterand. La rândul său, Bernadette Chirac se considera "stăpâna casei" la Palatul Elysee. Carla Bruni, soția lui Nicolas Sarkozy, se implicase în combaterea răspândirii SIDA. "Eu sunt și rămân pasionată de informație. Cunosc politică, cunosc presa. Dar am nevoie să îmi câștig existența, să fiu independentă. Îmi cresc cei
Valerie Trierweiler, prietena lui Francois Hollande, este Prima Doamnă a Franţei () [Corola-journal/Journalistic/58291_a_59616]
-
din lut pentru a-i fi lui Adam prima femeie, dar eu nu m-am supus. Sînt femeia ospăț și invitații la ospăț. Vrăjitoare înaripată a nopții îmi este porecla și zeiță a ispitei și a dorinței. Am fost numită stăpîna plăcerii gratuite și a masturbării și eliberată am fost de condiția de mamă ca să devin destin nemuritor. Sînt Lilith care se întoarce din temnița uitării albe, leoaică a domnului și zeița celor două nopți. Adun ce nu se poate aduna
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
bucureșteni curioși - vecinii Mirunei -, prin ai înțelepțitei Laura, fosta soție a lui Augustin Dună, care pledează pentru downshifting, pentru că vede viața curgând pe lângă ea, dar și prin ochii... motanului Ben, pisoiul Mirunei, care, după anii în care își aștepta înfometat stăpâna până la miezul nopții, se trezește deodată singur de-adevărat și, prinzând un moment favorabil, o zbughește pe ușă pentru a descoperi, îngrozit la început, lumea de afară: „Ben nu știa prea bine unde ajunsese, știa doar că nu mai putea
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
din Elveția, și care îi devine un fel de apendice monstruos: „Pe partea unde se închidea, niște linii în pielea moale, urme ale unei mode în agonie, se răsuceau leneșe, șovăind parcă, în contururi lăbărțate. Degetele subțiri și noduroase ale stăpânei se înfundau în desenul ăsta, făcându-se una cu modelul; părea că pielea uzată a uneia și a celeilalte provine de la același animal mort“. Personajele masculine sunt apariții episodice în textele de față, menite să dinamizeze acțiunea. Perturbând de obicei
Femei by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3302_a_4627]
-
cinci/ simțuri ghintuite”24, „ora cinci se udau străzile/ aeru’ se respira pe felii”25, „unii scoteau de din gât din faringe/ cârpe de aer, bureți și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit de dragul amanților”27, „Prin aer se pornește o ploaie nevăzută/ cu bile/ doborând popicele/ călătoare/ băutoare/ cântătoare la trompetă”28, „Eter, eter, brancardier !/ gâfâie anaerobii”29. Prin urmare, a raporta limitativ „aerul cu diamante” la „cerul” celor patru
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
lucru, dar și aceasta să se gândească la faptul că prin aceasta Dumnezeu a certat-o pentru ceva anume făcut de ea și să se îndrepte mai mult către Dumnezeu. Ioana Vrăbiescu, feministă activistă, este de părere că femeile sunt stăpâne pe propriul corp și nu ar trebui ca drepturile lor să fie îngrădite "Femeile, ca cetățene ale unui stat de drept (d.e. România) trebuie să aibă oricând, oriunde, acces liber și egal la toate serviciile publice, deci și cele de
Paște 2014: Un preot răbufnește în Săptămâna Mare: "Femeia care face avort nu poate fi numită nici măcar animal, ci DIAVOL" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36770_a_38095]
-
decât putem crede. În clipul de mai jos veți vedea patru simpaticele animăluțe care vă vor face ziua mai frumoasă. Patrupezii nu încep să mănânce până nu își fac "rugăciunea". După masă, dau dovadă de și mai mult respect față de stăpână și întind bolul gol, în semn de mulțumire.
