12,817 matches
-
adusă de proza lui Ibrăileanu, Camil Petrescu și Anton Holban - față de cea a lui Rebreanu ori a Hortensiei Papadat Bengescu - constă tocmai în exploatarea conștientă a relației speculare. Scriitorii "de profesie" - precum Sandu (Jocurile Daniei) ori Ladima (Patul lui Procust) - stăpânesc perfect mecanismul punerii în abis, iar "diletanții" - Fred Vasilescu (Patul lui Procust) ori Emil Codrescu - experimentează și ei, în paginile jurnalului intim, paralelismul fertil dintre funcția de reflectare a oglinzii și mimesisul narațiunii. Iubirile trecute, evocate de eroul lui Ibrăileanu
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
aventurii conspirative plănuite în detalii, miturile stranii ale copilăriei, cu strigoi sau animale fabuloase; toate se împletesc în mitologia personală a fiecăruia, simțită că singura modalitate viabilă de a acoperi falia dintre reprezentările unor vîrste diferite, de a închega și stăpîni propria identitate. Istoria reală sau cea culturală e mai mult decît pretext, dar îi va fi totodată refuzată autoritatea de a domina viziunea personajelor. Istoria e la fel de insolita că orice altă trăsătură a realului. Cea oficială este cooptata în actul
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
editorului, din care au fost spicuite datele de mai sus). Premisa de la care pleacă autorul este că în orice societate există un control multiplu exercitat asupra producerii discursului, cu scopul de "a-i conjura puterile și pericolele, de a-i stăpîni evenimentul aleator, de a evita copleșitoarea, redutabila ei materialitate." Se fac simțite, prin urmare, așa-numitele proceduri (sau sisteme) de excludere - și anume: interdicția, pe trei coordonate (că tabu al obiectului, ritual al circumstanței, drept privilegiat și exclusiv al subiectului
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
moment dat agitația s-a potolit, cîțiva artiști stăteau în mici grupuri în fața bisericii, iar în interior se instalase o liniște adîncă. În pridvor a început să răzbată atunci dinlăuntru, din cînd în cînd, un suspin sacadat, puternic și evident stăpînit cu greu. El era doar expresia sonoră a acelei scene unice prin măreție și prin monumentalitatea ei tragică: hieratic și aproape mineral, corpul lui Ion Dumitriu era vegheat doar de Mircea Nedelciu. Captiv în scaunul său cu rotile, ghemuit încă
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
nici revoltă; pentru întîia oară în aproape douăzeci de ani, l-am văzut pe Mircea înfrînt, zguduit de o realitate pe care n-o mai putea controla. Vocea lui virila, cu o sonoritate unică și rîsul acela de bărbat care stăpînește lumea fără nici un efort se stinseseră cu totul în fatalitatea suspinului. Această imagine îndurerata și tăcută se înalță din semiobscuritatea bisericii către claritatea unui moment mitic. Asemenea lui Ghilgames, Mircea Nedelciu își plîngea prietenul cel mai apropiat (cel cu care
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
se încrunta la toti, desi din când în când mai rânjea la câte o fată." Din arsenalul instrumentelor de seducție folosite de scriitor în ipostaza de publicist face parte și umorul. Un umor fin, dar irezistibil. În plus, Costache Olăreanu stăpânește și anti-umorul. După ce se amuză luând notă de faptul că Veronica Micle îi spunea lui Mihai Eminescu, în intimitate, "Titi", el dezamorsează glumele răutăcioase care s-ar putea face pe această temă: "Numai prin filmele proaste, când e vorba de
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul merge acasă să și aducă puținele lucruri avute. La ușa camerei, găsește o femeie străină care-i reclamă durerea ce o stăpânea. Îi murise fiul îngropat degrabă chiar în noaptea aceea. De curând primise permisiunea să plece la Volonia în Podolia. Soțul ei, înrolat în armata lui Berling, îi înlesnise totul ca să ducă băiatul lor dincolo de coloniști, adică în libertate. Descumpănită, mama
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
este regatul de sub pământ, beția fetidului, a întunericului, voluptatea agitației intru clandestinitatea tenebrelor." Pentru a exprima adevăruri atât de greu de exprimat, Dan C. Mihăilescu și-a creat - și continua să-și creeze, în văzul lumii - un limbaj propriu. El stăpânește limba română perfect, astfel încât poate să o reinventeze. Rezultă o limbă română năbădăioasa, plină de draci, o limbă română expresiva și jucăușa, care se maimuțărește pe șine chiar în momentul în care comunică lucruri grave: "(...) la noi, dacă spui 'dreapta
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