Emoționant. Cățeii care se roagă înainte de masă-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37163_a_38488]
-
le urmă pierde tot: se va duce la mănăstire; în nici un caz nu este un personaj ridicol. Antonela Bârnat a optat pentru o altă viziune, accentuând alura demnă și drama eroinei; vocea tânără, bine susținută tehnic, privilegiază expresia, detaliul, nuanța; stăpână pe un stil mozartian impecabil, ea și-a demonstrat excelența într-o partitură foarte solicitantă. Noblețea stilului și timbrul generos au definit și prezența Iuliei Isaev în rolul Donnei Anna (cu care și-a făcut intrarea cu ani în urmă
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
rămas,/ smulge-i și du-i lantretă ierile de drumuri;/ a mai rămas un platan,/ și-un oțetar a mai rămas,/ smulgei și du-i pe cheiul cu poduri!/ Mi-a mai rămas și-un ram de tei./ Îl vrei, stăpâna mea, îl vrei, / aici, pe câmpul unde în vechime zeii/ n-au trecut decât călări,/ unde pietrele-și arată colții albi, și iarba/ fuge speriată-n verzuiele zări?...” (Amfion constructorul). Lepădarea naturii de îndrăgostit, și a îndrăgostitului de toate posesiunile
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
nevastă, fostă dansatoare, mama copiilor lui Costică Ștefănescu. Ce a ieșit, se vede. O țigănie. O păduchelniță. La adăpostul tainei, pe furiș, sicriul a fost dus, glonț, la Craiova. Ce rușine! Ia-l acasă, Vasileasco, dacă vrei să te faci stăpînă și pe vii, și pe morți. Ceva bun pentru orașul ăla n-ai făcut - numai scandaluri și ifose de țoapă. Pe ce punem pariu că o să-ți rupi gîtul? De la ce? De la afaceri, băutură și... bărbați!", a mai scris Vadim
Vadim Tudor, atac fără precedent la adresa Olguței Vasilescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35657_a_36982]
-
ei de poetă este de a ajuta cuvântul să-și ducă la îndeplinire misiunea lui biblică, „la început a fost cuvântul”: „Cred în miracolul cuvântului care dă lumii un trup.” Oare îl va fi citit pe „cernăuțeanul” Eminescu: „Limba este stăpâna noastră. Din mii și mii de vorbe consistă a noastră lume.”? Sau pe contemporanul ei, interbelic, Heidegger: „Limba este loc de adăpost și locaș al esenței omului”? Marile spirite se întâlnesc pe aceleași culmi de gândire. E multă liniște datorată
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
își face mirele cruci și se Tot roagă să nu-l prindă vreun blestem. Mai bine-n ploi de halebarde-ucis e Decât aici, rușinii la cherem! N-a fost așa când prima oară-n săli de bal, Ți-ai întâlnit stăpâna, ideal... XVI. Zvâcnea și inima și simțuri toate Puneau pe-atunci făptura în mișcare. Grăbit duceai iubita-n dans, și mai mișcate Ca brațele, în piept bat inimi tare. Parc-o voiai din tine dobândită Și-atunci creșteau deodată în
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
cerc restrâns, în fine publicat în numai 24 de exemplare de către Salomon Hirzel în 1861. 3 Albius Tibullus, I, 5, versurile 39- 40: „Am îmbrățișat o alta, dar abia m-am apropiat de bucurii, că Venus îmi aminti mustrător de stăpână și mă părăsi”. Versurile poetului elegiac roman Tibullus (55 î.Chr- 19 î.Chr.) mai conțin un saepe (adeseori). 4 Pronumele demonstrativ în latină: Iste nu înseamnă pur și simplu „acesta”, ci desemnează independența, chiar caracterul opus al celuilalt. E
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
exigență. „mergând spre București, am auzit-o pe Ada vorbind la radio în calitate de «director Discovery pentru Europa de Sud-Est», alături de ministrul Învățământului, pentru a prezenta un proiect comun, modern, pus în serviciul învățământului. Mi-a plăcut cum a vorbit, părea stăpână pe ea și pe ceea ce prezenta” (p. 242). Chiar dacă ascunse sub inițiale, mai apar printre amintiri profesorii Ștefan Cazimir (improvizând faimoasele lui epigrame), Mihai Zamfir și Mihaela Mancaș (dăruind o păpușă fiicei celei mari a familiei), Eugen Negrici, Mihai Moraru
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
Cantacuzino, aprinzând dușmănii de moarte. Fusese un drum al contrastelor, presărat cu doar câteva case mai răsărite, dar nu deosebite mult de moșiile de la țară ale unor boieri fără, încă, gustul luxului. Aproape de revoluția pașoptistă, însă, moda franțuzească se vede stăpână, și bătrânele case înfloresc. Ceva mai greu e cu lucrările de urbanism, podul rămânând multă vreme la anecdoticul „câte pietre, atâtea gloduri”. Apar, spre sfârșitul secolului, felinare și pază. Tradiția promenadei, cu atât mai puțin nocturnă, nu există încă: „Lumea
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
totdeauna. Apoi, au urcat amândoi, mamă și fiu, în caleașca unde îi aștepta Concha cu Violeta în brațe și un Juan agitat și dornic de aventură și astfel au pornit cu toții pe drumul care îi ducea către o nouă viață. Stăpâna făcea uneori cu mâna unor doamne, iar Concha saluta și ea servitoarele, dar numai dacă i se păreau simpatice. Păreau prințese părăsind palatul. Le-a luat ceva timp să străbată labirintul de străduțe la acea oră de vârf. A trebuit
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
MORȚI. Au făcut dreapta, îndreptându-se către Plaza del Ángel, pe care o găsiră burdușită de țăranii care își prezentau mărfurile în gura mare. Cumva, au reșit să ajungă până la panta ce ducea către închisoare și au virat spre Frenería. Stăpâna, nerăbdătoare să ajungă odată la Paseo de Gracia, nu înceta să murmure: - Nu mai scăpăm de străduțele astea! Când în sfârșit au dat în Las Ramblas, cu toții s-au simțit bucuroși că au lăsat în urmă toate acele străduțe condamnate
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]