fiica lui Delavrancea se situează la antipodul contemporanei sale, structurată această din urmă pe sensibilitate, pe credință religioasă, pe adorația față de nestatornicu-i soț, Stello, o adorație continuată scriptic, în chip insolit, decenii în șir după decesul lui. Firește, Cella își stăpînește partenerul, asigurîndu-si rolul de "vioară întîi" în căsnicie. Tonul sau este nu o dată nu doar condescendent, ci și plin de consilii, mergînd pînă la imperatie: "Acum Iubitule, iti adresez o rugăminte serioasă: istoriseste-mi exact ceea ce s-a petrecut la
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
de studiu se trezise în mine...". Așadar, forțe sufletești latente acumulate treptat s-au dezlănțuit, așa cum cu doi, trei ani în urmă își descoperise vocația poetică, tot așa și acum, în chip conștient, devine însetat de cunoaștere, care îl va stăpîni, de altfel, toată viața. La 29 iunie 1869, Cercul literar "Orientul" l-a desemnat pe M. Eminescu ca împreună cu Basarab și V. Dimitrescu (V.D.Păun) să culeagă folclor din Moldova, tînărul poet făcînd atunci parte și din Societatea "Românismul", condusă
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
program!! Verbalizarea Evident, nu poate exista un singur program pentru toată lumea. Această imposibilitate devine însă o realitate prin faptul acceptării ei, necondiționate. Adică cum se petrece asta? Prin forța cuvintelor, noțiunilor... Ele se instalează în spațiul interior pe care îl stăpânesc apoi prin sunetul lor clar și aparent univoc. Ele par a semnifica totdeauna același lucru, adică par a nu se schimba și sugerează o lume bine fixată, a unor sensuri imanente. Atunci când cunoști un cuvânt ai senzația că posezi și
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
Vrei să înlături primejdiile?, pe prima filă ai citi sfatul: "Vezi, să nu mori!" Odată împlinit acest deziderat de neocolit, restul decurge de la sine, dintr-o problemă de principiu, în una strict pragmatică, cea de a doua poruncă fiind: Apoi, stăpânește-ți firea!" Cum însă cu toții muritori suntem și ceea ce necurmat s-a întâmplat, fiecăruia la vremea lui, unui lung șir de înaintași, de la Adam și Eva încoace, ni se va întâmpla și nouă, mai devreme sau mai târziu, oricât ne-
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Codul penal și articolul care se referă la instigare la crimă). * Foarte activ în revistă e un oarecare Victor Duță care, pe lîngă aforisme de tot banale, reia pe un spațiu larg vechiul cal de bătaie al complotului iudeo-mason care stăpînește lumea și care e autorul noii ordini mondiale. În opinia duțoistă ONU și Nato sînt niște organizații diabolic criminale care vor să ne anihileze ca națiune și la care nu trebuie cu nici un chip să aderăm. Folosind iar ca argument
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
Gheorghe Grigurcu Antologia critică, realizată la Chișinău, de Eugen Lungu, Poeți de pe vremea lui Eminescu, trezește în minte, mai presus de toate, "complexul basarabean". Cultura oficială, românofobă, care a stăpînit, după 1944, Moldova dintre Prut și Nistru, excludea junimismul din rîndul fenomenelor literare "onorabile", însă într-un mod straniu. Neavînd încotro, adică nevoiți fiind a înjgheba o tradiție "pur moldovenească", ideologii de serviciu în domeniul cultural îi socoteau pe Eminescu
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
după o lungă perioadă de triumf al metodei istoriciste. Marxismul n-a fost decît vîrful - dar cît de bine vizibil! - al unui iceberg. Popper și-a scris considerațiile antiistoriciste începînd din anii 20, cînd marxismul și celelalte variante de istoricism stăpîneau gîndirea sociologică. Filosoful liberal n-a fost ascultat cum se cuvine. Ca și Hayek, acela care i-a deschis paginile revistei Economica în 1944-1945, ca și Aron și alții, Popper a predicat o bună bucată de vreme în deșertul ideologic
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
o interpretare ciudată a vieții și operei eminesciene. în ce mă privește, deși nu neg interesul unor observații și conexiuni ale d-sale, nu-i acord d-lui Georgescu nici o șansă serioasă de a face din perplexitățile de care e stăpînit o cale (cu atît mai puțin, una regală) a studiului eminescologic. " Ceea ce lipsește, la ora de față [...], este o critică temeinică a izvoarelor", scrie dl Georgescu în A doua viață... (p. 12). Să zicem că lucrurile ar sta așa. Dar
Potriveli și mașinațiuni by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17312_a_18637]
-
face recurs moral față cu ireversibila nocivitate a deceniului ce tocmai se încheie peste "Îngerii (ce) dorm în canale". Folosind fără să exagereze o recuzită semantică rural-transilvană, sigiliu și parabolă a vieții și poeziei sale, Ion Horea probează totodată că stăpânește culmile prozodiei ludice și ale compozițiilor rafinate, ca descendent al marii școli de poezie românească, al spiritelor tutelare Eminescu, Blaga, Bacovia; urmaș ce nu pune preț pe originalitatea protagonismului debordant, dovadă autocalificarea de poet jertfelnic "necunoscut,/ nepăsător,/ pe crucea dată
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
Ioan Alexandru a renunțat la frenezia sa dionisiacă inițială, clocot individualist anarhic, în favoarea unui discurs liturgic, de largă audiență ortodoxă, coroborat cu o evocare instituțională a vieții ecleziastice, Ion Gheorghe s-a înfundat în zona mîloasă a unei arheologii fantaste, stăpînite de năzăririle unui imperialism tracic, Adrian Păunescu a schimbat registrul liric propriu-zis pe unul lozincard-agitatoric, așadar de prefabricate ideologice, reglate, conform preferinței intime, la mulți decibeli etc. Cum stau lucrurile cu Constanța Buzea? După cum ne informează autoarea, copilăria sa a
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
ceea ce y Gasset nu dorește. În principiu, mi se pare destul de de la sine înțeles că un profesionist, medic, ca să iau exemplul lui y Gasset, nu are de ce să-și bată capul cu dilemele fizicii solidului, dar că e fundamental să stăpînească noțiuni de electricitate sau termodinamică. Însă unde tragem linia între acele probleme științifice de care se leagă spiritul vremii noastre, fie că noi, cei ce nu avem acces la acele probleme, o înțelegem sau nu, și cultura generală necesară oricărui
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
Constantin Țoiu Puterea abstracției deseori înlocuiește sau întrece legea naturii, peste care un gînd de-al nostru -, ivit în culmea civilizației tehnice și a descoperirilor și invențiilor de tot felul -, ne îndeamnă să credem că sîntem stăpîni. În mintea noastră, a număra ceva, înseamnă și a poseda acel lucru. Chiar și într-un stadiu mai puțin evoluat, cum era cel în care se împlinea anul 1000, de la Cristos, efectul numărătorii,... nu se poate spune că producea monștri
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
baie energizanta de violență naționalistă. Trebuie să observăm că actuala putere de la Belgrad conține în amalgamul ei politicieni de la naționalismul șovin pînă la naționalismul moderat. Totul pe un fond roșu, moștenit de la mecanismul de putere titoist prin care nomenklatura sîrbă stăpînea în numele ideologiei comuniste. Criza actuală a Șerbiei este o criză de creștere și mai ales de transformare într-un stat modern, democratic, membru normal al comunității europene. Formele violente pe care le ia această "creștere" nu șunt chiar atît de
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
spectacole de muzică și imagine, hrana zilnică a sufletului nostru sărac și lacom. Zbîrnîiau geamurile de tunetul fanfarei care urma cosciugul mortului. Se împrăștiau norii de bubuitul din rărunchi al cîntării soldaților. Nici învățătoarea, nici părinții nu ne mai puteau stăpîni. Eram fascinați, cu toate simțurile captate de spectacol. Eram moralizați, pedepsiți, bătuți. Zadarnic. Artă din spectacolul convoiului mortuar și din baletul soldaților mărșăluind spre un scop, ne subjuga. Dar a venit ziua unei disperări a părinților. Reforma monetară. Se împrăștiau
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
Mărul). Peisajul nu e o cunoaștere, ci o recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe care de departe/ o simt/ stăpînind marea/ plajă sălbatică hohotind/ în amurg// lume înăbușita// singură pe mal/ aștept singură barcă din larg/ ploaia de vară/ că o mărturisire" (Pastel). Poeta cultiva o nostalgie mixtă, moral-estetă: Nu se aud decît greierii/ cu hărnicia lor obositoare/ un strat
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
există, că poate fi lucrat, că poate exprima în sine un mesaj, chiar și în absență cuvîntului, stimulat însă de propria cunoaștere, de costum, de lumină și de muzică. Cunoscîndu-i, este aproape impresionant să-i vezi cum se mișcă, cum stăpînesc gagul și rigorile lui, cum își explorează continuu trupul, expresia, cum dialoghează fără cuvinte, dar cu farmecul filmului mut, dacă vreți. Ei însuflețesc și pun în mișcare, în diferite povestioare succesive, unele inspirate că tema și, mai ales, ca valorificare
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
faptul că termenul a evoluat către un înțeles aproape opus, crede autoarea, ajungînd să fie un concept de-a dreptul "nomad", deci pierzîndu-și sensul de ancorare în ceva stabil și bine determinat. Prin patrimoniu desemnam însă de regulă un fond stăpînit de o anumită colectivitate dată, care s-a constituit prin treptate acumulări de obiecte a caror valoare ține de capacitatea lor de a desemna un trecut comun al colectivității cu pricina. Patrimoniul este, așadar, în chip esențial o formă de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]